relatii valutar financiare 7

forma miscarii a semn banesti

plăţilor efective, realizate prin circulaţia directă a semnelor materiale (bancnote, cecuri, ordine de plată) şi
cu utilizarea semnelor băneşti electro-nice şi într-un cadru organizatoric cu garanţii asigurate ce sunt cunoscute sub denumirea de modalităţi de plată internaţionale.

 Def. Modalitatea de plată internaţională realizează tehnic şi organizatoric circulaţia internaţională a documentelor care confirma apariţia relaţiei de plată, precum şi a documentelor (instrumentelor şi mijloacelor) de plată, în condiţii de risc minim[1] 

etape derularii acreditivului documentar

 ETAPA I - contract. Partenerii relaţiei economice externe:  exportatorul şi importatorul recurg la încheierea Contractului de export / import, care va trebui să  prevadă în mod expres ca modalitate de plată acreditivul documentar (momentul to). 

ETAPA II - deschidere de acreditiv. Conform prevederilor din contract, importatorul dă ordin  băncii sale sa  deschidă un cont de acreditiv la banca exportatorului şi la dispoziţia acestuia. Suma necesara se virează din disponibilităţile importatorului sau se procura pe baza unui credit în valută de la banca respectiva sau de la o banca terţă. 

Suma în cauză, sub forma semnelor băneşti, va ajunge, prin sistemul informatic  şi de comunicare internaţional, la banca exportatorului (sau la altă bancă, stabilită ca domiciliu pentru contul de acreditiv). 

Concomitent, se trimit şi informaţiile care stabilesc condiţiile de acces la contul respectiv (termen de valabilitate,  documente de expediţie, de transport,  de calitate şi origine, de asigurare etc., alte condiţii).  

ETAPA III - expedierea şi plata mărfurilor. Imediat ce a fost primită înştiinţarea privind deschiderea contului de acreditiv  şi condiţiile de acces la acest cont, exportatorul procedează la expedierea efectivă a mărfurilor ce fac obiectul contractului de comerţ exterior (momentul t2). 

Documentele care atestă expediţia (factura, conosament, certificat de origine, certificat de calitate, poliţa de asigurare, lista de greutăţi, lista de colisaj etc.) sunt prezentate băncii depozitare a acreditivului. După verificarea lor, banca respectiva le expediază băncii emitente a acreditivului (banca importatorului), pentru a permite cumpărătorului să intre în posesia bunurilor şi procedează la plata exportului din sumele cuprinse în contul de acreditiv (momentul t3). 

Mărfurile aflate in circuit internaţional vor ajunge la cumpărător în momentul t4. Pe baza documentelor pe care le deţine, importatorul va intra in posesia bunurilor care au făcut obiectul contractului de comerţ exterior. 

ETAPA IV este etapa de evaluare a riscurilor pe care modalitatea de plată respectivă le determină pentru participanţii la schimbul economic internaţional. Aceste riscuri sunt de natură economică  şi valutară.

Riscul economic:

pentru exportator: de neplată (din t2 pana in t3);

pentru importator: risc de neprimire a mărfurilor comandate, lipsuri, diferenţe de preţ etc. (din to  până în t4). 

Riscul valutar:

pentru exportator: risc prin scăderea cursului la moneda de plată (din to  până în t3);

pentru importator: riscul de creştere a cursului la moneda de plată (din to  până în t1, dacă deschide acreditivul din disponibilităţi proprii sau cumpărate de pe piaţa valutară, sau până la data rambursării creditului în valuta, daca la deschiderea acreditivului a folosit un credit bancar).La primirea sumei şi a condiţiilor de acces, banca domiciliară a acreditivului îl va aviza pe exportator, comunicându-i toate informaţiile specifice contului  şi accesului la acreditiv (momentul t1).  

Tipuri acreditive 

Din punct de vedere al caracterului:

revocabile şi 

irevocabile   

După locul de plată ( domiciliere):

- acreditive domiciliate în ţara Furnizorului;

- acreditive domiciliate în ţara cumpărătorului;

- acreditive domiciliate într-o terţă ţară.

Din punct de vedere al certitudinii de plată :

confirmate;

neconfirmate .

 După modul de realizare:

• acreditive realizabile prin plată;

•  acreditive realizabile prin acceptare;

• acreditive realizabile prin negociere.

După clauzele cu privire la modul de livrare a mărfurilor:

* transferabile, * de tip "revolving“,* cu clauză roşie, *  de compensaţie,

*  back to back* ,  acreditive "stand by“.

Etape derularii incasso

ETAPA I - contract. Încheierea Contractului de export / import, care să  prevadă în mod expres ca modalitate de plată incasso-ul documentar (momentul to). 

ETAPA II – expedierea mărfurilor. Exportatorul procedează, conform contractului, la  expedierea bunurilor destinate importatorului. Concomitent, întocmeşte documentele care atestă expediţia şi fundamentează relaţia de plată internaţională. Aceste documente se depun la banca comerciala care îl serveşte pe exportator. (momentul t1). 

Banca remitentă expediază documentele primite spre banca importatorului, declanşând ordinul de încasare contra documente. Banca cumpărătorului îl anunţă pe acesta de sosirea documentelor şi i le înmânează contra avizului de plata (momentul t2 ).

ETAPA III – plata. Pe baza avizului de plata primit de la tras (importator), banca sa va 

transfera semnele băneşti cerute de stingerea datoriei internaţionale prin intermediul sistemelor informatice şi de comunicare care leagă cele două bănci (momentul t3).

ETAPA IV - evaluarea riscurilor. Pe parcursul derulării modalităţii de plată, dar mai cu seamă la sosirea bunurilor contractate şi deja plătite (momentul t4), au loc analizarea riscurilor economice şi valutare pe care le poate determina modalitatea de plată respectivă şi stabilirea măsurilor de contracarare. 

Riscuri economice:

pentru exportator: risc prin neplată (intre momentele t1  i t3);

pentru importator, risc prin posibilitatea de neprimire a mărfurilor, calitate redusă, preţuri diferite etc. (între momentele t2 şi t4);  

 Riscuri valutare:

pentru exportator, prin scăderea cursului valutar la moneda de plată (între momentele to şi t3);

pentru importator, prin creşterea cursului valutar la moneda de plată (între momentele to şi t2). 

Ordinul de plată se utilizează ca modalitate de plată pentru realizarea plaţilor provenite din relaţii necomerciale  (în special din repartiţiile financiare şi de credit, transferuri) sau din relaţii comerciale, dar nelegate imediat de livrarea de mărfuri (avansuri, penalizări etc.).

caracteristicile ordplata

relaţia de plată este declanşată ca urmare a unei înţelegeri, obligaţii asumate sau datorii preexistente, ce urmează a se stinge o dată cu onorarea ordinului de plată;

operaţiunea este pornită la iniţiativa plătitorului (ordonatorului). El este cel care stabileşte regulile după care operaţiunea urmează să se deruleze. Din acest motiv, în materie de ordin de plată diversitatea tehnică, este destul de largă;

revocabilitatea este o trăsătură fundamentală  a ordinului do plată. Aceasta constă, în faptul că ordonatorul îşi poate retrage sau modifica instrucţiunile de plată date băncii, cu condiţia ca ordinul său iniţial să nu fi fost executat prin plata în favoarea beneficiarului. Revocarea ordinului  de plată nu atrage după sine nici un fel de consecinţe, drepturi sau obligaţii pentru părţile implicate,

provizionul (depozitul) bancar este absolut obligatoriu în cazul ordinului de plată. Acesta presupune obligaţia ordonatorului ca odată cu emiterea ordinului de plată să creeze băncii şi sursa de fonduri necesare, fie prin blocarea sumei respective din contul său bancar, fie prin depunerea ei în vederea executării plăţii sau prin credit bancar acordat de bancă în acest scop în contul ordonatorului. Pe filieră bancară, nu este obligatoriu transferul anticipat al fondurilor, momentul acestui transfer depinzând de înţelegerea dintre cele două bănci ce intervin în operaţiune. 

Garantia bancara  reprezintă o modalitate de contracarare a riscului de neefectuare a plăţii de către debitor prin angajarea irevocabila a unei bănci de a plăti in locul debitorului respectiv, la cererea creditorului. 

Cele mai multe garanţii bancare sunt cerute de importator, la solicitarea exportatorului sau a băncii sale. 

Riscul de neefectuare a plăţii de către cumpărător este mult mai mare şi mai frecvent în relaţiile internaţionale. 

Pentru garanţiile acordate, banca percepe comisioane şi solicită un comportament cât mai corect din partea clientului care cere garanţia respectivă. 

Pentru a nu-şi imobiliza disponibilităţile în valută, băncile acordă, de regulă, garanţii parţiale (la o parte din valoarea contractului) şi pentru o perioada limitată, stipulată expres sub forma unui termen limita de valabilitate. 

compensatie si clearing

Compensaţia este denumirea actuală a unei modalităţi foarte vechi de efectuare a comerţului, trocul, schimbul în natură. În acest cadru, o marfă exportată plăteşte o marfă importată cu aceiaşi valoare.

Compensaţiile se folosesc în prezent mai ales în acele fluxuri ale comerţului internaţional la care sunt angrenate ţări care dispun de fonduri valutare modeste şi, din această cauză, adoptă o politică de restricţii valutare, în cadrul căreia mijloacele de plată străine se obţin dificil, sau nu se obţin deloc. 

ACORDUL DE CLEARING ŞI ACORDUL DE BARTER CLEARING poate fi definit ca o compensare a ansamblului de creanţe provenite din livrările de mărfuri şi servicii reciproce dintre două sau mai multe ţări, fără să aibă loc transferul efectiv de valută. 

Principiul general al clearingului este, ca al oricărei compensaţii, echivalenţa livrărilor şi prestaţiilor. Între ţări circulă mărfuri şi se prestează servicii, iar decontarea se realizează în interiorul fiecărei ţări, în moneda naţională, evitându-se astfel circulaţia devizelor.

sisteme de decontari

SWIFT

TARGET

WESTERN UNION

MONEY GRAM

ş.a.