Piete de capital
1.Conceptul
si structura pietei financiare?Circuitul activelor financiare se desfasoara
intre detinatorii de fonduri(investitorii) si cei ce necesita aceste
fonduri(beneficiarii) se desfasoara pe
piata financiara.Piata financiara are 3 componente:Piata bancara,monetara si de
capital.PB-are loc tranzactii cu active bancare nenegociabile.Absoarbe
excedentul de active monetare ale celor care economisesc,de forma depunerilor
la termen.PM-se efectueaza tranzactii monetare in moneda nationala intre
rezidentii aceleiasi tari.Adica imprumutul dintre banci pe termen
scurt(aparitia de incasari ale unelor banci si surplusul de plati pe care le au
alte banci).PM este o componenta a pietii valutare,unde are loc confruntarea
cererii cu oferta pentru diferite valute care sunt pentru ofertati si
solicitanti- moneda straina.PC-ansamblul relatiilor prin care se realizeaza
transferul fondurilor disponibile de la cei care au surplus de capital
(investitorii) catre cei care au nevoie de capital cu ajutorul unor instrumente
specifice(valori mobiliare) prin intermediul unor operatori
specifici(intermediarii(brokerii.dilerii)).Se pot delimita 2 moduri:*abordarea
europeana-bazata pe sistemul bancarin care bancile sunt prezente pe ambele
tipuri de piete,in care piata de capital este compusa din piata
monetara,ipotecara si
financiara.*abordarea anglosaxona-bazata pe diferite tipuri,in care
piata financiara cuprinde piata monetara pe termen scurt si creditara pe termen
mediu.
2.Functiile
si structura pietei de capital?Principalele functii ale pietii de capital
sunt:1)emisiunea si vinzarea pentru prima data a titlurilor financiare
emitentilor sau debitorilor catre posesorii de capitaluri care doresc sa
cumpere valori mobiliare. 2)negocierea
de valori mobiliare cu conditia ca acestea sa fie vindute si transformate in
lichiditati de primii lor posesori si inainte de
scadenta.STRUCTURA:Componentele pietii de capital dupa ordinea pietii mobiliare
sunt:*a*Piata primara-asigura intilnirea cererii cu oferta de
titulari,permitind finantarea activitatii
agentilor economici a colectivitatii publice.Se caracterizeaza prin existenta unui singur vinzator-emitentul val.mobiliare si de regula
vinzarea se face la un pret unic. Piaţa primară asigura emisiunea şi prima
vânzare-cumpărare a titlurilor financiare (spre exemplu, când o societate emite
acţiuni la constituire), permiţând finanţarea activităţii agenţilor economici
prin atragerea capitalurilor financiare disponibile. *b*Piata secundara,are rolul de concentrare
cererii si ofertei derivate,este o piata deschisa,publica.Sunt prezenti mai
multi participanti,pe ambele parti.Pe piata secundara pretul este stabilit de
cererea si oferta. Piaţa secundară este cea pe care investitorii şi
întreprinzătorii cumpără şi vând valorile mobiliare emise, puse în circulaţie
pe piaţa primară. Datorita existentei acestei pieţe, investitorii care-şi
plasează capitalurile pe piaţa primară, pot ieşi de pe piaţă înainte de
scadenta titlurilor cumpărate, prin vânzarea lor. Astfel, piaţa secundară
asigura o excelentă mobilitate şi lichiditate a capitalurilor, extrem de bine
venite pentru buna funcţionare a oricărei economii. Delimitarea pieţei de
capital în primară şi secundară este pur teoretică însă de folos în înţelegerea
mecanismului emisiunii, plasării şi tranzacţionării valorilor mobiliare.
3. Cererea
si oferta pe piata de capital?Pe piata de capital cererea poate
fi:1)structurala-pentru necesitati productive,pt finantarea investitiilor
producatoare de bunuri si servicii,pt crearea noilor societati,pt dezvoltarea
societatii existente,pt procurarea bunurilor si serviciilor de catre pers.
fizice/juridice.2)conjucturala,pt necesitati (tranzituri/deficite ale balantei
de plati bugetare,limitarea la plafoane de credit).Mijloacele prin care o
societate comerciala poate obtine fonduri fie prin majorare de capital
social,fie prin atragerea unui imprumut,=>oferta publica de vinzare.-este
efectuata de un emitent sau de investitori pt a vinde,a cumpara,a transforma,a
transfera sau a schimba prin orice alt mod valori mobiliare ori dreptul
aferente acestora,mijlocul prin care un investitor doreste sa achizitioneze cel
putin 5 la suta din actiunile unei societati oferta publica de cumparare.
Cererea de capital aparţine unor operatori cum sunt: societăţi comerciale
publice şi private, alte categorii de agenţi economici, instituţii
financiar-bancare şi de asigurări, instituţii publice, guverne, organisme
financiar-bancare de pe piaţa internaţională. Cererea de capital se poate grupa
în:a) Cererea structurală de capital este determinată de nevoia finanţării unor
acţiuni economice în diverse ramuri de activitate, achiziţionarea bunurilor de
investiţii şi finanţarea unor programe de dezvoltare, constituirea şi majorarea
fondurilor financiare ale instituţiilor şi organismelor financiar-bancare
naţionale şi internaţionale,b) Cererea conjuncturală este efectul insuficienţei
sau indisponibilităţii resurselor interne, restricţiilor excesive în acordarea creditelor,
nevoilor financiare generate de deficitul bugetar şi de cel al balanţei de
plăţi externe. Cererea este perturbată de factori cum sunt: fluctuaţia
preţurilor, creşterea ratei dobânzii, nerambursarea la termen a împrumuturilor.
Exponenţii cererii sunt debitori pe piaţa financiară. Aceştia pot fi grupaţi
astfel:
a) după activitatea desfăşurată:
• guverne şi colectivităţi publice locale;
• societăţi comerciale publice şi private fără
profil financiar;
• bănci comerciale şi alte instituţii bancare;
• autorităţi monetare etc.
b) după scopul urmărit:
• finanţarea industriei şi gospodăriei
comunale;
• petrol şi gaze naturale;
• transport şi servicii publice;
• bănci şi finanţe;
• organizaţii internaţionale;
• scopuri generale.Oferta de capital provine din
economisire, adică din tot ceea ce rămâne în posesia deţinătorilor de venituri
după ce-şi satisfac nevoile de consum. Aceasta aparţine deţinătorilor de
capitaluri: societăţi comerciale, bănci, case de economii, societăţi de
asigurare, case de pensii, persoane particulare. Oferta este reprezentată de
disponibilităţi băneşti temporar libere pentru care se caută un plasament cât
mai avantajos. Nivelul ofertei este direct influenţat de procesul de
economisire. Economiile devin ofertă pe piaţa de capital numai dacă posesorii
lor sunt satisfăcuţi de modalitatea de fructificare, adică dacă piaţa asigură
rentabilitatea cerută de investitori. Cererea şi oferta sunt două dimensiuni
ale procesului de economisire-investire supuse influenţei directe şi indirecte
a unor riscuri multiple, dintre care o importanţă deosebită o au:
• riscul opţional al investirii, care apare în
momentul adoptării deciziei de plasament prin orientarea către piaţa monetară
sau către piaţa de capital;
• riscul afacerii, care vizează incertitudinea
privind produsele pe care le poate oferi piaţa de capital la un moment dat atât
deţinătorilor de fonduri, cât şi investitorilor ce gestionează portofolii de
valori mobiliare;
• riscul pieţei, care vizează evoluţia
preţurilor instrumentelor financiare în viitor şi posibilitatea înregistrării
unor pierderi ca urmare a modificării raportului cerere-ofertă pentru un anume
tip de instrument financiar;
• riscul lichidităţii, ce intervine în cazul în
care se restrâng posibilităţile de transformare rapidă şi fără pierderi în
numerar a valorilor mobiliare deţinute;
• riscul creditului, specific pieţei
obligaţiunilor, care intervine atunci când debitorul nu-şi poate respecta
angajamentul de răscumpărare a obligaţiunii sau de plată a dobânzii;
• riscul schimbării cadrului legislativ, care
vizează atât piaţa de capital, cât şi modificarea legislaţiei economice şi
financiare în general.
4.Locul
si rolul pietei de capital in economia contemporana? Piaţa de capital
reprezintă un ansamblu de relaţii de natură financiară prin care se realizează
transferul de capitaluri de la investitori către utilizatori, prin intermediul
unor instrumente, mecanisme şi operatori specifici. Aceste relaţii dau naştere
universului financiar, componentă a universului economic dar şi în acelaşi timp
sistem autonom organizat pe propriile sale pieţe în care schimbă active
financiare şi monedă. In orice
societate, economiile şi investiţiile au jucat un rol deosebit de important,
atât la nivel macroeconomic cât şi la nivelul fiecărei persoane sau agent
economic. Sumele depuse la băncile comerciale de către persoane fizice sau
juridice sunt folosite pentru acordarea de credite altor persoane fizice şi
juridice, finanţând astfel investiţii în diverse sectoare economice şi
contribuind la dezvoltarea economiei în ansamblul sau. In orice economie de piata exista si
functioneaza o piata financiara, mai mult sau mai putin dezvoltata si,
aceasta reprezinta locul unde se intalneste oferta cu cererea de fonduri
financiare. Bursa este cea mai importanta institutie a pietei de capital,
specifica economiei de piata, concentrand cererea si oferta de valori mobiliare
negociate in mod deschis si liber pornind de la reguli cunoscute. Prin tehnici
specifice aici se realizeaza vanzari-cumparari de valori mobiliare traditionale
(actiuni, obligatiuni, valute, bonuri de tezaur), cat si moderne (optiuni sau
contracte futures). rolul principal al pietelor de capital este de finantare
a economiei (in speta a agentilor economici) prin mobilizarea
capitalurilor pe termen mediu si lung. De asemenea, un alt rol important este
acela ca aceasta inlesneste circulatia capitalurilor, titlurile financiare
putand fi usor transformate in lichiditati sau schimbate in alte titluri, prin
vanzarea sau revanzarea lor pe aceasta piata.
5.Valorile
mobiliare-instrumente ale pietei de capital?Valorile
mobiliare=>instrumente fin-are negociabile emise sub forma materializata(pe
suport de hirtie) sau dematerializate (pe suport magnetic) sau sub forma
inscriirilor contabile,care genereaza detinatorilor sa-i anumite drepturi in
dependenta de tipurile valorilor mobiliare,de legislatia tarii respective si de
prevederile emisiunii.VM pot fi:*a*primare-actiuni,obligatiuni.
*b*derivate-contractele la termen:futures,forward,options,swap. *c*sintetice-obtinute prin cale
sintetica,prin combinarea diferitor caracteristici ale valorilor primare si
daca este acceptat de catre CNPF drept valoare mobiliara,circula pe piata
mobiliara(contractele pe indicii bursieri).
6.Instrumentele
financiare primare de proprietate: concept, tipologie, caracteristici
fundamentale. Particularitati in Republica Moldova?Actiunile-instrumente
fin-are de proprietate emise de catre societatile pe actiuni si =>cota parte
din capitalul social.Fiecare actiune are inscrisa o valoare nominala.Actiunile
produc dividende sub forma prelevarile din venitul net realizat,de regula intr-un
exercitiu fin-ar.Dividendele sunt distribuite periodic,de regula o data sau de
2 ori pe an si marimea acestuia se stabileste de catre AGA.Actiunile apar sub 2
forme:Materializat si Nematerializat;si indiferent de forma actiunii acestea tb
sa contina urmatoarele elemente obligatorii:denumirea actiunii,data si locul
emiterii.numele si adresa emitentului,marimea capitalului social subscris,nr
actiunilor subscrise,seria si nr actiunii,numele si adresa investitorului(act.
nominative),diferite clauze convetionale,semnatura emitentului.Clasificarea
actiunilor:I)din pct de vedere al identificarii lor:
a)act nominative-contine numele emitentului si
actionarului investitor.
b)act
la purtator-contine numele emitentului,identificarea se face dupa nr si
serie.a)se transmite prin cesiune,b)prin simpla traditiune,ca bancnotele
II)din
pct de vedere al valorii lor:a)act la pret =(la paritate)-se vinde la val
nominala
b)act cu
prima-se vinde la o valoare mai mare de val nominala,prima care se plateste se
justifica de gradul de rentabilitate sporit.
III)din pct de vedere al dreptului pe care le ofera detinatorului:
a)act
comune/simple/ordinare-dau dreptul detinatorului la un singur vot si sunt
generatoare de dividente variabile,in functie de marimea profitului.
b)act
preferentiale/priveligiate-de regula nu dau dreptul la vot si sunt generatoare
de dividente fixe,indiferent de variatia profitului total.Pot fi:
* act
cumulative-dividentele cumulative neplatite din lipsa de profit,se stabilesc
intr-o alta per urmatoare cumulindu-se dividentele din acea per.
* act
necumulative-dividentele neplatite din lipsa de profit sunt anulate
* act
participative/participante-care pe linga dividentul fix prestabilit participa
intr-o anumita proportie si la dividentul destinat act comune
* act
cu div variabile-se deosebesc de cele comune prin incasarea prioritara a div
* act
preferentiale convertibile-au div fix,se pot converti in act comune
* act
generatoare dew div fixe si de voturi multiple-se emit pers care au o
contributie importanta la dezv S.A.Pt act acestora li se confera 2 sau m.multe
drepturi de vot.
* act
reversibile-act pt care S.A. emitenta isi rezerva dreptul de-a retrage din
circulatie la un pret restabilit.
Valoarea unei acţiuni poate fi considerată sub
următoarele forme:
Valoarea nominală (VN) care este egală cu suma
capitalului social (CS) divizată la numărul de acţiuni emise (N):
Valoarea
nominală este o valoare convenţională, pe baza căreia este împărţit capitalul
între asociaţi. În funcţie de această valoare, este prevăzută prin statut o
remunerare a acţionarilor.
b)Valoarea patrimonială ce poate fi exprimată
prin valoarea contabilă şi prin valoarea intrinsecă. Valoarea contabilă reflectă
partea din activul net ce revine pe o acţiune:
unde: Vct - valoarea contabilă;
An
- activul net;
N
- numărul de acţiuni;
Activul net este reprezentat de partea din
activele întreprinderii neafectate de datoriile contractate de aceasta:
unde: An - activul net;
At
- activul total ;
Dt
- datorii totale.
Valoarea intrinsecă, exprimă activul net
corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o acţiune.
Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care nu au
apărut în exerciţiul încheiat şi care nu s-au soldat prin conturile de
venituri.
unde: VI - valoarea intrinsecă;
Anc
- activul nat corectat;
N
- numărul de acţiuni.
Valoarea de rentabilitate, interpretată ca
valoare financiară şi valoare de randament. Valoarea financiară exprimă
capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend, comparabil cu rata
medie a dobânzii pe piaţă:
unde: Vf - valoarea financiară;
D
- dividend;
Rmd
- rata medie a dobânzii pe piaţă.
c)Valoarea de randament este considerată o
formă de exprimare a valorii financiare, fiind calculată ca raport între
profitul net repartizat ce revine pe o acţiune şi rata medie a dobânzii pe
piaţă:
unde: Vr - valoarea de randament;
Pna
- profit net pe acţiune;
Rmd
- rata medie a dobânzii pe piaţă.
Vânzarea
acţiunilor în momentul emisiunii sau în orice moment pe piaţa de capital, se
realizează la preţul de emisiune şi respectiv, la preţul pieţei. Astfel se
deosebesc:
Valoarea negociată sau preţul de emisiune,
determinat prin adăugarea la valoarea nominală a primei de emisiune:
unde: PE - preţul de emisiune;
VN
- valoarea nominală;
pe
- prima de emisiune.
e) Valoarea de piaţă este preţul la care se
efectuează schimbul de acţiuni. Această valoare se prezintă sub forma cursului
bursier. Cursul este rezultatul raportului dintre cerere şi ofertă, fiind
influenţat de:
- situaţia economică şi financiară a emitentului,
caracterizată prin rata de creştere a rezultatelor financiare;
- evoluţia pieţei bursiere naţionale şi
internaţionale;
- fenomene pur bursiere ce influenţează cererea
şi oferta.
Acţiunile plasate se înregistrează în mod
obligatoriu în Registrul de stat al valorilor mobiliare, ţinut de Comisia
Naţională a Pieţei Financiare. Sînt
considerate plasate acţiunile achitate în întregime de primii lor achizitori
(subscriitori), înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare şi în
registrul acţionarilor societăţii. Acţiunile societăţii pot avea valoare
nominală care trebuie să se împartă la un leu. Toate acţiunile ordinare ale
societăţii vor avea valoare nominală egală. Valoarea nominală a acţiunii se
aprobă de adunarea constitutivă sau de adunarea generală a acţionarilor şi se
indică în documentele de constituire ale societăţii şi în alte documente
prevăzute de prezenta lege şi de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.În
cazul plasării acţiunilor a căror valoare nominală nu este determinată,
adunarea generală a acţionarilor este în drept să fixeze valoarea acţiunii în
decizia de emitere a acestora. Valoarea fixată a acţiunii nu se indică în
documentele de constituire ale societăţii şi se foloseşte la determinarea
mărimii capitalului social.Valoarea nominală (fixată) a acţiunii reflectă
partea de capital social al societăţii ce revine unei acţiuni plasate.
7.Proceduri
de emisiune si plasare a actiunilor? Emisiunea de
actiuni reprezinta o practica dinamica de finantare a unor proiecte de
investitii ale unei societati comerciale, prin intermediul pietei de
capital.
Societatea ce emite actiuni va primi in schimbul acestora capitalul investitorilor interesati de societatea emitenta.
Emiterea de actiuni se realizeaza printr-o ofera publica de vanzare. Aceasta oferta se poate realiza doar prin intermediul unei Societati de Servicii de Investitii Financiare.Emisiunea de acţiuni se realizează atât la înfiinţare, cât şi în timpul funcţionării societăţii. La înfiinţare, efectul pentru emitent îl constituie formarea capitalului social, iar pentru investitor, efectul se manifestă în viitor, fiind dat de randamentul investiţiei: capacitatea de a produce dividende, precum şi posibilitatea de a obţine un câştig din diferenţa de curs. În timpul funcţionării unei societăţi, emisiunea de acţiuni realizată pentru majorarea capitalului social produce efecte nedorite pentru vechii acţionari, cunoscute sub denumirea de efecte de diluţie, care afectează valoarea acţiunii, profitul pe acţiune şi dreptul la vot al posesorului acţiunii. Pentru atenuarea acestor efecte, societatea emitentă calculează un drept preferenţial, denumit drept de subscriere de care beneficiază foştii acţionari. Dreptul de subscriere se determină ca diferenţă între valoarea de piaţă a acţiunilor vechi şi noi, după majorarea capitalului social.Mărirea dreptului de subscriere depinde de numărul acţiunilor nou emise şi de preţul la care se realizează prima vânzare a acţiunilor noi. Dacă vânzarea noilor acţiuni se realizează la preţ de emisiune, mărimea teoretică a dreptului de subscriere este:
Societatea ce emite actiuni va primi in schimbul acestora capitalul investitorilor interesati de societatea emitenta.
Emiterea de actiuni se realizeaza printr-o ofera publica de vanzare. Aceasta oferta se poate realiza doar prin intermediul unei Societati de Servicii de Investitii Financiare.Emisiunea de acţiuni se realizează atât la înfiinţare, cât şi în timpul funcţionării societăţii. La înfiinţare, efectul pentru emitent îl constituie formarea capitalului social, iar pentru investitor, efectul se manifestă în viitor, fiind dat de randamentul investiţiei: capacitatea de a produce dividende, precum şi posibilitatea de a obţine un câştig din diferenţa de curs. În timpul funcţionării unei societăţi, emisiunea de acţiuni realizată pentru majorarea capitalului social produce efecte nedorite pentru vechii acţionari, cunoscute sub denumirea de efecte de diluţie, care afectează valoarea acţiunii, profitul pe acţiune şi dreptul la vot al posesorului acţiunii. Pentru atenuarea acestor efecte, societatea emitentă calculează un drept preferenţial, denumit drept de subscriere de care beneficiază foştii acţionari. Dreptul de subscriere se determină ca diferenţă între valoarea de piaţă a acţiunilor vechi şi noi, după majorarea capitalului social.Mărirea dreptului de subscriere depinde de numărul acţiunilor nou emise şi de preţul la care se realizează prima vânzare a acţiunilor noi. Dacă vânzarea noilor acţiuni se realizează la preţ de emisiune, mărimea teoretică a dreptului de subscriere este:
unde: DS - dreptul de subscriere;
C
- cursul acţiunilor vechi;
Pe
- preţul de emisiune al noilor acţiuni.
Dreptul de subscriere cotează la bursă.
Posesorul lui îl poate vinde, la un preţ de piaţă ce diferă de mărimea
teoretică a dreptului de subscriere, încasând o sumă în numerar prin care este
protejat împotriva efectelor de diluţie. Sint considerate plasate actiunile
achitate in intregime de primii lor
achizitori (subscriitori), inregistrate
in Registrul de
stat al valorilor mobiliare si in
registrul actionarilor societatii. Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in
cazul cind emitentul sprijina cursul actiunilor sale pe piata secundara.Conform
legei cu privire la societatile pe actiuni plasarea emisiunilor suplimentare a
actiunilor se petrece la pretul de piata si cu cit el este mai inalt, cu atit o
diferenta de cursuri mai mare primeste emitentul deja la etapa plasarii primare
a emisiunior suplimentare. Plasind actiunile, emitentul atrage pasivele
cele mai “lungi”, deoarece actiunile sunt hirtii de valoare nelimitate. In asa mod, el poate plasa aceste resurse in active “lungi” fara un
risc oarecare de lichiditate, iar in acelasi moment costul resurselor plasate
depinde de lichiditatea actiunilor emitentului.
8.Drepturi
generate de actiuni detinatorilor sai? Dreptul la vot. Spre deosebire de
actiunile ordinare, actiunile preferentiale nu confera detinatorilor dreptul de
vot in AGA.Fiecare actiune ordinara indreptateste detinatorul la un singur vot.
Aceasta regula fiind instituita printr-o norma supletiva, exista posibilitatea
ca prin actul constitutiv sa se stabileasca un alt raport intre numarul
actiunilor detinute de o persoana fizica sau juridica si numarul voturilor .Dreptul
la dividend.Principalul drept patrimonial al actionarului ordinar este dreptul
de a primi dividende. Actiunile preferentiale pot avea o rata fixa si
prestabilita a dividendului.Potrivit normelor legale in vigoare, dividendele se
vor plati actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social,
daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel. Organul care decide, in
functie de politica investitionala si actul constitutiv al societatii, daca se
vor distribui sau nu dividende, este AGA. Acţionarul are
dreptul:
a) să participe la adunările generale ale
acţionarilor, să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale societăţii;
b) să ia cunoştinţă de materialele pentru
ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor;
c) să ia cunoştinţă şi să facă copii de pe
documentele societăţii, accesul la care este prevăzut de prezenta lege, de
statut sau de regulamentele societăţii;
d) să primească dividendele anunţate în
corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care îi aparţin;
e) să înstrăineze acţiunile care îi aparţin, să
le pună în gaj sau în administrare fiduciară;
f) să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi
aparţin, în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii;
g) să primească o parte din bunurile societăţii
în cazul lichidării ei;
h) să exercite alte drepturi prevăzute de
prezenta lege sau de statutul societăţii.
Acţionarul este obligat:
a) să informeze persoana care ţine registrul
acţionarilor despre toate schimbările din datele sale, introduse în registru;
b) să comunice în scris societăţii, Comisiei
Naţionale a Pieţei Financiare şi Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Concurenţei despre achiziţionarea de acţiuni ale societăţii în număr ce
depăşeşte limita stabilită de prezenta lege, de legislaţia cu privire la
valorile mobiliare sau de altă legislaţie;
c) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de
prezenta lege sau de alte acte legislative.
9.Indicatorii
de evaluare a valorilor mobiliare primare de proprietate? a) profitul net
pe acţiune ce exprimă capacitatea emitentului de a crea profit şi se calculează
cu relaţia:
unde: Ppa - profit net pe acţiune;
Pn
- profit net;
N-
numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
b) rata de distribuire a dividendului, care
reflectă partea din profitul exerciţiului financiar distribuită acţionarilor:
unde: d - rata de distribuire a dividendului;
Dn
- dividendele nete, calculate după plata impozitului asupra dividendelor;
Pn
- profitul net.
Mărimea acestui indicator depinde de decizia
privind distribuirea profitului şi anume:
- dacă d tinde către zero, rezultă preocuparea
emitentului pentru asigurarea autofinanţării prin reinvestirea profitului;
- dacă d tinde către 100%, rezultă preocuparea
pentru menţinerea interesului acţionarilor în a deţine acţiunile societăţii
care distribuie dividende mari;
- dacă d este egal cu 100% societatea emitentă
nu încorporează în rezervă nici o unitate monetară din profitul obţinut;
- dacă d este mai mare decât 100%, se apelează
la rezervele acumulate anterior, în vederea distribuirii lor ca dividende.
c) Dividendul pe acţiune, calculat atât ca
dividend brut repartizat, cât şi dividend net:
unde:
DPA - dividend pe acţiune;
Pnr
- profit net repartizat acţionarilor;
N
- numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
Dividendul
pe acţiune reprezintă, pentru posesorul acţiunii, venitul produs de investiţia
sa, deci un flux financiar. Spre deosebire de acesta, profitul pe acţiune,
reprezintă pentru emitent un element important al valorizării unei acţiuni.
d) Randamentul unei acţiuni este produs atât de
dividende, cât şi de creşterea valorii de piaţă a acţiunii:
unde: R - randamentul unei acţiuni;
D
- dividendul repartizat;
C1
- cursul la revânzarea acţiunii;
C0
- cursul la cumpărarea acţiunii.
e) Coeficientul „PER” reprezintă indicatorul
cel mai utilizat pentru a caracteriza eficienţa plasamentului în acţiuni:
în care: PER - coeficientul multiplicator al
capitalizării;
C
- curs bursier al acţiunii;
Ppa
- profitul net pe acţiune.
10.Instrumente
financiare primare de creanta: concept, tipologie, caracteristici
fundamentale. Particularitati in Republica Moldova?Obligatiunile=>instr
fin-are primare de creante sub forma hirtiilor de val/sub forma inscriirilor in
cont,prin care se materializeaza dreptul de creante al investitorului fata de
emitentul imprumutat.Fiecare obl are inscrisa pe ea o val nom de baza careia se
calculeaza dobinda,pe care o genereaza obl detinatorilor sai.Obl pot fi emise
de catre S.A,stat direct/prin intermediul diverselor organismelor subordonate
centrale/locale. Principalele caracteristici ale obligaţiunilor sunt:
- este un instrument al investiţiei de capital;
- exprimă creanţa deţinătorului asupra
ansamblului activelor emitentului;
- exprimă angajamentul unui debitor faţă de
creditorul care pune la dispoziţie primului, fondurile sale.
Elemntele obligatorii:denumirea obl,seria si
nr,locul si data emiterii,numele si adresa emitentului,val nominala,val totala
a imprumutului,nr total de obl emise,numele si adresa investitorului in caz obl
nominative,nivelul dobinzii,numele si adresa bancii depozitare,imprimari
speciale pt a impiedica falsificarea,scadenta rambursarii/data
maturizarii,semnatura emitentului. Principalele elemente tehnice ale
obligaţiunilor sunt:
Valoarea nominală reprezentând raportul dintre
împrumutul lansat pe piaţă şi numărul obligaţiunilor emise:
unde: VN - valoarea nominală;
I
- mărimea împrumutului,
N
- numărul obligaţiunilor;
Valoarea la subscriere sau preţul de emisiune,
este determinată de emitent, de regulă, sub valoarea nominală, pentru a se
asigura atractivitatea investiţiei:
unde: PE - preţul de emisiune;
VN
- valoarea nominală;
Pe
- prima de emisiune.
Termenul de rambursare este intervalul cuprins
între momentul subscrierii şi cel al răscumpărării.
Rata nominală a dobânzii, este acea rată care
aplicată asupra valorii nominale, permite determinarea cuponului de dobândă.
Fiecare obl are inscrisa o val nom,la fiecare
obl sub forma de hirtie sunt atasate cupoane,nr cupoanelor este = cu nr per de
plata,pe fiecare cupon este scrisa dobinda de platit,cupoanele sunt
detasabile.In caz obl nematerializate dobinda se inregistreaza periodic in cont
si se plateste conform editiei de emisiune.Tipologia:
I)din pct de vedere a identificarii lor:*nominative-este
prezent numele emitentului si investitorului,transmiterea se face pe baza de
cesiune.
*obl de
purtator-nu contin numele detinatorului,transmiterea se face ptrin
traditiune,se identifica prin serie si nr
II)din pct de vedere al modului in care
creantele sunt materializate:*materializate(suport hirtie)
*inregistrate/contabile
III)din pct de vedere al gestiunii
creantelor:garantate
*colaterale-garantate
cu un bun material,care tb negrevate de alte datorii
*ipotecare-imprumutul este garantat cu ipoteca generala a emitentului pe
toate activele,nefiind specificat un activ anume
*asigurate-imprumutul este garantat cu val mobiliare asupra tertilor
detinute de catre emitent
*garantate cu fond de rascumparare-emitentul periodic suplimenteaza un
fond pe care il creaza el,astfel incit atunci cind obl ajunge la maturitate sa
poata acoperi cu acest fond imprumutul obligatar si dobinda aferenta acestuia
*indexate-intre emitent si investitor la anumite per intr-o anumita
proportie se inmulteste val imprumutului si dobinda.
negarantate-obl care sunt garantate doar cu semnatura emitentului(obl pe
baza de bonitate/onoare)
IV)din pct de vedere al clauzelor speciale pe
care le contin:
*revocabile/retractabile-pot fi rascumparate de catre emitent inainte de
data maturizarii.Acestea contin clauze care protejeaza interesele
emitentului,dar si investitorului.
*restrictive-contin clauza prin care emitentul se angajeaza sa nu
contracteze si alte imprumuturi(credite) in acelasi scop.
*convertibile-contin clauza referitoare la convertibilitate prin
care investitorul isi rezerva dreptul ca
la scadenta sa solicite convertirea obl in alte titluri de val a aceluiasi
emitent.Pretul de conversiune se stabileste la emisiune,iar raportul dintre val
nom si pret de conversiune se numeste rata de conversiune.
*obl cu bonuri de subscriptie de act-dau dreptul de subscrie de act
a societatii emitente a obl(bonului).
Obl pot fi emise"ad pari",adica sunt
vindute la pret egal cu val lor nom sau la pret "sub pari" la un pret
m.mic decit val nom,sau "supra pari"la un pret mai mare. Deţinătorii
de obligaţiuni apar în calitate de creditori ai societăţii.Deţinătorii de
obligaţiuni au dreptul preferenţial faţă de acţionari la primirea unei părţi
din profitul societăţii sub formă de dobîndă sau alt profit.Valoarea nominală a
obligaţiunii societăţii trebuie să se împartă la 100 de lei. Termenul de
circulaţie a obligaţiunilor va fi de cel puţin un an.Societatea este în drept
să plaseze numai obligaţiunile asigurate prin gajarea bunurilor ei proprii
şi/sau a bunurilor persoanelor terţe, şi/sau cu garanţia bancară, şi/sau prin
fidejusiune, şi/sau cu poliţa de asigurare, cu excepţia cazurilor prevăzute de
Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare.Obligaţiunile se plătesc numai cu
mijloace băneşti.Valoarea nominală a tuturor obligaţiunilor plasate ale
societăţii nu trebuie să depăşească mărimea capitalului ei social. Deţinătorul
de obligaţiuni are dreptul să ceară de la societate răscumpărarea
obligaţiunilor plasate înainte de termenul de scadenţă în cazul în care
emitentul nu respectă termenul de achitare a dobînzilor aferente.
11. Proceduri de emisiune si plasare a
obligatiunilor? Persoanele
doresc sa primeasca imprumuturi pe termen lung, iar creditorii doresc sa acorde
credite pe termen scurt. Contradictia aceasta a pietei de credit se manifesta
foarte puternic in perioada economiei stabile, cind dinamica dobinzilor nu
poate fi previzionata. Una din variante a rezolvarii acestei probleme este
emisiunea obligatiunilor “lichide”, care permit emitentului atragerea
resurselor pe o perioada mai lunga de un an, iar investitorului - posibilitatea
primirii inapoi sumei investite, vinzind obligatiunea pe piata secundara.
Emitind obligatiunea, societatea pe actiuni nu risca sa ajunga in dependenta de banca si singura determina marimea, termenii si conditiile rascumpararii obligatiunii, iar detinatorii actiunilor nu se impart cu drepturile de conducere, deoarece obligatiunile n-au drept la vot.Un sir de prioritati la emisiunea obligatiunilor au bancile. Emisiunea obligatiunilor le permite:sa evite rezervarea obligatorie;sa micsoreze profitul impozabil.Riscul neplasarii obligatiunii este legat cu termenii circulatiei obligatiunii si cu regulile specifice a emisiunii.In primul rind, conform legislatiei termenul circulatiei obligatiunii nu poate fi mai putin de 1 an si emisiunea acestor instrumente nu sunt foarte populare pe piata bursiera autohtona. Nici unul din emitenti nu se va incadra in emisiunea obligatiunilor, daca nu va fi sigur in atragerea cu ajutorul acestei metode unor resurse “lungi” considerabile (pe o perioda mai lunga de 6 luni). In conditiile inflatiei inalte cererea interna la hirtii de valoare cu termenul de achitare de la 6 luni a fost si ramine foarte joasa.
In al doilea rind, emisiunea obligatiunilor necesita inregistrarea de stat, si din aceasta cauza trebuie de suportat diferite cheltuieli.In asa mod, emitentul poate sa hotarasca emisiunea obligatiunilor, daca el real poate atrage un volum considerabil de resurse “lungi” - aceasta devine probabil imposibil in legatura cu atractivitatea investitionala a altor sectoare a pietei financiare, de exemplu, hirtiilor de valoare de stat.
Emitind obligatiunea, societatea pe actiuni nu risca sa ajunga in dependenta de banca si singura determina marimea, termenii si conditiile rascumpararii obligatiunii, iar detinatorii actiunilor nu se impart cu drepturile de conducere, deoarece obligatiunile n-au drept la vot.Un sir de prioritati la emisiunea obligatiunilor au bancile. Emisiunea obligatiunilor le permite:sa evite rezervarea obligatorie;sa micsoreze profitul impozabil.Riscul neplasarii obligatiunii este legat cu termenii circulatiei obligatiunii si cu regulile specifice a emisiunii.In primul rind, conform legislatiei termenul circulatiei obligatiunii nu poate fi mai putin de 1 an si emisiunea acestor instrumente nu sunt foarte populare pe piata bursiera autohtona. Nici unul din emitenti nu se va incadra in emisiunea obligatiunilor, daca nu va fi sigur in atragerea cu ajutorul acestei metode unor resurse “lungi” considerabile (pe o perioda mai lunga de 6 luni). In conditiile inflatiei inalte cererea interna la hirtii de valoare cu termenul de achitare de la 6 luni a fost si ramine foarte joasa.
In al doilea rind, emisiunea obligatiunilor necesita inregistrarea de stat, si din aceasta cauza trebuie de suportat diferite cheltuieli.In asa mod, emitentul poate sa hotarasca emisiunea obligatiunilor, daca el real poate atrage un volum considerabil de resurse “lungi” - aceasta devine probabil imposibil in legatura cu atractivitatea investitionala a altor sectoare a pietei financiare, de exemplu, hirtiilor de valoare de stat.
12. Indicatorii de evaluare a valorilor
mobiliare de creanta? 3 indicatori : randamentul cuponului/dobinda,randamentul
curent,randamentul la maturitate.
Randamentul cupon=(cupon/val nom)*100%
randamentul curent=(cupon/pret)*100%
randamentul la maturitate={[cupon+(agio sau
disagio/nr de ani pina scadenta)]/[(val nom+pret)/2]*100%
13.Esenta
si particularitatile contractelor futures?Contractul futures-rezultatul standartizarii
conditiilor ale contractului forward.Din elemntele contractuale se supun
standartizarii natura activului suport,calitatea acestuia,cantitatea
tranzactionata,locul de livrare si scadenta contractului.Singura variabila care
nu este standartizata este pretul de tranzactionare.Contract Futures fiind
actualizat zilnic/marcat la piata.In cazul contract futures pierderea unui
operator constituie cistigul celuilalt operator,si invers.Lichidarea contract
se efectueaza atit pe livrarea efectiva a activului suport si achitarea
contravalorii acestuia,cit si printr-o compesare pe piata.Se incheie in cadrul
burselor printr-un mecanism specific de derulare a operatiunilor/tranzactiillor
si spre deosebire de contract forward are o val variabila.fiind zilnic marcat
pe piata.Forward-acorduri incheiate intre 2 operatori,prin care vinzatorul se
obliga sa livreze la o data viitoare un anumit activ suport,iar cumparatorul se
obliga sa efectueze plata la momentul incheierii contract. Caracteristicile
generale ale unui contract futures sunt:
a) condiţiile contractului sunt standardizate
în ceea ce priveşte natura activului-suport şi cantitatea contractată, numită
şi unitate de tranzacţie. Toate contractele futures pe acelaşi activ
standardizat formează un gen de contracte futures;
b) fiecare contract futures are un anumit
termen de executare, o lună în care urmează să aibă loc lichidarea. Contractele
pe un anumit activ cu aceeaşi scadenţă formează o specie a contractului pe
acelaşi activ;
c) preţul contractului futures se stabileşte în
bursă, prin procedura specifică de negociere şi contractare a acestei pieţe
reglementate, fiind expresia raportului dintre cererea şi oferta pentru fiecare
contract standardizat, deci valoarea contractului este variabilă;
d) contractul futures este actualizat zilnic
sau „marcat la piaţă”, astfel încât pierderile uneia dintre părţile
contractante sunt transferate ca venituri celeilalte părţi;
e) lichidarea contractului se poate realiza fie
prin încasarea sau plata sumei în numerar reprezentând marja cumulată a
contractului, fie prin lichidarea poziţiei printr-o operaţiune de sens contrar,
respectiv o compensare, în cazul contractelor futures la care executarea nu se
poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu financiar (contractele
pe indici de bursă), livrarea se face totdeauna printr-o lichidare cash.
Operatorii de pe piaţa futures, în funcţie de scopul urmărit, pot fi:
• investitori în alte active care se protejează
printr-un contract futures împotriva pierderii generate de fluctuaţia preţului
activului iniţial;
• arbitraj ori, respectiv vânzători şi
cumpărători de contracte futures care speră să obţină câştig din diferenţele de
preţ de pe pieţe diferite sau din momente diferite;
• speculatori, operatori care îşi asumă riscuri
importante pentru a obţine profit din fluctuaţia preţului contractelor futures.
Vânzătorul unui contract futures este
deţinătorul unei poziţii „short”, iar cumpărătorul are o poziţie „long”,
aşteptând ca preţurile să crească. Tranzacţionarea unui contract futures
presupune încheierea unui contract pentru deschiderea contului în marjă.
Contractul se încheie între client şi agenţia de brokeraj şi cuprinde
condiţiile generale de tranzacţionare la termen a activelor financiare,
monetare sau a mărfurilor ce constituie suport al contractului futures.
14.Contractele
options. Tipuri si caracteristici?Opţiunile sunt contracte standardizate
având drept suport acţiuni, obligaţiuni, indici bursieri, rata dobânzii,
valute, mărfuri. Intr-un contract de opţiune, cumpărătorul are dreptul, dar nu
şi obligaţia de a achiziţiona sau de a vinde la scadenţă sau oricând până la
scadenţă o anumită cantitate din activul-suport, la un preţ prestabilit,
denumit preţ de exercitare, şi în schimbul unei prime plătite în momentul încheierii
tranzacţiei sau în cadrul lichidării lunii în curs. Pentru cumpărător, prima
reprezintă un cost care se suportă indiferent dacă contractul se exercită sau
nu. Cumpărătorul poate decide executarea contractului în orice moment până la
scadenţă (opţiuni de tip american) sau numai la scadenţa contractului (opţiuni
de tip european). Se cumpără o opţiune, se plăteşte prima şi se speră că va
putea fi vândută mai scump. Invers, se vinde o opţiune şi se speră că va fi
cumpărată la un preţ mai mic. Pe piaţa opţiunilor sunt cotate atât opţiuni de
cumpărare, cât şi opţiuni de vânzare.
Opţiunea de cumpărare („call”) este un contract
în formă standardizată, care dă cumpărătorului dreptul ca, într-o perioadă
determinată, să cumpere de la vânzătorul opţiunii activul de bază la un preţ
prestabilit. Vânzătorul opţiunii „call” îşi asumă obligaţia de a onora
solicitarea cumpărătorului prin vânzarea activului-suport.Opţiunea de vânzare
(„put”) este un contract care dă dreptul cumpărătorului opţiunii ca, într-o
anumită perioadă, să vândă activul-suport partenerului său din contractul de
opţiune la un preţ prestabilit şi în schimbul unei prime plătite iniţial.
Totodată, vânzătorul unui „put” îşi asumă obligaţia de a cumpăra activul de
bază de la cumpărătorul opţiunii la preţul prestabilit, dacă opţiunea este
exercitată într-un anumit interval de timp. Iniţierea unei tranzacţii cu
opţiuni se face prin deschiderea de către client a unui cont la un intermediar,
după care clientul poate lansa un ordin pe piaţa opţiunilor. În urma executării
ordinului, clientul dobândeşte o poziţie pe opţiune, iar aceasta poate fi
„long”, dacă a cumpărat, sau „short”, dacă a vândut. Elementele definitorii ale
unui contract de opţiuni având ca suport valori mobiliare primare sunt:
- mărimea opţiunii. O opţiune se încheie pentru
o cotitate standard de 100 de titluri-suport sau alt număr de titluri stabilit
prin reglementările pieţei;
- durata de viaţă, respectiv perioada în care
poate fi exercitată opţiunea. Data finală a exercitării opţiunii se numeşte dată
a expirării;
- preţul de exercitare - este preţul la care se
poate vinde şi cumpăra suportul opţiunii. Mărimea lui este determinată chiar în
momentul încheierii contractului, după o procedură bursieră standardizată;
- preţul opţiunii - este reprezentat de prima
ce se achită din momentul încheierii contractului. Prima se descompune în
valoare intrinsecă şi valoare timp;
- valoarea intrinsecă - este diferenţa dintre
cursul activului-suport şi preţul de exercitare a opţiunii „call” sau diferenţa
dintre preţul de exercitare a opţiunii „put” şi cursul activului-suport. Când
valoarea intrinsecă este pozitivă, opţiunea este „în bani” („in-the-money”);
când valoarea intrinsecă este negativă, opţiunea este „fără bani”
(„out-of-money”); când valoarea intrinsecă este egală cu zero, opţiunea este
„la bani” („at-the-money”). Dacă valoarea intrinsecă este negativă sau egală cu
zero, întregul nivel al primei este dat de valoarea timp;
- valoarea timp - reprezintă valoarea
suplimentară, peste cea intrinsecă, pe care o opţiune o poate dobândi pe piaţă
ca urmare a raportului cerere-ofertă de opţiuni. Ea rezultă ca diferenţă între
preţul opţiunii (respectiv mărimea primei) şi valoarea intrinsecă. Valoarea
timp arată cât este dispus să plătească investitorul (cumpărătorul opţiunii) în
speranţa că, pe durata de viaţă, opţiunea va cunoaşte la un moment dat
(anterior expirării) o evoluţie favorabilă de preţ. Valoarea timp este cu atât
mai mare cu cât scadenţa este mai
Cumpărătorul unei opţiuni de cumpărare are
dreptul, dar nu şi obligaţia ca la scadenţă sau până la scadenţă să cumpere 100
de titluri-suport (acţiuni) la preţul de exercitare, convenit prin contract.
Cumpărătorul îşi va exercita acest drept numai dacă cursul titlului-suport este
în creştere. Riscul este limitat la prima plătită, în timp ce câştigul poate fi
considerat nelimitat, fiind cu atât mai mare cu cât cursul se îndepărtează de
„punctul mort”. Se numeşte „punct mort” acel nivel al cursului la care nici nu
se pierde, nici nu se câştigă, în cazul opţiunii de cumpărare, „punctul mort”
este egal cu preţul de exercitare plus prima plătită. Vânzătorul unei opţiuni
de cumpărare consideră că titlul-suport va avea un curs care stagnează, iar
apoi începe să scadă. El speră că nu va fi situaţia de a ceda partenerului
titlurile respective. Decizia privind executarea contractului aparţine numai
cumpărătorului, care, în schimbul primei plătite, are dreptul de a renunţa la
contract. Cumpărarea unei opţiuni de vânzare- Investitorul consideră că
acţiunea va avea un curs în scădere. El ar putea deci să vândă aceste acţiuni
la vedere în momentul t0 şi să aştepte reducerea cursului. Însă, pentru a
limita riscurile, preferă să cumpere o opţiune de vânzare. Aceasta îi limitează
pierderea la mărimea primei şi îi conferă posibilitatea unui câştig nelimitat
în cazul scăderii cursului. Vânzarea unei opţiuni de vânzare- Vânzătorul
primeşte prima şi speră că titlurile vor avea un curs care stagnează sau care
este în creştere. Astfel cumpărătorul de”put” nu îşi va exercita opţiunea.
Operatorul poate obţine câştig, care este însă limitat la valoarea primei, pe
când mărimea pierderii este nelimitată.
15. Contractele SWAP. Tipuri si
caracteristici?CS-contractele la termen,prin care un operator schimba o datorie
avind anumite caracteristici pe o alta datorie,care are alte
caracteristici,cele 2 parti tb sa obtina un cistig din acest schimb ca urmare a
faptului ca au diferite conditii de acces
pe diferite pieti.In tranzactii swap se scimba o dobinda fixa pe una
flotanta sau invers.Imprumuturi in diferite valute/schimb de o valuta pe
alta,schimb de indici bursieri(evaluarea in baza lor,daca activul suport este
act).Cistigul obtinut la scadenta contractului se imparte intre cei 2 operatori
si intermediari(comision se achita). Tranzacţiile se încheie la bursă într-o
anumită zi, dar reglementările în conturi şi livrarea titlurilor urmează să se
facă la o dată viitoare. Dreptul de proprietate asupra titlurilor trece de la
vânzător la cumpărător în momentul încheierii contractului. Valoarea
tranzacţiei se determină pe baza cursului la termen prestabilit indiferent de
evoluţia cursului de piaţă la termenul tranzacţiei. Caracteristici aparte
prezintă tranzacţiile la termen de o lună, al căror mecanism de derulare
permite efectuarea unor operaţiuni specifice, cum ar fi:
reportul;
vânzarea pe poziţie descoperit;
operaţiunile cu acoperire.Swap pe piaţa de capital : este un acord
între doi operatori, prin care o parte convine să plătească celeilalte părţi,
un şir de plăţi cash variabile, bazate pe rata venitului unui indice pe piaţa
de capital, iar în schimb, cealaltă parte acceptă să plătească un şir de plăţi
constante, bazat pe rata curentă a dobânzii de pe piaţa monetară. Acest acord
simulează de fapt schimbul de active între cele două părţi: o parte vinde
acţiuni şi cumpără obligaţiuni iar cealaltă parte cumpără acţiuni şi vinde
obligaţiuni. În felul acesta, ambele părţi reuşesc să-şi restructureze
portofoliile, fără a plăti comisioane şi taxe de tranzacţionare, ci doar
comisioane bancare minime unei bănci swap (de regulă o bancă comercială sau de
investiţii) care mijloceşte acest tip de contract.Swap pe rata dobânzii :prin acest contract o parte
agreează să plătească celeilalte părţi un şir de plăţi a căror mărime este
corelată permanent cu o rată de dobândă utilizată pe piaţa monetară .In schimb,
cealaltă parte se angajează să achite periodic un şir de plăţi fixe care se
referă la o rată de dobândă fixă egală cu cea din momentul semnării
contractului. Acest contract simulează un schimb, prin care partea A cumpără obligaţiuni
pe termen lung şi vinde obligaţiuni pe termen scurt iar cealaltă parte B vinde obligaţiuni
pe termen lung şi cumpără obligaţiuni pe termen scurt, fără costuri de tranzacţionare,
cu excepţia comisionului băncii swap.Swap valutar : constituie un acord de schimb valutar între
două părţi, prin care se fac transferuri de principal şi plăţi aferente unei
rate fixe a dobânzii aplicată asupra unui împrumut exprimat într-o valută, în
schimbul unui principal şi plăţi aferente unei rate fixe a dobânzii aplicată
asupra unui împrumut de aceeaşi valoare dar exprimat într-o altă valută
16. Organele de reglementare si supraveghere a
pietei de capital?
CNPF(comisia nationala a pietii
fin-are)=>autoritatea autonoma a
administratiei publice centrale responsabile fata de parlament care autorizeaza
si reglementeaza activitatea participantilor pe piata fin-ara nebancara,precum
si supravegheaza respectarea legislatiei de catre
acestea.Obiectivele:consolidarea pietei fin-are nebancare;adoptarea si
mentinerea unui cadru regulatoriu si de supraveghere a particularitatilor
pietei fin-are,adecvat pt reducerea riscurilor sistematice;prevenirea
practicilor neloiale,abuzive si frauduloase in sectorul fin-ar;asigurarea
transparentei.sigurantei si eficientei sectorului fin-ar nebancar;asigurarea
protectiei drepturilor investitorilor,clientilor si operatorilor pietei. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este
organul de stat de reglementare, supraveghere şi control a PVM din RM.CNVM a
fost înfiinţată în 1992 , atunci purta denumirea de Comisia de Stat PVM (CSPVM)
şi funcţiona pe lângă Guvernul RM.În
prezent activează trei agenţii teritoriale a CNVM în Bălţi, Cahul,
Comrat.Structura CNVM este reprezentată de departamente şi secţii. Este un
organ colectiv, compus din 5 membri inclusiv Preşedintele CNVM şi
Vice-Preşedintele CNVM.Principalul scop al CNVM este apărarea intereselor şi
drepturilor acţionarilor şi stabilirea funcţionării eficiente a PVM în
RM.Activitatea CNVM este în concordanţă cu activitatea altor organe de stat şi
anume:Preşedentele Parlamentul,Ministerul Economiei si Ministerul Finantelor,
Agenţia de privatizare,BNM ,MAI,Departamentul. CNVM are anumite atributiuni
privind reglementarile in domeniile respective, si anume elaboreaza regulamente
de autorizare, functionare si control a acestor piete de capital si a pietei
burselor de marfuri.
17. Caracteristica generala a activitatii
emitentilor si investitorilor pe PVM? Emitentul este o pers
juridica(s.a,banci comerciale,stat).Investitorii sunt si per fizice si juridice
care dispun de surse financiar.Emitentii dorind sa-si mareasca capitalul social
emit actiuni,investitorii dispunind de surse financiare investesc bani,in schimbul
obtinerii dividendului. Emitentul poartă răspundere, conform legislaţiei,
pentru necorespunderea datelor din certificatul valorii mobiliare cu datele
indicate în hotărîrea privind emisiunea valorilor mobiliare. Emitentul
valorilor mobiliare nominative este obligat să asigure ţinerea registrului lor
din momentul plasamentului valorilor mobiliare menţionate, iar în cazul
emisiunii valorilor mobiliare nominative în procesul constituirii emitentului –
în decurs de 15 zile de la data înregistrării de stat a acţiunilor plasate la
înfiinţarea societăţii pe acţiuni. Emitentul este obligat să încheie
plasamentul valorilor mobiliare emise la expirarea unui an de la data adoptării
hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare, în cazul în care legislaţia,
prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) sau hotărîrea privind
emisiunea (pentru emisiunea închisă) nu preconizează un termen mai mic.
acţionarilor societăţilor pe acţiuni li se acordă dreptul de preemţiune la
procurarea valorilor mobiliare ale emisiunii noi în număr proporţional
numărului de acţiuni care le aparţin la momentul adoptării hotărîrii privind
emisiunea valorilor mobiliare; legislaţia sau emitentul stabilesc restricţii în
ce priveşte subscrierea valorilor mobiliare;legislaţia stabileşte restricţii în
ce priveşte circulaţia valorilor mobiliare. Pentru funcţionarea eficientă a
pieţei, investitorii trebuie să posede o informaţie, ce reflectă conjunctura
PVM. În acelaşi timp, investitorii, trebuie să aibă posibilitatea de a prognoza
tendinţele dezvoltării pieţei.
18. Intermediarii financiari pe PVM: tipologie, succinta caracteristica?
Intermediarii financiari (fondurile de investiţii, companiile de trust, registratorii, brokerii,
Bursa de Valori.)sunt entităţi publice sau private specializate care acţionează pe
pieţele monetar - valutare sau de capital, mobilizând importante resurse
financiare de la deţinătorii acestora şi punându-le la dispoziţia celor care au
nevoie de ele. Participanţii
profesionisti pe PVM. Cei mai activi sunt următorii participanţi
profesionişti:- Brokerii;-Dealerii;-registratorii independenţi;-Bursa de
Valori; Firmele de consulting investiţional;-Fondurile de
investiţii;-Companiile de trust;-Depozitarul Naţional şi Depozitarii fondurilor
Firmele de evaluare a VM.- Activitatea participanţilor profesionişti este
reglementată şi supravegheată de CNVM. Participanţii profesionişti pot activa
numai în baza licenţei, eliberate de CNVM. Pentru a obţine licenţa
participantului profesionist trebuie să se respecte condiţiile, stabilite de
CNVM referitor la:capitalul minim propriu,fondul de garantie, numărul de
persoane, ce sunt obligate să deţină certificat de calificare, încăperile şi
utilajul tehnic a participantului profesionist,SOFT-urile folosite ş.a. Intermediarii
financiari - mobilizeaza fonduri (active fin.) de la
detinatorii de bani (ec.), creandu-si datorii (pasive) fata de acestia si emit
propriile active catre utilizatorii de fonduri.Categ. de intermed. - bancile
comerciale, casele de economii si imprumuturi, bancile mutuale de ec., comp. de
asig., uniunile de credit, fonduri mutuale. Fondurile de investitii sunt entitati care acumuleaza bani de la mai
multe persoane (investitorii in fonduri) bani pe care administratorul fondului
ii investeste, conform politicii de investitii declarate a fondului, in:
instrumente ale pietei monetare, obligatiuni municipale si/sau corporatiste,
actiuni tranzactionate pe piata bursiera, precum si in alte valori mobiliare
permise de autoritatea de reglementare (CNVM). Profiturile realizate astfel
se redistribuie prin rascumpararea unitatilor de fond, acelorasi
investitori.Fondurile de investitii se impart in doua mari categorii astfel:Fonduri deschise de investitii,Fonduri inchise de investitii,
19. Particularitati ale activitatii brokerilor
pe PVM? activitate de brokeraj - activitate de vinzare-cumparare a
valorilor mobiliare, desfasurata de
broker in calitate
de mandatar sau de
comisionar ce activeaza in baza
contractului de mandat sau de comision,precum
si in baza procurii pentru efectuarea tranzactiilor mentionate,in
cazul in care contractul nu stipuleaza imputernicirile mandatarului sau ale comisionarului;
Activitatea de brokeraj se desfasoara de broker,
participant profesionist la piata valorilor mobiliare.Drepturile si obligatiile brokerului si ale clientului
acestuia se stabilesc de contractul de
servicii de brokeraj incheiat de acestia
si de
dispozitiile date brokerului de catre client in conformitate cu contractul mentionat.Modelul
contractului-tip de servicii de brokeraj
se stabileste de catre Comisia
Nationala.Brokerii sint in drept sa delegheze efectuarea
tranzactiilor numai brokerilorIn
cazul in care brokerul are anumite interese ce nu-i permit sa execute dispozitia clientului in conditiile cele mai
avantajoase pentru acesta, brokerul
trebuie sa informeze imediat clientul despre existenta unor asemenea
interese.In cazul in care conflictul de interese dintre broker si client, despre
care clientul nu a fost informat pina la primirea de catre broker a dispozitiei
respective, a adus
la executarea dispozitiei
in detrimentul intereselor
clientului, brokerul este obligat sa recupereze prejudiciile cauzate clientului din cont propriu, in modul
stabilit de legislatie. Brokerul este
obligat sa recupereze
pe deplin clientului prejudiciile cauzate
prin neexecutarea sau executarea
neadecvata a obligatiilor
stipulate in contractul de servicii de brokeraj.In cazul in care brokerul este
declarat falit, patrimoniul care este
detinut de acesta in baza contractelor de servicii de brokeraj si care apartine clientilor sai nu poate fi
inclus in masa de concurs.
20. Particularitati ale activitatii dealerilor
pe PVM? activitate de dealer -
activitate de cumparare
a valorilor mobiliare, in numele
si din cont propriu, pentru vinzarea lor ulterioara in scopul obtinerii de
profit; Activitatea de dealer
se desfasoara de dealer,
participant profesionist la piata valorilor mobiliare.Anuntind pretul,
dealerul este obligat
sa anunte si alte
conditii esentiale ale contractului de vinzare-cumparare a
valorilor mobiliare: numarul
minimal si maximal de valori mobiliare ce urmeaza a fi
procurate si/sau vindute,
precum si termenul in care
preturile anuntate sint valabile. Nu se considera dealer
persoana care tranzactioneaza valori mobiliare in
mod nesistematic si suma
incasata din tranzactiile
cu valori mobiliare, conform
rezultatelor trimestrului de
gestiune,constituie mai putin de 35% din suma totala obtinuta de
la desfacerea productiei (lucrarilor,
serviciilor) ei.
21. Particularitati ale activitatii de
administrare fiduciara a investitiilor? Activitatea de
administrare a investitiilor se
desfasoara de manager,
participant profesionist la piata valorilor mobiliare.Modul de desfasurare
a activitatii de
administrare a investitiilor, drepturile si obligatiile managerului si
ale clientului sau se
stabilesc de legislatie sau de contractul de
administrare a investitiilor.Modelul
contractului-tip de administrare
a investitiilor se stabileste de catre Comisia
Nationala.Conform contractului de administrare a investitiilor, una din parti
(fondatorul administrarii) transmite, pe
un termen stabilit,patrimoniul respectiv
celeilalte parti (managerului), care
isi asuma obligatia de
a administra patrimoniul dat
in interesul fondatorului administrarii sau in interesul
persoanei indicate de el (beneficiarului). Transmiterea in administrarea managerului a valorilor
mobiliare nu implica transmiterea catre
acesta a dreptului de proprietate asupra
lor.Activitatea managerului fondului
de investitii se considera activitate de administrare a
investitiilor.La desfasurarea
activitatii sale, managerul
fondului de investitii este
obligat sa indice
ca activeaza in
calitate de administrator
fiduciar.In cazul in care apar conflicte de interese intre manager
si client sau intre
clientii unuia si
aceluiasi manager si
acesta intreprinde actiuni in detrimentul intereselor clientului,
managerul poarta raspundere in conformitate cu legislatia.
22. Particularitati ale activitatii de estimare
a valorilor mobiliare si a activelor ce se refera la ele? Estimarea
valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele se efectuează în temeiul
contractului pentru serviciile de estimare, încheiat între estimator şi client.
Modelul contractului-tip pentru serviciile de estimare a valorilor mobiliare şi
a activelor ce se referă la ele se stabileşte de către Comisia Naţională. Estimarea valorilor mobiliare şi a activelor
ce se referă la ele poate fi benevolă sau obligatorie. Estimarea benevolă se
efectuează la iniţiativa beneficiarului (emitent, deţinător de valori
mobiliare, investitor etc.). Estimarea obligatorie se efectuează în cazurile
stabilite de prezenta lege şi de alte acte legislative, precum şi în cazul în
care valorile mobiliare nu au valoare de piaţă.
În activitatea sa, estimatorul se va baza pe: a) cotaţiile valorilor
mobiliare pe piaţa bursieră; b) starea financiară a emitentului dedusă din
rapoartele financiare; c) mărimea activelor nete ale emitentului la valoarea de
piaţă;d) informaţia privind activitatea curentă, operaţiunile şi perspectivele de
dezvoltare a activităţii emitentului; e) alte cercetări şi analize financiare
care, în opinia estimatorului, pot fi utilizate la întocmirea avizului privind
valoarea de piaţă a activelor.
Organizaţia de estimare sau specialistul acesteia nu poate efectua
estimarea valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele în cazul în
care: a) este fondator, acţionar sau persoană cu funcţie de răspundere a
persoanei juridice titular de drepturi patrimoniale asupra obiectului
estimării; b) este persoană fizică ce se află în relaţii de rudenie sau
afinitate de gradul I şi II cu fondatorii, acţionarii sau persoanele cu funcţie
de răspundere ale clientului; c) rezultatele estimării urmează a fi utilizate
de însuşi estimatorul. În activitatea sa, estimatorul este obligat: a) să
respecte prevederile actelor legislative şi altor acte normative în vigoare şi
ale contractului pentru serviciile de estimare; b) să comunice clientului
despre imposibilitatea participării sale la efectuarea estimării în urma
apariţiei circumstanţelor care împiedică efectuarea unei estimări obiective; c)
să efectueze estimarea în mod conştiincios şi să prezinte un raport de estimare
obiectiv şi argumentat; d) să nu divulge informaţia confidenţială obţinută în
perioada de estimare. Estimatorul poartă
răspundere civilă, administrativă şi penală pentru prejudiciul cauzat ca
rezultat al subestimării sau supraestimării valorilor mobiliare. Modul de aplicare a metodelor de estimare şi
structura raportului de estimare a valorilor mobiliare sînt stabilite în actele
normative ale Comisiei Naţionale.
23. Particularitati ale activitatii de tinere a
registrului.? activitate de tinere a registrului detinatorilor de valori
mobiliare nominative-activitate de
colectare, inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor in vederea
constituirii sistemului de tinere a registrului detinatorilor de valori
mobiliare nominative; Activitatea de tinere a registrului se desfasoara de
detinatorul de registru, participant
profesionist la piata
valorilor mobiliare.Detinator de registru poate fi emitentul sau
registratorul independent care a
incheiat cu emitentul contractul de tinere a registrului. Modelul
contractului-tip de tinere
a registrului, precum si preturile
maximale ale serviciilor prestate de detinatorul registrului se stabilesc de catre Comisia
Nationala in conformitate cu legislatia.Detinatorul registrului este obligat:
a) sa respecte modalitatea stabilita de tinere a registrului; b) sa
deschida in registru un cont personal pentru
fiecare persoana inregistrata, in modul stabilit de catre Comisia Nationala; c)
sa opereze in registru
toate modificarile si
completarile necesare; d) sa efectueze,
conform dispozitiei persoanelor
inregistrate,operatii pe conturile personale ale acestora; e) sa aduca
la cunostinta persoanelor
inregistrate informatia dezvaluita de
emitent - in cazul in care registrul
este tinut de registratorul independent; f) sa
prezinte persoanelor inregistrate datele
din registru despre numele (denumirea) persoanelor
inregistrate in registru
si despre numarul, clasa
si valoarea nominala a valorilor mobiliare
care le apartin in conformitate
cu prezenta lege;g) sa informeze Comisia
Nationala in cazurile in care in
registrul detinatorilor de valori
mobiliare ale emitentului dintr-o clasa anumita au fost inregistrate mai mult
de 50 de persoane; Detinatorul
registrului nu este
in drept sa inainteze,
la operarea modificarilor si
completarilor in registru, alte cerinte decit cele stipulate in prezenta lege.
Detinatorul registrului poarta raspundere, in conformitate cu legislatia, pentru
informatia cuprinsa in
extrasele din registru eliberate de el.
24. Particularitati ale activitatii de
depozitare? activitate de depozitare
- activitate de prestare a serviciilor
de pastrare a valorilor
mobiliare si/sau de
evidenta a drepturilor deponentilor asupra valorilor
mobiliare; Activitatea de
depozitare se desfasoara
de depozitar,participant
profesionist la piata valorilor mobiliare. Depozitarul activeaza
in baza contractului
de prestare a serviciilor de depozitare incheiat cu
deponentul. Modelul contractului-tip de prestare a serviciilor de depozitare se
stabileste de catre Comisia Nationala.Incheierea contractului
de depozitare nu
implica trecerea drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare de
la deponent la depozitar. Depozitarul
este obligat sa tina evidenta valorilor
mobiliare,inclusiv a drepturilor
conferite de acestea, precum si
a grevarilor valorilor mobiliare cu obligatii in conformitate cu
prezenta lege si cu contractul incheiat cu detinatorul valorilor mobiliare.
Depozitarul este in
drept sa se
inregistreze, conform contractului
de prestare a serviciilor de depozitare, in registru sau la alt depozitar in
calitate de detinator nominal. Depozitarul
nu este in drept sa administreze valorile mobiliare ale deponentului in
cazul in care legislatia nu prevede acest lucru. Valorile mobiliare
ale deponentilor nu pot fi urmarite
pentru obligatiile depozitarului. Depozitarul poarta
raspundere, in conformitate cu
legislatia, pentru dezvaluirea
informatiei confidentiale care i-a devenit cunoscutain exercitiul functiunii.
25. Particularitati ale activitatii bursiere pe
PVM?In calitate de activitate
de baza a participantului profesionist
la piata valorilor
mobiliare, poate fi cumulata numai cu activitatea de
depozitare si ea de clearing.activitatea
bursiera a participantilor profesionisti se considera Alt gen de activitate
profesionista pe piata valorilor
mobiliare.Cerintele fata de activitatea
bursiera nu se stabilesc de catre Comisia Nationala.
26. Particularitati ale activitatii
underwriter-ului pe piata valorilor mobiliare. Reglementarea activitatii participantilor
profesionisi pe piata valorilor mobiliare a Republicii Moldova? activitate
de underwriting (activitate conexa)
- activitate de mediere la
emisiuni,desfasurata in numele emitentului, in vederea promovarii
ofertei publice primare si plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului;
Activitatea de underwriting
se desfasoara de
underwriter,participant profesionist la piata valorilor mobiliare.
Underwriterul activeaza in baza contractului de
underwriting incheiat cu emitentul. Modelul contractului-tip de
underwriter se stabileste de Comisia Nationala.Activitatea de underwriting
include:asistenta acordata emitentului de valori mobiliare la elaboararea si
perfectarea prospectului ofertei publice si a altor documente pentru
inregistrarea ofertei publice a valorulor mobiliare pe piata primara;promovarea
ofertei publice si a plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului pe piata
primara;In contractul de prestare a serviciilor de underwriting se va
specifica,in mod obligatoriu,principiul conform caruia se presteaza serviciul
de underwriting;Pricipiul responsabilitatii ferme,specificat initial in
contractul de prestare a serviciilor de underwriting,dupa inregistrarea
prospectului ofertei publice la comisia nationala nu poate fi modificat.
27. Particularitati ale activitatii de clearing
si decontare pe PVM? activitate de
clearing - activitate
desfasurata de participantul profesionist la
piata valorilor mobiliare, care consta
in efectuarea operatiilor de
colectare, de verificare, de
corectare a informatiei privind tranzactionarea valorilor
mobiliare, in perfectarea documentelor pentru executarea tranzactiilor, in
stingerea obligatiilor reciproce ale participantilor profesionisti la piata
valorilor mobiliare; Activitatea de clearing se desfasoara de catre
organizatiile de clearing, participanti profesionisti la piata valorilor
mobiliare. Temei pentru efectuarea de catre organizatiile de clearing
a decontarilor aferente tranzactiilor cu
valori mobiliare servesc documentele, a
caror forma si nomenclator sint stabilite
de catre Comisia Nationala, perfectate in dependenta de
conditiile contractelor incheiate de organizatiile mentionate cu participantii
profesionisti la piata valorilor mobiliare,
pentru care se
efectueaza decontarile respective.
Decontarile aferente tranzactiilor cu lori mobiliare pot fi efectuate
prin transferarea mijloacelor banesti si/sau
transmiterea valorilor mobiliare catre participantii la tranzactii.
Organizatia de clearing si depozitarul care efectueaza decontari aferente tranzactiilor
cu valori mobiliare sint
obligati sa formeze fonduri speciale pentru reducerea
riscului neexecutarii tranzactiilor cu valori
mobiliare. Marimea minima a fondurilor speciale se stabileste de catre
Comisia Nationala.
28. Particularitati ale activitatii de
depozitar central pe PVM? Depozitarul central emite numai acţiuni ordinare
nominative de o singură clasă. Acţionari ai depozitarului central pot fi numai
participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. Acţionarii depozitarului central nu pot
deţine mai mult de 5% din drepturile de vot, cu excepţia bursei de valori care
poate deţine pînă la 75% din drepturile de vot.
Orice înstrăinare a acţiunilor depozitarului central va fi comunicată,
în termen de 3 zile lucrătoare, Comisiei Naţionale. În cazul încălcării cerinţelor referitor la
cota maximală de voturi ale unui acţionar, drepturile de vot aferente
acţiunilor deţinute cu încălcarea cerinţelor se suspendă şi se aplică procedura
stabilită la art.67. Depozitarul central
elaborează şi aprobă regulile şi procedurile de organizare şi desfăşurare a
activităţii sale, care se supun aprobării şi de către Comisia Naţională .În
cazul modificării legislaţiei ce reglementează activitatea de depozitare în
partea ce ţine de evidenţa drepturilor deponenţilor asupra valorilor mobiliare,
de efectuarea operaţiunilor de clearing sau decontare, depozitarul central va
modifica regulile şi procedurile de organizare şi desfăşurare a activităţii sale. Mărimea comisioanelor şi tarifelor percepute
de depozitarul central va fi aprobată de adunarea generală a acţionarilor şi
coordonată cu Comisia Naţională. Pentru
a reduce riscul la decontări în cadrul tranzacţiilor bursiere efectuate de
către participanţii depozitarului, depozitarul central formează fondul de risc
al participanţilor şi îl administrează.
Participanţii depozitarului central vor achita cotizaţii în fondul de
risc al participanţilor în modul şi în condiţiile stabilite de regulile
depozitarului central. Angajaţii depozitarului central, soţii, rudele şi afinii
lor pînă la gradul II inclusiv nu sînt în drept să deţină mai mult de 0,5% din
capitalul social şi din alte valori mobiliare ale participanţilor profesionişti
la piaţa valorilor mobiliare.
29. Particularitati ale activitatii de
consulting investitional si de consulting pe PVM? Activitatea de consulting
investiţional include prestarea de către participantul profesionist la piaţa
valorilor mobiliare a următoarelor servicii: a) consultanţa privind evaluarea
şi gestionarea riscului investirii în valori mobiliare; b) recomandări privind
formarea portofoliului de valori mobiliare; c) prezentarea de opinii şi
recomandări în legătură cu vînzarea şi cumpărarea valorilor mobiliare; d)
analiza pieţei valorilor mobiliare din iniţiativa participantului profesionist
la piaţa valorilor mobiliare care desfăşoară activitate de consulting
investiţional sau la cererea clientului.Activitatea de consulting include
serviciile prestate în domeniul activităţii licenţiate şi consultanţa acordată
participanţilor la piaţă în orice problemă legată de structura de capital,
reorganizarea societăţii pe acţiuni, răscumpărarea sau achiziţionarea de către
aceasta a valorilor sale mobiliare plasate, efectuarea ofertei publice pe piaţa
secundară.Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare care
desfăşoară activitate de consulting investiţional: a) va utiliza surse de
informaţii adecvate analizelor şi recomandărilor elaborate, fiind interzisă
folosirea unor informaţii nereale şi eronate în rapoartele sau recomandările
sale; b) va ţine evidenţa materialelor, a surselor de informare utilizate; c)
va familiariza clientul cu caracteristicile generale ale procesului de
investire în valori mobiliare, precum şi cu criteriile care au stat la baza
creării, analizei şi selectării unui portofoliu de valori mobiliare
Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare care desfăşoară
activitate de consulting sau consulting investiţional este obligat să păstreze
confidenţialitatea informaţiei despre clienţii săi.Persoanelor care desfăşoară
activitate de consulting sau de consulting investiţional le este interzis: a)
să recomande investiţii care ar determina realizarea de profituri personale sau
pentru persoanele sale afiliate;b) să acţioneze în calitate de contraparte la
tranzacţiile efectuate în urma recomandărilor date.
30. Particularitati ale activitatii de fond de
investitii pe PVM?Activitatea managerului
fondului de investitii se
considera activitate de administrare a investitiilor. Activitatea de
administrare a investitiilor se
desfasoara de manager,
participant profesionist la piata valorilor mobiliare. drepturile si
obligatiile managerului si ale
clientului sau se stabilesc
de legislatie si de
contractul de administrare
a investitiilor. Conform contractului
de administrare a investitiilor,
una din parti (fondatorul
administrarii) transmite, pe un
termen stabilit, patrimoniul respectiv
celeilalte parti (managerului), care
isi asuma obligatia de
a administra patrimoniul dat
in interesul fondatorului administrarii sau in interesul
persoanei indicate de el (beneficiarului). La desfasurarea activitatii
sale, managerul fondului
de investitii este obligat
sa indice ca
activeaza in calitate
de administrator fiduciar. In cazul
in care apar conflicte de
interese intre manager si client
sau intre clientii
unuia si aceluiasi
manager si acesta intreprinde actiuni
in detrimentul intereselor
clientului, managerul poarta
raspundere in conformitate cu legislatia.
31. Reglementarea activitatii participantilor
profesionisti pe PVM a Republicii Moldova? Participantul profesionist la
piaţa valorilor mobiliare este în drept să desfăşoare activitatea profesionistă
după obţinerea licenţei eliberate de Comisia Naţională. În licenţa pentru
desfăşurarea activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare se vor
specifica expres activităţile de bază şi conexe.Pe piaţa valorilor mobiliare
pot fi desfăşurate următoarele activităţi de bază:
a) de brokeraj;
b) de dealer;
c) de administrare fiduciară a investiţiilor;
d) de ţinere a registrului;
e) de depozitare;
f) bursieră pe piaţa valorilor mobiliare;
g) de depozitar central;
h) de estimare a valorilor mobiliare şi a
activelor ce se referă la ele;
i) de consulting investiţional;
j) de fond de investiţii.
În
funcţie de activitatea de bază desfăşurată conform licenţei obţinute,
titularului de licenţă i se acordă dreptul de a desfăşura următoarele
activităţi conexe:
a) de underwriting;
b) de clearing şi decontare;
c) de consulting.
Activităţile de brokeraj, de ţinere a
registrului şi de consulting investiţional pot fi desfăşurate şi ca activităţi
conexe, iar activitatea de clearing şi decontare ca activitate de bază. Licenţa pentru activitatea de brokeraj ca
activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura consultingul
investiţional ca activitate conexă.
Licenţa pentru activitatea de dealer ca activitate de bază acordă
titularului ei dreptul de a desfăşura activităţile de brokeraj, de underwriting
şi de consulting investiţional ca activităţi conexe.Licenţa pentru activitatea
de administrare fiduciară a investiţiilor ca activitate de bază acordă
titularului ei dreptul de a desfăşura consultingul investiţional ca activitate
conexă. Licenţa pentru activitatea de ţinere a registrului ca activitate de
bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca
activitate conexă.Licenţa pentru activitatea de depozitare ca activitate de
bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca
activitate conexă.Licenţa pentru activitatea bursieră pe piaţa valorilor
mobiliare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura
activitatea de clearing şi decontare şi activitatea de consulting ca activităţi
conexe. Licenţa pentru activitatea depozitarului central de valori mobiliare
acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activităţile de depozitare, de
clearing şi decontare, de ţinere a registrului ca activităţi de bază şi
activitatea de consulting ca activitate conexă.Licenţa pentru activitatea de
estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele ca activitate
de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting
ca activitate conexă.Fondurile de investiţii desfăşoară activitatea
profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu Legea cu privire
la fondurile de investiţii, cu prezenta lege şi cu actele normative ale
Comisiei Naţionale. O persoană juridică poate să deţină o singură licenţă
pentru activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare.
32. Bursa de Valori: concept, clasificare,
functii?BV=o piata specializata,organizata ce reprezinta un segment al
piatei fin-are,fiind o piata secundara,transparenta si supravegheata de catre
stat,pe care se incheie tranzactii referitoare la val mobiliare,derivatele
acestora si banilor.Este o instirutie organizata si functioneaza sub controlul
si supravegherea statului,prin organismele special abilitate.Clasificarea:
I)dupa obiectul de tranzactionare:*burse de
actiuni
*burse
mixte-se tranzactioneaza orice tip de valori mobiliare
II)dupa nr de membrii:*burse inchise-nr de
membri este limitat la nr de membri fondatori
*burse deschise-nr de membri
este suplimentat intr-o anumita proportie
III)din pct de vedere juridice:*burse
publice/stat-cu caracter nelucrativ(nu platesc div membrilor sai fondatori pt
capitalul investit,ei isi obtin profitul doar din buna organizare al
activitatii agentilor de brokeraj care le apartin)lucrativ-membrii acestora
obtin profitdin activitatea agentiilor de brokeraj,platesc div la capital
investit
*burse
private-functioneaza sub forma unor societati pe actiuni.
IV)din pct de vedere al modalitatii fizice de
incheiere a tranzactiilor:*burse traditionale/clasice-negocierile pot avea loc
prin strigare,in zone speciale ale cladirii bursei,prin scriere pe tabla,prin
afisaj electronic
*burse moderne-burse de marfuri/val cu un
sistem functional,bazat pe sistemul de comunitatii informational computerizat
*burse mixte-se
negociaza dupa ambele metode
Functiile: - concentrarea cererii şi ofertei de
valori mobiliare pe o anumită piaţă la un moment dat;
- efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare
în conformitate cu ordinele adresate de clienţi;
- urmărirea sistematică a cursului valorilor
mobiliare înregistrate la cota bursei;
- reflectarea conjuncturii economice, într-o
anumită perspectivă, determinată atât de factori specifici pieţei în cauză, cât
şi de factori externi.
-asiguarea unui cadru regulatoriu specializat si crearea posibilitatii
tranzactiilor cu valori mobiliare,in conformitate cu ordinile clientilor si in
conditii de transparenta.
33. Structura organizatorica a Bursei de Valori?Include:a)Baza
juridica:
Statutul bursei-actul fundamental de organizare
si functionare al oricarei burse prin care se stabilesc drepturile si
obligatiile membrilor bursei,forma de organizare si functionare,modul de
solutionare a litigiilor.De asemenea în statut se
reglementează activitatea economică a bursei, procedure privind
arbitrajul, modalitatea de judecare şi de soluţionare a litigiilor între vânzători şi cumpărători, reglementarea tranzacţiilor,respectiv când, cum şi unde, au loc negocierile,
orarul de funcţionare bursei.Regulamentul bursei –actul prin care se dezvolta principiile stabilite in statut,in
special se precizeaza obiectul tranzactiilor,mecanismele de
functionare,structura organelor principale si auxiliare,procedura efectuarii
platilor si stabilirii preturilor.Membrii bursei.Persoanele
fizice sau juridice care se asociază în vederea formării capitalului
social.Nr de membrilor este determinat de tipul obiectului de tranzactionare,de
tipul pietii si de legislatia nationala.In cazul burselor de tip deschis nr
memb nu ste limitat,iar membrii acestor burse pot fi:membri fondatori si
asociati.In cazul burselor de tip inchis,nr membr este limitat,in sensul ca un
tert nu poate dobindi un loc in bursa,decit doar substitui un membru titular
prin cumparare,mostenire,inchiriere.b)Administrarea bursei:Organul supreme de
conducere-AGA-de regula se intruneste o data pe an in sesiune ordinara si ori
de cite ori e/e necesar in sesiune extraordinara.La prima adunare in sesiune
ordinara se aproba statutul,in sesiunile anuale se examineazaactiv bursei pt
exercitiul fin-ar din anul precedent si programul de activitate pt exercitiul
fin-ar urmator.In cadrul sedintelor extraordinare se examineaza:suplimentarea
fondurilor banesti,schimbarile structurale si organizatorice,atragerea noilor
membri,fuzionari,lichidari.Conducerea executive-alcatuita din membrii mursei,in
nr impar.La cele m.multe burse e/e pina la 15 pers,selectate conform
capacitatii profesionale.Aparatul executivalcatuit din specialisti cu functii
de conducere si specialisti operative.Conducatorul de regula e/e presedintele bursei,in calitate
si de sef al consiliului bursei.El nu poate fi membru al bursei.Departamentele
operative-Departamentul pt cotatii-se ocupa de fixarea cotatiilor si avizeaza
cererea de admitere a unei societati de cotare.Departamentul de supraveghere a
pietii-se ocupa de controlul modului de negociere.D.de clearing-tine legatura
cu casa de compesatie si care indruma si supravegheaza modul de executare a
contractului.D.pt sistemul electronic de date-asigura automatizarea
tranzactiilor.D.pt cercetare si dezvoltare-elaboreaza strategia bursei in
strategie.D.pt membrii bursei-asigura relatiile intre burse si membrii ei.D.pt
relatii- care stabileste relatiile intre aceasta bursa si alte burse
interesate.Comitetele consultative-functioneaza independent substituind unele
departamente/se regasesc in cadrul unor departamente.Comisia de arbitraj-solutioneaza
litigiile,rezultate din neindeplinirea obligatiilo asumate prin contractile
incheiate la bursa.Organele de control-alcatuita din cenzori si revizori
contabili(companie de audit).
34. Structura functionala a Bursei de Valori? Conducerea
şi administrarea bursei:Organele
de decizie ale instituţiei bursei sunt adunarea generalăşi consiliul de administraţie.
Organul suprem poate fi adunarea generală, sau asociaţia bursei.
Acestea se întâlnesc de obicei o dată pe an şi iau decizii cu referire la
strategia instituţiei, respectarea cadrului normativ, elaborează sau
modifică regulamentul, desemnează organelle deconducere permanentă,aprobă exerciţiul
financiar precedent. Administraţia instituţiei bursei se realizează printr-un consiliu
de administraţie sau comitet de administraţie, sau purtând diverse alte denumiri şi care este format
dintr-un număr impar de persoane (5,7,9) care se întâlnesc de obicei o dată pe
lunăşi iau decizii operative legate de activitatea instituţiei.Organele de execuţie asigură desfăşurarea curentă a
activităţii bursei şi sunt alcătuite din cadrele de conducere
şi funcţionarii superiori, directori
executivişi de asemenea lucrători operativi, în
general personalul de execuţie.Principalele departamente ale unei burse sunt:Departamentul pentru cotaţii urmăreşte desfăşurarea tranzacţiilor,
asigurând condiţiile desfăşurării lor, colectând informaţiile şi stabilind cotaţia;Departamentul informativ sau pentru sisteme electronice
ce are rolul să realizeze informarea asupra cotelor, volumului tranzacţiilor şi a altor date ce compun informaţia bursieră;Departamentul de cercetare –
dezvoltare – elaborează strategia de viitor a instituţiei în urma analizelor de piaţă sau prin lansarea unor produse noi bursiere;Departamentul pentru membri – stabileşte relaţia între bursăşi membri săi precum şi admiterea de noi membri la bursele unde statutul permite aceasta;Departamentul de
relaţii internaţionale – realizează relaţia bursei cu alte instituţii similare din lume;Departamentul
de lichidare compensare– se ocupă de executarea
contractelor, realizarea compensăriişi lichidării lor;Serviciile conexe (administraţia, tehnic, funcţional).Organele consultative denumite de
obicei comitete:Acestea sunt formate din specialişti în
diferite domenii care consultă bursa în probleme de specialitate.
Cele mai întâlnite domenii în care sunt numite astfel de comitete sunt:Comitet de
supraveghere – au rolul de a veghea la respectarea
normelor şi procedurilor legale;Comitet pentru membri –
urmăreşte respectarea criteriilor pentru calitatea de membru, analizează dacă se admit noi membri sau care îşi pierd această calitate;Comitetul de etică bursieră – care face investigaţii asupra
eticii afacerilor din bursă şi a rezolvării litigiilor;Comitetul pentru operaţiuni cu noi produse
bursiere- se ocupă cu introducerea de noi produse sau
admiterea unor noi tipuri de titluri financiare în tranzacţia bursieră;Organele de control realizează controlul
activităţii financiare şi sunt alcătuite din cenzori si/sau auditori care analizează operaţiile interne ale instituţiei bursei şi nu a tranzacţiilor din ring.
35. Caracteristica
generala si structura Bursei de Valori a Moldovei? Bursa de valori se creează şi funcţionează în
formă de societate pe acţiuni cu capital social de cel puţin 500 mii de lei.
Comisia Naţională este în drept să ceară bursei de valori majorarea capitalului
social. Acţionar al bursei de valori poate fi orice persoană fizică sau
juridică, cu respectarea prevederilor art.53 alin.(11). Orice acţionar al
bursei de valori, împreună cu persoanele sale afiliate, direct sau indirect,
este în drept să deţină cel mult 25% din numărul acţiunilor plasate, cu
condiţia obţinerii obligatorii a permisiunii Comisiei Naţionale pentru
deţinerea unei cote substanţiale. Bursa de valori funcţionează în baza
statutului adoptat de către adunarea generală a acţionarilor ei, coordonat cu
Comisia Naţională. Brokerii şi dealerii vor deţine cel puţin 50% din acţiunile
cu drept de vot emise de bursa de valori.Organele de conducere ale bursei de
valori sînt:
a) adunarea generală a acţionarilor bursei;
b) consiliul bursei;
c) organul executiv;
d) comisia de cenzori.
Membri ai consiliului bursei nu pot fi
persoanele care nu au obţinut atestatul de calificare al Comisiei Naţionale, şi
nici conducătorii şi specialiştii autorităţilor publice.La şedinţele
consiliului bursei au dreptul să participe membrii Comisiei Naţionale.Activitatea
bursei de valori este supusă controlului de audit obligatoriu, al cărui obiect
este exerciţiul economico-financiar.Angajaţii bursei de valori şi rudele lor
apropiate nu sînt în drept să deţină mai mult de 0,5% din capitalul social şi
din valorile mobiliare ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor
mobiliare. Structura Bursei de Valori a Moldovei.
Organul suprem al Bursei este Adunarea generala
a Membrilor. în perioada dintre adunările Membrilor administrarea reglementată
şi eficientă a Bursei este efectuată de Consiliul Bursei constituit din 16
persoane alese pe un termen de un an. Realizarea eficientă a obiectivelor Bursei
este asigurată de Preşedintele Bursei. Din anul 1997 funcţia de Preşedinte al
Bursei de Valori a Moldovei o deţine dl Corneliu Dodu. Activitatea Bursei este
realizată nemijlocit de Departamentele acesteia, ele efectuînd funcţii clar
determinate în baza propriilor regulamente privind organizarea şi funcţionarea,
aprobate de Preşedintele Bursei. în prezent în cadrul Bursei işi desfăşoara
activitatea urmatoarele subdiviziuni şi departamente: 1) Departamentul Listing,
Marketing si Cotare - se ocupa de înregistrarea
valorilor mobiliare la bursă, cercetarea şi înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei.
Listing-ul este un sistem de susţinere a pieţei care creeaza condiţii
favorabile pentru piaţa organizată, permite a depista cele mai sigure şi
calitative valori mobiliare şi contribuie la sporirea lichidităţii lor. în
departamentul respectiv sunt realizate urmatoarele obiective: politica de
acţionariat, politica valorilor mobiliare şi politica dividendelor. Ca sursă de
informare şi piată organizată Bursei îi este atribuit un rol deosebit în
răspindirea oricărei informaţii referitoare la valorile mobiliare.
Departamentul nominalizat publică lunar în Buletinul informativ "Bursa de
Valori a Moldovei" informaţia privind valorile mobiliare admise spre
circulaţie la Bursă,
prezintă statistica şi analiza negocierilor bursiere, precum şi altă
informaţie. Toată informaţia privind statistica tranzacţiilor bursiere este o
proprietate a Bursei. 2) Departamentul Clearing şi Decontări reprezintă
totalitatea acţiunilor intreprinse de Departamentul specializat al Bursei în
vederea colectării, verificării, corectării şi confirmării informaţiei
referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă, perfectarea
documentelor pentru executarea tranzacţiilor, precum şi stingerea
obligaţiunilor de plată reciproce între Membrii Bursei. 3) Departamentul pentru
Supravegherea Pieţei realizează urmatoarele funcţii:
- respectarea corespunderii normelor şi
cerintelor legislaţiei la realizarea activităţii Bursei şi a Membrilor ei;
- supravegherea - urmarirea permanentă a
activităţii Membrilor Bursei şi a activităţii cu valorile mobiliare la Bursă în scopul asigurării
comportamentului respectiv al Membrilor pe piaţa valorilor mobiliare,
susţinerea gradului înalt de profesionalism, precum şi în scopul evitării
oricaror manipulări pe piaţă;
- soluţionarea problemelor juridice. 4)
Departamentul Sistemul Electronic. Funcţiile Departamentului respectiv sunt
supravegherea şi susţinerea sistemului electronic pentru tranzacţionare la Bursă.
36. Indicii bursieri: definire, rol,
clasificare? Indicele bursiers este un indicator statistic care reflectă
evoluţia în timp a pieţelor de valori mobiliare. Introducerea indicilor
bursieri derivă din necesitatea urmăririi evoluţiei în ansamblu a pieţei respective.
Creşterea indicelui bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare,
este superioară ofertei, acest lucru indicând o activitate pozitivă, a
societăţilor cotate la bursă. Indicii bursieri pot fi grupaţi după următoarele
criterii:
a) În funcţie de tipul pieţei de capital în
care sunt calculaţi, există:
- indici specifici pieţei bursiere;
- indici specifici pieţei extrabursiere.
b) După valorile mobiliare în raport cu care se
calculează:
- indici pentru acţiuni;
- indici pentru obligaţiuni;
- indici pentru titlurile emise de fondurile
mutuale şi alte instituţii ale pieţei de capital.
c) După gradul de cuprindere:
- indici generali ai pieţei ce cuprind acţiuni
aparţinând mai multor domenii de activitate;
- indici sectoriali ce reflectă evoluţia unui
singur sector al economiei;
d) După intervalul de timpul la care sunt
calculaţi:
- indici calculaţi în timp real de obicei la
intervale de timp cuprinse între 15 secunde şi un minut;
- indici calculaţi la sfârşitul zilei de
tranzacţionare;
e) În funcţie de instituţia care calculează
indicele:
- indici oficiali calculaţi de instituţiile sau
organismele abilitate prin reglementările pieţei de capital respective;
- indici calculaţi de instituţii ale pieţei de
capital în colaborare cu publicaţii financiare;
- indici calculaţi de publicaţii financiare;
- indici calculaţi de către societăţi de valori
mobiliare, societăţi de consultanţă şi alte instituţii financiare;
f) După evoluţia în timp:
- indici din prima generaţie calculaţi sub
forma unei medii aritmetice;
- indici din generaţia a doua ale căror
caracteristici principale sunt: număr mare de societăţi cuprinse din domenii de
activitate diferite, ponderate cu capitalizarea bursieră sau cursul bursier.
37. Constructia indicilor bursieri
reprezentativi? Construcţia unui indice presupune parcurgerea mai multor etape:
Stabilirea compoziţiei indicelui, ceea ce
presupune determinarea eşantionului de valori mobiliare reţinute din totalul
titlurilor tranzacţionate la un moment dat. Eşantionul poate fi mai larg sau mai
restrâns. În toate cazurile numărul de titluri tranzacţionate este mai mare
decât numărul de titluri reţinute;
A doua etapă o constituie construcţia
propriu-zisă a indicelui, în care sunt stabilite ponderile diferitelor elemente
în cadrul eşantionului. Există trei tipuri de ponderare în cadrul indicelui
bursier:a) acordarea din construcţia indicelui a unei ponderi egale fiecărei
componente din eşantion, astfel încât produsul dintre numărul de titluri
dintr-un tip şi preţul acestuia să fie constant;b) acordarea unei ponderi
proporţionale cu capitalizarea bursieră;c) neacordarea unei ponderi, fiind
calculate doar preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează eşantionul.
3.Stabilirea datei de referinţă, la care
indicele se exprimă printr-un număr de puncte (100 sau 1000). Orice valoare a
indicelui, peste sau sub valoarea de referinţă, indică o creştere respectiv o
scădere pe piaţa bursieră.Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial
Average apărut la Bursa
din New York în 1896. Acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30, de
indicele Nikkei şi alţi indici care aparţin primei generaţii de indici în
structura cărora sunt cuprinse acţiuni ale căror emitenţi aparţin aceluiaşi
domeniu de activitate (de regulă industrial) şi ca urmare au o capacitate de reprezentare
a pieţei bursiere limitată.O etapă nouă în construcţia indicilor bursieri a
fost reprezentată de apariţia indicilor din generaţia a doua care includ un
număr mult mai mare de titluri din diferite sectoare ale economiei conducând la
o caracterizare mai bună a pieţei bursiere. Astfel de indici sunt: FT 100,
Topix, FAZ etc. În economiile caracterizate de rate ridicate ale inflaţiei,
pentru asigurarea compatibilităţii în timp a indicilor, aceştia sunt calculaţi,
pe lângă moneda naţională şi în valută. O astfel de situaţie apare şi la BVB unde sunt calculaţi în
valută doi indici: BET şi BET-C.
38.
Indicii bursieri autohtoni?. În RM, la începutul anului 2000, CNVM a introdus în circulaţie indicele
bursier CNVM-32. Publicarea lui a început din iulie 2000. Indicele se
calculează săptămânal, după încheierea sesiunii de negocieri la bursă, în
fiecare vineri. Din istoria indicelui bursier CNVM-32, observăm următoarea
tendinţă: când emitentul este introdus în indice sau după un termen oarecare,
regularitatea tranzacţiei bursiere cu acţiunile acestor emitenţi se reduce
considerabil. Alt indice, calculat pe PVM a RM, este indicele BVM care se
înnoieşte zilnic. Calculul acestui indice este asemănător cu cel al CNVM-32.
Indicele BVM include VM a 250 de întreprinderi din RM. Indicele companiei
“Mobias Intelligent Finance” (MIF). Calculul se efectuează în baza a 20 de
întreprinderi, care în termen de o săptămână au tranzacţionat VM activ pe
piaţă.Din cele relatate, putem face concluzia, că indicii existenţi pe PVM al
RM, trebuie să fie perfecţionaţi şi verificaţi deoarece aceşti indici
îndeplinesc un rol de indicatori al stării economice a ţării. Creşterea valorii
indicilor bursieri demonstrează dezvoltarea pozitivă a economiei ţării, iar
scăderea valorii lor este alarmantă.
39. Membrii si agentii Bursei de Valori? Membrii
bursei de valori trebuie să deţină licenţă pentru activitate de broker sau de
dealer şi să corespundă cerinţelor de calificare stabilite de bursă în ce
priveşte solvabilitatea şi organizarea activităţii lor. Persoanelor care corespund prevederilor şi
care acceptă să respecte regulile bursiere nu li se poate refuza acordarea
calităţii de membru al bursei de valori. În activitatea sa, bursa de valori
este învestită cu dreptul de a supraveghea şi controla respectarea de către
membrii săi a regulilor bursiere.Persoanele care se asociaza in vederea
constituirii unei burse de valori sau, in cazul burselor de stat, cele
autorizate in mod expres, dobindesc
calitatea de membri ai bursei,
calitate din care deriva o serie
de drepturi si obligatii. Principalul avantaj de care acestea dispun este
posibilitatea de a
efectua direct tranzactii cu
titluri pe pieta respectiva;
in general, acest drept are un caracter de exclusivitate, numai
membrii bursei putind efectua
operatiuni cu titlurile cotate pe
pieta. Sunt si cazuri in care pot participa la bursa si nemembri
ai institutiei, dar
numai membrii bursei beneficiaza de toate avantajele pe care le ofera
piata respectiva. In ceea ce priveste posibilitatile de acces la calitatea de membru, exista doua categorii de burse. In
cazul celor inchise, numarul de locuri este
limitat si un tert nu
poate dobindi calitatea de membru
decit daca obtine un loc
din partea unui titular. In cazul burselor deschise,
numarul de locuri
nu este limitat prin actele
constitutive, iar memrii
se impart, de regula, in membri fondatori (cei care
au participat la
crearea institutiei) si membri asociati (cooptati ulterior. La bursele
de stat
au calitatea de
membri ai bursei persoanele fizice autorizate, de
regula, ca agenti oficiali. Dintr-un
alt punct de vedere, accesul la piata bursiera
poate fi deschis in egala masura societatilor financiare
si bancilor sau limitat exclusiv la societatile
financiare sau de bursa . Din calitatea
de membru izvorasc o serie de drepturi, a
caror intindere este diferita de la o
bursa la alta,
dar care, in pricipal, constau in urmatoarele: **
dreptul membrului bursei de a fi prezent - direct sau
prin reprezentanti - in
incinta si de
a efectua operatiuni
bursiere, in cont propriu sau/si pentru terti; ** dreptul de a participa
la elaborarea sau/si
modificarea statutului si
regulamentului bursei;** dreptul de a participa la administrarea
institutiei bursei, inclusiv de a alege
si de a fi ales in organele de conducere.
40. Membrii si agentii Bursei de Valori a
Moldovei? Membrii bursei de valori trebuie să deţină
licenţă pentru activitate de broker sau de dealer şi să corespundă cerinţelor
de calificare stabilite de bursă în ce priveşte solvabilitatea şi organizarea
activităţii lor.Persoanelor care corespund prevederilor şi care acceptă să
respecte regulile bursiere nu li se poate refuza acordarea calităţii de membru
al bursei de valori. În activitatea sa, bursa de valori este învestită cu
dreptul de a supraveghea şi controla respectarea de către membrii săi a
regulilor bursiere.Calitatea de membru al bursei de valori încetează în cazul
în care: a) membrul bursei renunţă benevol la calitatea sa de membru; b)
Comisia Naţională retrage membrului bursei licenţa eliberată pentru activitate
de broker sau de dealer; c) este anulată conform deciziei consiliului bursei în
cazul necorespunderii cerinţelor de calificare stabilite de bursă sau în cazul
încălcării grave a regulilor bursiere;d) bursa de valori se lichidează.Modul de
acordare, de renunţare şi de anulare a calităţii de membru al bursei de valori
se stabileşte în statutul bursei. Membri ai consiliului bursei nu pot fi
persoanele care nu au obţinut atestatul de calificare al Comisiei Naţionale, şi
nici conducătorii şi specialiştii autorităţilor publice.La şedinţele
consiliului bursei au dreptul să participe membrii Comisiei Naţionale.Activitatea
bursei de valori este supusă controlului de audit obligatoriu, al cărui obiect
este exerciţiul economico-financiar.Angajaţii bursei de valori şi rudele lor
apropiate nu sînt în drept să deţină mai mult de 0,5% din capitalul social şi
din valorile mobiliare ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor
mobiliare.