relatii valutar financiare 1

Conţinutul şi domeniul de studiu al relaţiilor valutar-financiare internaţionale

Sistemul valutar financiar-internaţional: elementele constituente şi evoluţia lui

Sistemul financiar-monetar internaţional poate fi privit sub două aspecte şi anume:

·         Sistemul financiar-monetar internaţional poate fi definit generic ca fiind ansamblul de norme şi tehnici, convenite şi acceptate pe baza unor reglementări instituţionalizate menite să coordoneze şi să organizeze comportamentul ţărilor membre în domeniul fluxurilor financiare şi monetare internaţionale  generate de derularea unor operaţiuni comerciale sau necomerciale internaţionale.

·         Sistemul financiar-monetar internaţional cuprinde şi ansamblul de pieţe, instituţii, metode, mijloace, tehnologii, fluxuri financiare menite să asigure deplasarea în timp şi în spaţiu a resurselor de capital de la cei care le deţin (creditorii sau investitorii internaţionali) către cei care au nevoie de acestea (debitorii sau beneficiarii finanţării).

Cerinţele de bază ale funcţionării sistemului financiar-monetar

·         Ajustare

·         Lichiditate

·         Confidenţă

Produsele sistemului financiar-monetar internaţional:

·         Etaloane monetare cu statut internaţional sau internaţionalizate;

·         Fonduri financiare şi de credit atrase în circuit internaţional;

·         Mijloace,instrumente, modalităţi şi acorduri internaţionale de plată;

·         Informaţii economice, financiare, monetare, sociale, politice la nivelul economiei mondiale;

·         Reglementări, recomandări necesare reglării activităţilor financiare şi monetare internaţionale;

·         Regimul pieţelor internaţionale valutare, de capital şi a aurului.

Funcţiile sistemului financiar-monetar internaţional:

·         Dimensionarea valorică  a etaloanelor monetare;

·         formarea masei de semne băneşti cu circulaţie internaţională;

·         Transferarea resurselor financiare de la cei care au surplus de fonduri (cheltuiesc mai puţin decât câştigă) către cei care au deficit de fonduri (cheltuiesc mai mult decât câştigă).

·         Promovarea eficienţei economice prin alocarea optimă a resurselor de capital (riscuri şi costuri scăzute);

·         Valorificarea oportunităţilor de investiţii (fondurile sunt transferate dinspre sectoare sau domenii cu productivitate scăzută către domenii cu productivitate ridicată);

·         Derularea fluxurilor de încasări şi plăţi;

·         Stimularea nivelul economisirilor şi al investiţiilor;

·         Formarea fondului de informaţii financiare, monetare şi economice internaţionale;

·         Reglarea activităţilor financiar – monetare internaţionale.

Dezvoltarea sistemului financiar-monetar internaţional este potenţată de:

·         Dezvoltarea fluxurilor financiare internaţionale;

·         Sistemul ratelor de schimb valutar flotant;

·         Dezvoltarea fără de precedent a pieţei valutare internaţionale şi a pieţei internaţionale de capital;

·         Posibilitatea de obţinere a câştigurilor pe piaţa valutară într-un timp relativ scurt;

·         Necesitatea alocării riscurilor (a dus la dezvoltarea unor instrumente şi operaţiuni specifice);

·         Variaţia temporală a consumului (raportul consum / venituri variază în timp);

·         Separarea administrării afacerii de proprietatea asupra capitalurilor.

Evoluţia Sistemului valutar –financiar internaţional:

·         Conferinţa din Paris din 1867

·         Conferinţa economică internaţională din Genova, din 1922.

·         Acordul de la Bretton – Woods (1944): scopul principal era de a induce o stabilitate monetară în sistem şi pentru a găsi o soluţie la dezechilibrele BPE;

·         Prima criză a SFI (1960): introducerea DST pentru a creşte lichiditatea sist.

·         Crizele sistemului financiar internaţional (1960 – 1970)

·         Flotarea liberă (1973): ”Smithsonian Agreement” pentru monedele ţărilor industrializate ca derogare temporară de la Acordul Jamaica;

·         Beneficiile sistemului Bretton Woods:

o   Expansiunea comerţului internaţional şi a IS

o   Reducerea semnificativă a ratei inflaţiei (excepţie Japonia)

o   Creştere economică semnificativă

·         Slăbiciunile sistemului Bretton Woods:

o   Restricţii la circulaţia capitalurilor

o   Presiunea exercitată asupra rezervelor de aur ale SUA

o   Ineficienţa programelor de ajustare aplicate situaţilor de criză.

• Acordul de la Kingstom Jamaica (1972-1976) de reformare a SFI:

o   A fost încheiat între ţările europene şi SUA cu scopul reformei SFI.

o   Flotarea liberă a fost interzisă pentru ţările semnatare ale acordului de la Bretton Woods cu derogarea din 1973

o   Flotarea liberă este înlocuită de flotarea administrată din două motive:

• Continuarea creşterii şi dezvoltării comerţului internaţional fără fluctuaţii excesive ale cursului de schimb
• Evitarea crizelor în economia mondială (crizele petroliere)
• Modificarea articolului IV din Acord (ratificată în 1978 de 2/3 din membrii):

o   Orice ţară este liberă să îşi aleagă regimul monetar – valutar (mai puţin ancorarea de aur a monedei);

o   FMI va supraveghea politica monetară şi valutară a ţărilor participante la sistem şi va elabora principii de acţiune

o   Printr-o majoritate de 85 % FMI poate reintroduce un sistem ancorat pe USD (SUA are drept de veto)

o   Diminuarea rolului monetar al aurului

o   Desemnarea DST ca principal activ de rezervă

• Principiile adoptate în 1977 asupra SFI:

o   Orice membru trebuie să evite intervenţiile pe piaţa valutară pentru a preveni dezechilibre ale BPE sau pentru a obţine un avantaj incorect în schimburile comerciale internaţionale

o   Orice membru poate interveni pentru a diminua eventualele crize la nivelul BPE

o   În cazul oricărei intervenţii pe piaţa valutară trebuie să se ţină cont de interesele ţărilor membre (inclusiv a celei emitente).

·         Aranjamentul de la Plazza (septembrie 1985):

o   Iniţiat de un grup de 5 ţări (SUA, UK, Japonia, Germania şi Franţa)

o   G5 s-au angajat pentru a interveni în vederea diminuării valorii USD pe pieţele internaţionale (considerat în acel moment supraevaluat)

·         Acordul de la Luvru (februarie 1986):

o   Iniţiat de un grup de 7 ţări (G5 + Italia şi Canada)

o   Au considerat că USD a atins o valoare care reflectă realităţile economice şi au sistat intervenţiile pe piaţa valutară

o   Ţările vor interveni neanunţat şi doar dacă este cazul în favoarea monedelor lor

Evaluarea Sistemului Valutar - Financiar Internaţional actual

·         Flotarea liberă nu a generat o diminuare a comerţului sau investiţiilor internaţionale şi nici nu a dus la dezintegrarea pieţelor internaţionale de capital

·         Flotarea liberă nu permite neapărat o ajustare rapidă a fluxurilor comerciale

·         Ratele de schimb rămân extrem de volatile în cadrul SFI

·         Crizele rămân destul de puternice şi frecvente (ex: criza din Asia)

·         Monedele ţărilor mici pot fi ancorate de dolar sau de o altă monedă puternică dar monedele ţărilor puternice trebuie să floteze liber în cadrul SFI (Yen-ul japonez a fost stabilizat de exemplu prin eforturilor G4)

·         Rolul de pivot al USD s-a diminuat prin introducerea DST şi prin creşterea rolului EURO

Integrarea monetară europeană

·         Raportul Delors (1989)
Planul de realizare al UEM – ETAPA I

o   Prima etapă (Iulie 1990)

§  Libera circulaţie a capitalurilor;

§  Ţările membre trebuiau să ia măsuri de fixare pe cât posibil a ratelor de schimb;

§  Politicile comunitare trebuiau astfel coordonate încât să asigure o stabilitate a preţurilor (obiectiv central);

§  Au fost create echipele de lucru necesare în demararea stadiilor ulterioare;

§  În ansamblul său, această etapă a fost una pregătitoare, cu rol în definirea responsabilităţilor, stabilirea obiectivelor şi priorităţilor legate de introducerea EURO

·         Maastricht Treaty (1992) - Criteriile de convergenţă

o   Stabilitatea preţurilor - În anii anteriori, rata inflaţiei nu trebuia să depăşească cu 1.5% media inflaţiei celor mai bune trei ţări;

o   Convergenţa ratelor de dobândă - În anii premergători, rata de dobândă pe termen lung nu trebuia să fie mai mare cu 2% faţă de media celor mai bune trei ţări (în termen de inflaţie).

o   Disciplina bugetară - Deficitul bugetar trebuie să fie mai mic de 3% din PIB. Datoria publică nu trebuie să depăşească 60% of GDP.

o   Stabilitatea cursurilor de schimb - În ultimii doi ani să nu aibă loc realinieri ale ratelor de schimb

·         Planul de realizare al UEM – ETAPA II (Ianuarie 1994)

o   Crearea Institutului Monetar European (EMI) cu următoarele atribuţii specifice:

§  Coordonarea politicilor monetare în vederea asigurării stabilităţii preţurilor;

§  Pregătirea creării Sistemului European al Băncilor Centrale şi coordonat de Banca Central Europeană;

§  Pregătirea etapei a 3-a de introducere a monedei unice;

§  Evaluarea gradului de convergenţă economică între ţările membre stabilite prin Tratatul de la Maastricht;

·         Etapa III (Ianuarie 1999)

o   Introducerea monedei unice “EURO”.

o   Stabilirea Băncii Centrale Europene ca fiind instituţia desemnată pentru a aplica politica monetară comună;

o   Au fost fixate definitiv ratele de conversie pentru cele 11 ţări care şi-au anunţat participarea iniţial la zona EURO;

o   A fost stabilită o perioadă de tranziţie pentru introducerea monedei unice între 1.01.99 şi 31.12.01;

o   Euro a fost desemnat ca fiind singura monedă de denominare a operaţiunilor în cadrul TARGET încă din 1999;

o   Au fost create două instrumente: EURIBOR şi EONIA

Costuri şi beneficii ale introducerii Euro

·         Beneficii:

o   Reducerea costurilor de tranzacţionare.

o   Eliminarea riscului valutar (!!!)

o   Competiţie mai mare, creşte eficienţa

o   Un grad mai mare de integrare între pieţele financiare europene care sporeşte eficienţa alocărilor de capital;

o   O mai mare disciplină în materie de inflaţii prin garantarea independenţei Băncii Central Europene;

o   O disciplină fiscală impusă şi necesară pentru a intra şi a rămâne în zona Euro

o   Accelerarea reformelor structurale în cadrul UE pentru a susţine adâncirea procesului de integrare.

·         Costuri:

o   Reducerea costurilor de tranzacţionare.

o   Eliminarea riscului valutar (!!!)

o   Competiţie mai mare, creşte eficienţa

o   Un grad mai mare de integrare între pieţele financiare europene care sporeşte eficienţa alocărilor de capital;

o   O mai mare disciplină în materie de inflaţii prin garantarea independenţei Băncii Central Europene;

o   O disciplină fiscală impusă şi necesară pentru a intra şi a rămâne în zona Euro

o   Accelerarea reformelor structurale în cadrul UE pentru a susţine adâncirea procesului de integrare.

Conţinutul activităţii economice internaţionale, legităţile de desfăşurare, în special, în domeniul repartiţiei financiare şi de credit şi a circulaţiei monetare reprezintă obiectul de studiu al RVFI (relaţiilor valutar-financiare internaţionale).

Ca parte componentă a economiei mondiale sistemul financiar-monetar internaţional reflectă toate schimbările din sistemul acesteia şi totodată contribuie direct la desfăşurarea activităţii economice internaţionale. Caracterul funcţionării şi stabilitatea sistemul financiar-monetar internaţional depinde de nivelul corespunderii principiilor sale cu structura economiei mondiale, repartizării forţelor şi intereselor ţărilor mari.

Balanţa de Plăţi Externe (BPE)

Balanţa de plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an). (FMI, "Balance of  Payements Manual", Ed. 5, 1994)

Concepte care stau la baza elaborării BPE: rezident / nerezident; centru de interes; teritoriu economic; fluxuri reale / fluxuri financiare; natura tranzacţiilor, preţul, momentul şi modalitatea de înregistrare a acestora.

Forme ale balanţei de plăţi externe

Balanţa de plăţi globală înregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţâri cu restul lumii;

Balanţa de plăţi regională înregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţâri cu un grup de ţâri, uniune economică sau monetară;

Balanţa de plăţi bilaterală înregistrează operaţiunile economice între două ţări;

Balanţa de plăţi program este varianta proiectată pe un orizont de timp viitor, proiecţiile referindu-se în principal la contul curent şi la investiţiile nete în economic. în funcţie de valorile proiectate se va determina necesarul de resurse pentru a acoperi eventualele deficite de cont curent şi care se pot obţine din credite externe sau din activele de rezervă;

Balanţa de piaţă are în vedere fluxurile de încasări şi plăţi în valută înregistrate pe o perioadă determinată (de regulă mai mică de un an). În cazul acestei balanţe sunt înregistrate şi previziunile cu privire la încasările / plăţile potenţiale.

În BPE se manifestă următoarele tipuri de activităţi: activitatea economică (export-import de bunuri şi servicii); financiară (mişcări de capitaluri pe termen lung); de creditare (mişcarea de capital pe termen scurt); monetară (mişcări de sume în monede şi valute).

Principii de înregistrare a fluxurilor în BPE: dublei înregistrări: Fiecare furnizare de resurse reale sau financiare este compensată de o încasare şi, implicit, orice intrare de resurse reale sau financiare este compensată de o plată). Intrările de resurse sunt înregistrate în creditul balanţei (+) şi ieşirile sunt înregistrate în debitul balanţei (-).

Intrări - CREDIT	Ieşiri - DEBIT
Exporturi FOB	Importuri FOB
Servicii prestate	Servicii plătite
Dividende, dobânzi, salarii încasate	Dividende, dobânzi, salarii plătite
Transferuri unilaterale din străinătate	Transferuri unilaterale în străinătate
Capitaluri investite din străinătate	Capitaluri investite în străinătate
Credite atrase	Credite acordate
Creşterea activelor de rezervă	Diminuarea activelor de rezervă

Structura BPE

·         Contul curent

o   Bunuri si servicii

§  Bunuri servicii

o   Venituri

§  Din investitii directe / portofoliu

§  Din alte investitii (dobanzi)

o   Transferuri curente

§  Sector oficial

§  Alte sectoare

·         Contul de capital

o   Transferuri de capital

o   Active cumparate / vandute

·         Contul financiar

o   Investitii directe

o   Investitii de portofoliu

o   Alte investitii (credite externe, imprumuturi FMI)

o   Conturi transit

o   Conturi de cliring / barter

o   Active de rezerva (aur, DST, valuta)

·         Erori si omisiuni

Factori interni de destabilizare a BPE

·         Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamităţi naturale sau de evenimente fortuite (revoluţii, războaie civile);

·         Creşterea importurilor / diminuarea exporturilor pe baza intensificării cererii interne;

·         Diminuarea competitivităţii externe a produselor autohtone (calitate scăzută, preţuri ridicate);

·         Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;

·         Deteriorarea climatului de afaceri intern;

·         Insuficientă promovare / stimulare a exporturilor;

·         Politică comercială (tarifară / netarifară) ineficientă;

·         Structura pe ramuri a economiei naţionale.

Factori externi de destabilizare a BPE

·         Dereglarea preţurilor mondiale la produsele cu pondere mare în structura comerţului exterior;

·         Politica comercială a altor state (atât cea tarifară cât şi cea netarifară);

·         Lipsa avantajelor competitive (comparative) reale;

·         Dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a unor conflicte / dispute comerciale internaţionale.

Precizări conceptuale echilibrul BPE sau echilibrul extern

Conceptul de echilibru extern depinde de distincţia care se face între tranzacţiile autonome şi tranzacţiile de compensare (finanţare) precum şi de poziţionarea liniei imaginare care le desparte.

Conceptul de echilibru extern poate fi definit ca: egalitatea dintre tranzacţiile externe autonome din debit cu cele din credit pentru contul curent şi pentru contul de capital şi financiar.

Echilibrul BPE

În privinţa echilibrului BPE, în literatura de specialitate, există două accepţiuni diferite:

·         echilibrul balanţei de plăţi este indus automat de echilibrul economic general, sau

·         echilibrul poate fi obţinut prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea unor tehnici de echilibrare specifice.

Ajustarea automată a BPE: prin finanţarea compensa-torie, prin mecanismul preţurilor

Politici de ajustare:

·         Politici monetare: ratele de dobândă, rezerva obligatorie, limitarea creditului, retragerea / emisiunea de monedă

·         Politicile bugetare: nivelul impozitării, reducerea cheltuielilor bugetare

·         Devalorizarea cursului de schimb

·         Instituirea de bariere tarifare şi netarifare în calea importului

·         Stimularea şi promovarea exporturilor

·         Finanţarea deficitelor din BPE

·         Atragerea de investiţii străine directe şi de portofoliu

Interpretarea Balanţei de Plăţi Externe

Analiza Balanţei de Plăţi Externe:

·         permite compararea sub raport cantitativ şi calitativ a schimburilor reale şi financiare ale unei ţări cu străinătatea

·         permite evaluarea avantajelor şi dezavantajelor pe care fiecare naţiune le are în schimburile comerciale cu ţările terţe

·         măsoară competitivitatea externă a economiei naţionale

·         pe baza BPE se poate măsura gradul de atractivitate a mediului de afaceri intern pentru investitorii rezidenţi şi nerezidenţi

·         constuie instrument important în modelarea şi coordonarea politicilor comerciale externe

·         balanţa de plăţi constituie fundamentul pentru o serie de politici macroeconomice: fiscale, monetare, valutare, comerciale (tarifare şi netarifare) etc.

Analiza statistică a BPE

·         Indicatori ai semnificaţiei (gravitaţii) dezechilibrului

·         Indicatori ai dinamicii dezechilibrului 

·         Indicatori de analiza structurala a dezechilibrului 

·         Indicatori pentru compararea dezechilibrelor din BPE a două ţări.

Notaţii folosite:  X – încasări de la nerezidenti (intrări, înregistrări în creditul BPE), M – plăţi către nerezidenţi (ieşiri, înregistrări în debitul BPE), S – soldul contului BPE:  S = X – M. Fiecare capitol sau post prezintă un sold parţial sj = xj – mj, astfel încât, pentru întregul cont al BPE S = ∑sj, unde cu subscriptul j s-au simbolizat cele n componente ale unui cont al BPE

Balanţa de Plăţi Externe (BPE) reflectă poziţia unei economii naţionale în raporturile ei cu restul lumii.

Conform regulilor înregistrărilor în partidă dublă suma tuturor creditelor este identică cu suma tuturor debitelor. În acest mod, soldul net al tuturor înregistrărilor din balanţă teoretic este egal cu zero şi balanţa de plăţi externe este întotdeauna echilibrată.

Conceptele de dezechilibru pot caracteriza anumite posturi sau conturi (părţi) ale balanţei de plăţi externe. Dezechilibrul cel mai mare al unei balanţe de plăţi, provine de la dezechilibrul schimburilor comerciale.

Echilibrul balanţei de plăţi: este indus automat de echilibrul economic general, sau echilibrul poate fi obţinut prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea unor tehnici de echilibrare specifice.