relatii valutar financiare 3

 Def.   Relaţiile monetare internaţionale generate de formarea şi utilizarea sumelor de bani, precum şi relaţiile determinate de definirea unităţilor monetare formează conţinutul categoriei economice de Piaţa monetară internaţională (PMI).

!!!   Piaţa monetară şi valutară sunt cele mai cuprinzătoare pieţe existente în prezent. Conform Băncii Reglementelor Internaţionale, care monitorizează activitatea pieţelor respective din întreaga lume, peste 1400000000000 USD se tranzacţionează, în medie, într-o singură zi.

Piaţa monetară internaţională este principalul participant la comunicarea economică prin bani pe plan internaţional.

Ea furnizează:

¡produsele monetare implicate în cunoaşterea şi comunicarea privind valoarea;

¡structurile necesare vehiculării semnelor băneşti în condiţii de siguranţă;

¡mecanismele corectării operative a distorsiunilor din procesul de comunicare economică internaţională.

Formarea masei de semne băneşti necesare comunicării şi schimbului de valoare în cadrul sistemului financiar-monetar internaţional ridică două probleme:

a tipurilor de semne băneşti ce circulă în context internaţional şi

a "certificatului de calitate" a acestor semne.

 semne 

monede naţionale (valute) -  emise de autorităţile monetare naţionale sub coordonarea băncilor centrale; 

monede naţionale emise în afara ţărilor respective (eurovalute) - emise de către instituţii bancare ce nu aparţin ţărilor ale căror monede se emit pe piaţa internaţională; 

monede cu caracter internaţional (DST). bani efectivi  (sub forma bancnotelor şi monedelor metalice);

bani electronici (transmişi prin sistemele informatice şi de comunicare internaţionale);

instrumente de credit  (sub forma cambiilor, cecurilor etc.);

instrumente bancare de transfer (sub forma viramentelor, cărţilor de plată etc.)

Problema "certificatului de calitate" se rezolvă prin respectarea criteriilor convertibilităţii interne  şi externe.

Statutul FMI defineşte conţinutul convertibilităţii internaţionale în sens larg şi sens restrâns:

În sens larg, convertibilitatea înseamnă desfiinţarea restricţiilor şi discriminărilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale;

În sens restrâns, convertibilitatea internaţională înseamnă obligaţia băncii centrale de a cumpăra propria monedă deţinută de o bancă centrală străină, la cererea acesteia, cu condiţia ca suma respectivă să provină din tranzacţii curente de dată recentă sau să fie necesară băncii centrale străine pentru plăţi curente.

asigurarea unui nivel relativ stabil pentru etalonul-putere de cumpărare ce corespunde unităţii monetare;   

echilibrarea economică a balanţei de plăţi externe, în special pe baza exportului de bunuri competitive calitativ  şi valoric;

eliminarea restricţiilor în utilizarea monedei naţionale de către rezidenţi  şi nerezidenţi în operaţiuni curente şi pe termen lung pe plan extern. 

monede neconvertibile sau numai cu convertibilitate internă; 

monede convertibile; 

monede liber utilizabile sau superconvertibile. (cca 60 monede naţionale)

Funcţiile DST:

Etalon monetar – valoarea unei monede poate fi definită în DST.

Mijloc de rezervă – intră în structura lichidităţii internaţionale.

Mijloc de plată – folosit pentru procurarea altor valute.

O ţară care a primit DST le poate utiliza astfel:

să-şi mărească rezerva valutară oficială;

să procure contra DST valută convertibilă de la alte ţări membre ale FMI indicate de acesta;

să obţină direct valute convertibile contra DST de la o ţară membră fără intermediul FMI;

să plătească dobânzi şi comisioane.

Folosirea DST în sistemul plăţilor internaţionale prezintă anumite limite:

circulaţia lor este limitată la nivelul FMI şi al băncilor centrale ale ţărilor membre;

persoanele particulare nu au acces la DST;

cumpărarea-vânzarea DST – lor se face printr-o valută de transmisie;

nu pot îndeplini funcţia ca mijloc de plată internaţională decât prin convertirea lor într-o altă valută.

Baza valorică care da dreptul emisiunii instrumentelor de plată este reprezentată de datoria pe care un agent economic sau o banca o are faţă de un agent economic (rezultată dintr-o livrare de bunuri pe credit comercial sau dintr-o depunere de bani în contul sau de la bancă). 

In funcţie de creditul care sta la baza naşterii instrumentelor de plată, de emitent şi de beneficiari, acestea pot fi sub forma de:

cambii, 

bilete la ordin, 

cecuri etc. 

scop pietei

Sursă de finanţare rapidă si ieftină pentru societăţi, guverne şi intermediari financiari in vederea acoperirii deficitelor temporare de lichiditaţi

 - plasarea (temporară) a surplusului de fonduri disponibile,

 - oferă un căstig mai mare decăt depozitele în banci sau deţinerea banilor cash 

 - reducerea costului de oportunitate (dobânda pierdută la disponibilităţile neinvestite)

participanti la piata

a) Sectorul (nebancar) privat (populaţie, întreprinderi)  

b) Statul (sectorul public)

c) Instituţiile de depozitare (sistemul bancar)

    Sistemul bancar e format din doua nivele:

1) Banca Centrala 

2) Băncile comerciale şi alte instituţii depozitare asimilate

      Caracteristici: = depozitele existente în bănci constituie mijloace de plată (bani)

= băncile multiplică banii

1) Trezoreria Statului (MF) pentru acoperirea/ plasarea 

     deficitului/ excedentului temporar de incasari

(2) Banca Centrală - ca agent al statului si direct cu operatiuni de 

     “open market”  

(3) Bancile comerciale - pentru a-si acoperi deficitul de lichiditate

      zilnice; cumpara/ vand certificate de trezorerie (CT), 

      certificate de depozit (CD), REPO`s, eurovalute, comercial

      papers

    - companii (societati comerciale) - pentru a-si plasa 

      disponibilitatile temporare in titluri financiare

(4) Investitorii institutionali (societati de investitii, societati de

     asigurare, fonduri de pensii)

(5) Persoane fizice