Tranzactii bursiere Exam
1.
Conceptul şi clasificarea tranzacţiilor bursiere
Definirea şi
structura tranzacţiilor bursiere: TR. Bursiere sunt
operaţiunile privind iniţierea, încheierea şi executarea contractului de
vînzare-cumpărare de produse bursiere în incinta sau înafara Bursei.
Tranzacţiile
bursiere pot fi: 1.Din punct de vedere al produsului bursier: a) tr.bursiere cu produse
bursiere primare; b)tr.bursiere cu produse bursiere derivate. 2.Din punct de
vedere al segmentului pieţei: a) tr.în incinta Bursei(bursiere)-sunt tr. care
au loc într-un spaţiu delimitat, în incinta unei clădiri, cu sală de negocieri.
În cadrul acestei pieţe accesul este limitat, negocierea şi executarea contr.
se realizează de un personal specializat, realizarea tr. sunt supuse unor reguli
ferme instituite prin lege; b) tr.în afara Bursei(extrabursiere)- se car-ză
prin lipsa unei localizări, tr, fiind executate în oficiile soc. financiare,
accesul este larg atît pentru clienţi, cît şi pentru titluri, există numeroşi
creatori de piaţă(market makers),tr. se realizează prin negocieri directe între
vînzător şi cumpărător; 3.Din punct de vedere al scopului efectuării: a)
tr.bursiere speculative; b) tr.bursiere
de arbitraj; c)tr. bursiere de
acoperire; d)tr.bursiere în scop tehnic.
Clasificarea
tr.bursiere:
Tr.bursiere cu titluri financiare primare pot fi: a) de tip american –
sunt tr.care se execută în orice zi pînă la scadenţă sau în ziua scadenţei,
aceste tr. pot fi: pe bani gheaţă sau
cash sunt operaţiunile bursiere la care cumpărătorul are obligaţia să
achite integral cu bani cash titlurile pe care le-a achiziţionat, iar
vînzătorul are obligaţia să deţină titlurile pe care trebuie să le remită
imediat brokerului căruia i s-a dat ordinul. Tr. de tip american pe bani gheaţă
sunt: 1.cu lichidare imediată-cînd executarea contr. are loc în ziua încheierii
contr.; 2.cu lichidare normală-cînd
executarea contr. se face într-un anumut nr. de zile de la încheierea contr.;
3.cu lichidare pe bază de aranjament special- se efectuează prin înţelegerea între
părţi, dar cu o livrare nu mai tîrziu de un anumit nr. de zile specificat în
Regulamentul Bursier. tr. în marjă sunt
acelea în care investitorul poate obţine din partea soc.de brokeraj sau a
băncii de investiţii cu care lucrează împrumuturi în vederea încheierii şi
executării operaţiunilor de bursă. vînzările
scurte repr. vînzările descoperite care au drept principală motivaţie
obţinerea cîştigurilor prin speculaţie anticipînd scăderile de preţuri sau
speculînd neconcordanţele temporare între preţuri. b) de tip european-sunt
tr.care e execută la termenul de scadenţă şi care pot fi: la vedere, sunt acelea în care
lichiditatea contr. se efectuează imediat sau într-o perioadă foarte scurtă. tr. la termen sunt tr. cu valori
mobiliare încheiate pe pieţele bursiere şi care urmează a se lichida la o
anumită scadenţă, la un preţ fixat, scadenţa şi celelalte elemente contractuale
sunt stipulate în contr. încă din momentul încheierii acestuia. Tr.la termen
pot fi: 1.tr. ferme la termen-sunt acele tr. care se încheie la un anumit
moment urmează a fi exercitate în mod obligatoriu după o anumită perioadă în
ziua lichidării cotr. 2. tr.condiţionate la termen permit cumpărătorului să
aleagă între două posibilităţi: executarea contr. sau renunţarea la el în
schimbul unei prime plătite. Ele se împart în tr. cu primă şi stelaje. În tr. cu primă cumpărătorul poate la
lichidarea contr. fie să ceară executarea contr. fie să abandoneze contr.
plătind vînzătorului prima. Stelajul e
un contr. în care cumpărătorul are dreptul să aleagă sensul operaţiunii, ţinînd
cont de două preţuri stabilite pentru contract şi numite bornele stelajului.
Cumpărătorul unui stelaj se poate declara fie cumpărător la preţul mai mare,
fie vănzător la preţul mai mic. În schimb vănzătorul stelajului tb. să livreze
titlurile la preţul mai mare cînd cumpărătorul stelajului se declară cumpărător
de titluri, respectiv să preia la preţul mai mic, cînd cumpărătorul stelajului
se declară vînzător de titluri.
Tr. bursiere cu titluri financiare derivate pot fi: tr.cu contr. futures este un instrument financiar cu elemente
standartizate, cu excepţia preţului contr. care este marcat zilnic la piaţă, a
cărui lichidare se poate realiza fie prin predarea sau primirea activului ce
constituie obiectul contr. fie printr-o tranzacţie de sens contrar, printr-o
compensare pe piaţa futures. Tr. cu
opţiuni sînt contracte între un vînzător
şi un cumpărător, care dau acestuia din urmă dreptul, dar nu şi
obligaţia, de a vinde sau cumpăra un anumit activ - marfă, titlu financiar sau
instrument monetar, la o anumită dată viitoare, drept obţinut în schimbul
plăţii către vînzător a unei prime. După natura dreptului pe care îl conferă,
opţiunile pot fi: de vînzare ( put option), este un contr.care dă
dreptul cumpărătorului opţiunii ca, într-o anumită perioadă, să vîndă
activul-suport la un preţ prestabilit şi în schimbul unei prime plătite
iniţial, iar vînzătorul îşi asumă obligaţia de a cumpăra activul de la
cumpărătorul opţiunii la un preţ prestabilit; de cumpărare (call
option), este un contr. care dă cumpărătorului dreptul ca într-o
perioadă determinată să cumpere de la vînzătorul opţiunii activul de bază la un
preţ prestabilit, iar vînzătorul îşi asumă obligaţia de a onora solicitarea
cumpărătorului prin vănzarea activului.
Tipuri de tr. bursiere în contextul motivaţiei investitorului: a) op.simple de investire – sunt acele tr.
care se efectuează din necesitatea plasării titlurilor sau din necesitatea
modificării structurii portofoliului de valori mobiliare(VM) sau în vederea
transformării VM în lichidtăţi.
b) op. de arbitraj – sunt tr. prin care investitorul obţine profit din
diferenţa de curs fără a-şi asuma un risc (prin cumpărarea unui anumit titlu pe
o piaţă şi vînzarea la un preţ mai mare a acestuia pe o altă piaţă) c) op. de acoperire – sunt tr. unde
investitorul nu are scopul obţinerii unui profit, dar doreşte doar să se
protejeze împotriva riscurilor care le-ar putea afecta profitul
d) op. speculative - sunt tr. în care scopul este obţinerea profitului
din diferenţa de curs e) op. cu caracter
tehnic – sunt tr. care se efectuează de ag. bursieri cu scopul echilibrării
pieţei.
2. Tr. bursiere la vedere cu
instrumente financiare primare
Organizarea tr. la vedere pe diverse pieţe bursiere: Pieţele
bursiere inter-le se deosebesc după caracterul pieţei: a) piaţă intermitentă, pe care negocierile se derulează într-o
perioadă delimitată în cursul zilei şi cursul bursier se stabileşte prin fixing
b) p. continuă, în cadrul căreia se desfăşoară în tot cursul zilei
bursiere şi se modifică continuu şi astfel se stabilesc 4 tipuri de curs
bursier (c. maxim, c.minim, c.la deschidere, c. la închidere) c) p.mixte, pentru cele mai importante
titluri se tranzacţionează intermitent, iar pentru celelalte continuu.
Formele de organizare a tr. bursiere
depind de: a) profunzimea pieţei – cu
cît volumul ordinelor investitorilor este mai mare cu atît piaţa bursieră e mai
profundă b) mărimea pieţei – cu cît e mai mare cererea şi oferta cu atît piaţa
bursieră e mai extinsă c) nivelul de rezistenţă a pieţei – se află
în legătură directă cu diapazonul preţurilor în care participanţii pot cumpăra
sau vinde VM.
Organizarea tr. bursiere pe diferite
pieţe depinde şi de tipul licitaţiei practicate pe pieţele bursiere: a) L.simple – cele în care vînzătorii pînă
la începerea licitaţiei îşi înaintează ofertele privind vînzarea titlurilor
financiare la preţul iniţial, iar dacă există concurenţă între cumpărători
preţul respectiv creşte pas cu pas, iar mărimea pasului se stabileşte pînă la
începerea licitaţiei. Se licitează pînă atunci cînd rămăne un singur cumpărător
şi VM sunt vîndute la cel mai înalt preţ
b) L.olandeză – unde preţul
iniţial al vînzătorului este maxim, iar persoana careţine licitaţia propune
preţuri cît mai micişi VM sunt vîndute cumpărătorului care îl avantajează
preţul c) L.dublă – are loc pe piaţa specială de împrumut cu pas rar sau în
cazul licitaţiei neîntrerupte cînd cererea şi oferta sunt prezente în
permanenţă pe piaţa VM.
d) L.pe nevăzute – unde toţi cumpărătorii îşi înaintează simultan
propunerile cu privire la preţ şi VM sunt procurate de cel care propune un preţ
mai mare.
Mecanismul derulării unei tr. la vedere: 1. Iniţierea tr. – se realizează prin stabilirea legăturii dintre
client şi broker şi transmiterea ordinului de vînzare-cumpărare de către client
brokerului 2. Perfectarea contr. – constă în încheierea contr. de către ag. de
bursă cu clienţii 3. Executarea contr.-
onorarea obligaţiilor şi obţinerea drepturilor care rezultă din tranzacţii
Ordinele bursiere pot fi: a) de
cumpărare b) de vînzare. Se mai practică
ordinul „limită de preţ” prin care cumpărătorul înţelege preţul maximal
pe care trebuie să-l plătească, iar vînzătorul cel mai mic preţ la care e de
acord să vîndă titlu, ordinul „STOP” se
recurge la acest ordin atunci cînd aşteptările clientuluicu privire la evoluţia
preţului nu se adeveresc.
Determinarea
cursului bursier: tehnica clasică de determinare a cursului bursier se bazează pe
concentrarea şi centralizarea cererii şi ofertei şi respectiv cumularea
ordinelor de cumpărare se realizează de la cel mai înalt nivel al preţului
către cel mai scăzut, iar cumularea ordinelor de vînzare se face de la cel mai
mic preţ la cel mai înalt. Ordinele care nu pot fi executate, se stabileşte un
preţ de echilibru.
Clearingul este activitatea de determinare a
obligaţiunilor reciproce, adică efectuarea operaţiunilor de colectare,
verificare şi corectare a informaţiei vizînd tr. de vînzare-cumpărare a VM şi
pregătirea documentelor pentru executarea tr. precum şi activitatea de trecere
în cont a obligaţiunilor reciproce pentru decontarea VM şi efectuarea
decontărilor menţionate prin intermediul transferării mijloacelor băneşti şi
livrării VM participanţilor pieţei. Decontările
reprezintă activitatea ce ţine de schimbul VM pe bani, adică efectuarea
decontărilor la tr. cu VM prin intermediul trasferării mijloacelor băneşti şi
livrării VM participanţilor pieţei.
3. Tranzacţiile forward (la termen) ferme şi condiţionate
cu instrumente financiare primare
Tipologia şi esenţa
tr. forward: TR. bursiere la termen repr. tr. care
se încheie la Bursă
într-o anumită zi, iar reglementările în conturi se efectuează la o dată
viitoare la un curs la termen prestabilit în momentul încheierii tranzacţiei.
Negocierile la termen pot fi ferme şi condiţionate. În cazul operaţiunilor la
termen ferm, cumpărătorul şi vânzătorul sunt definitiv angajaţi din ziua
negocierii: primul de a plăti titlurile cumpărate, cel de-al doilea de a ceda
titlurile vândute. Lichidarea tranzacţiei având loc la o dată viitoare,
tranzacţiile la termen creează avantaje suplimentare pentru operator, în sensul
că o cumpărare de titluri la termen ferm poate fi urmată de revânzarea lor, iar
vânzarea la termen ferm poate fi urmată de recumpărarea titlurilor.
Caracteristici aparte prezintă tranzacţiile la termen de o lună, al căror
mecanism de derulare permite efectuarea unor operaţiuni specifice, cum ar fi:
reportul, vânzarea pe poziţie descoperit şi operaţiunile cu acoperire.
Tranzacţiile condiţionate sunt derulate la termen, dar finalizarea lor nu este
obligatorie. Aceasta depinde de decizia operatorului, care suportând un cost,
are dreptul, fie să renunţe la contract, fie să-şi definească poziţia de
cumpărător sau de vânzător de titluri în funcţie de evoluţia viitoare a
titlurilor.
Contr. forward cu reglementare lunară are urm-le car-ci:
1.clienţii prezintă ordinele de cumpărare-vînzare în orice zi de Bursă. 2.
reglementarea are loc într-o anumită zi cu şedinţă de bursă de la sfîrşitul
lunii respective. 3. cumpărătorul se obligă să achite la sfîrşitul lunii
contravaloarea titlurilor solicitate, iar vînzătorul se obligă să livreze la
sfîrşit titlurile respective. 4. clienţii pot prezenta ordine descoperite
păstrăndu-şi această poziţie pînă la data reglementării tr. 5. pentru a
interveni pe această piaţă cumpărătorul şi vînzătorul au obligaţia de a depune
o garanţie în contul deschis la broker.
Mărimea garanţiei e stabilită de către administraţia bursieră între 20-40% din
valoarea tr. 6. pentru a interveni pe această piaţă clientul trebuie să
tranzacţioneze o cantitate fixă de titluri
7. intervenţia pe piaţa respectivă poate avea un scop real (de
modificare a structurii portofoliului) 8. intervenţia pe piaţă poate avea un
scop speculativ, cumpărătorul poate cumpăra titlurile ca să le vîndă la
sfîrşitul lunii, la rîndul său vînzătorul poate să vîndă titlurile pe care nu
le deţine şi să le răscumpere înainte de sfîrşitul lunii 9. lichidarea poziţiei poate fi însoţită de
raportarea poziţiilor sale de către cumpărător şi vînzător.
Mecanismul tr. cu reglementare lunară: 1. clienţii dau
ordine 2. intermediarii financiari deschid conturi clienţilor. 3. clienţii
depun garanţia în conturile deschise 4. intermediarii transmit ordinele primite
de la clienţi la Bursă
5. la bursă se formează preţul în funcţie de modalitatea de negociere şi de
tipul de ordin dat 6.în ultima zi a lunii se lichidează contr.- iar cei doi
clienţi îşi lichidează poziţiile dacă estimările lor au fost corecte 7. în
ultima zi a perioadei de lichidare cumpărătorul achită contravaloarea titlurilor,
iar vînzătorul livrează titlurile 8. intermediarii financiari reglementează tr.
în conturile clienţilor.
În cazul în care cursul acţiunilor scade,cumpărătorului
nu-i convine să le vîndă, respectiv cumpărătorul nu doreşte să intre în posesia
unor acţiuni pe care dacă le-ar vinde ar suporta o pierdere, atunci clientul
decide să efectueze o tr. de REPORT, care pentru cumpărător înseamnă
posibilitatea achitării contravalorii titlurilor la sfîrşitul lunii următoare.
TR. la termen
condiţionate: Tranzacţiile cu primă sunt operaţiuni
bursiere de tip condiţionat, care pe măsura apariţiei unor noi produse bursiere
au fost în mod treptat înlocuite, pe marile pieţe bursiere, cu contracte pe
opţiuni. Tr. cu primă se car-ză prin: a)
scadenţa tr. este fixă b) preţul tr.
este predeterminat, fiind dat de cursul la termen stabilit pentru scadenţa
aleasă c) cumpărătorul îşi asumă
obligaţia de a plăti vînzătorului o primă la scadenţa tr. d) prima repr. pierderea maximă pentru
cumpărător în cazul renunţării la contract. e) tr. cu primă se încheie pentru o cantitate
determinată de titluri(de regulă a 100)
Tipuri de tranzacţii cu primă: a)tr.
cu primă în scopul obţinerii de câştig
b) tr. cu primă de tip arbitraj
c) tr. cu primă de tip hedging
Tranzacţiile de tip stelaj sunt operaţiuni care combină
caracteristicile tranzacţiilor ferme cu cele ale operaţiunilor de tip
condiţionat. Vânzătorul unui stelaj apreciază că până la scadenţă cursul
valorilor mobiliare tranzacţionate va fi stabil, în timp ce cumpărătorul
stelajului anticipează o fluctuaţie a cursului titlului tranzacţionat, în
sensul creşterii sau descreşterii
Stelajul reprezintă o tranzacţie
fermă, deoarece la scadenţă, operatorul are obligaţia să execute contractul.
Operatorul care a achiziţionat un stelaj are dreptul ca la scadenţă să-şi
stabilească poziţia, în funcţie de evoluţia cursului. Acesta poate fi
cumpărător al valorii mobiliare la preţul cel mai mare prevăzut în stelaj, sau
vânzător la preţul cel mai mic prevăzut în stelaj. Din acest punct de vedere,
stelajul are caracteristicile unei tranzacţii condiţionate la termen. Stelajul
comportă două cursuri, separate printr-un ecart. Limita inferioară şi cea
superioară a cursului sunt denumite bornele stelajului. Centrul stelajului= borna
inferioară+b.superioară/2 Tranzacţia
de stelaj se încheie pe termen de 6 luni, dar operatorul poate executa
contractul chiar în lichidarea lunii următoare încheierii tranzacţiei, sau
într-una din următoarele cinci luni până la scadentă.
În cazul tr. cu stelaj cumpărătorul
poate să aleagă poziţia de cumpărător sau vînzător.
a) cumpărătorul unui stelaj
anticipează o puternică fluctuaţie a cursului în creştere sau scădere b) vînzătorul unui stelaj speră la un curs
stabil a VM pînă la scadenţă.
În cazul cumpărării de stelaj sunt 3
situaţii: 1) dacă centrul stelajului (st.) e mai mic decît
cursul, titlurile se cumpără la curs şi se vănd la b. inferioară 2) dacă centrul st. e mai mare ca cursul
titlurile se vînd la curs şi se cumpără la b.superioară. 3) dacă centrul st.
este egal cu cursul, atunci jumătate de titluri se vînd la b. inferioară şi se
cumpără la b. superioară.
În cazul vînzării de stelaj 1) dacă
centrul st. e mai mic ca cursul atunci titlurile se cumpără la b. inferioară şi
se vînd la curs 2) dacă centrul st. e
mai mare dca cursul titlurile se cumpără la curs şi se vînd la b.
superioară. 3) dacă centrul st. e egal
cu cursul atunci jumătate se cumpără la
b.inferioară şi jumătate se vînd la b. superioară.
4.
Tranzacţiile în marjă
Cumpărările în marjă: Tr. în marjă reprezintă o variantă a tr. la vedere. Constă în cumpărări
de titluri primare pe datorie, caz în care, brokerul acordă clientului său, în
anumite limite, un credit pentru realizarea operaţiunii bursiere. Mecanismul
acestui tip de tranzacţie constă în următoarele: investitorul dă ordin de
cumpărare a unui volum de acţiuni fără a achita firmei broker contravaloarea
titlurilor. Acesta trebuie să depună în termenul prescris pentru lichidarea
normală numai o parte din contravaloarea acestor titluri. Diferenţa până la
valoarea contractului este constituită de împrumutul pe care clientul îl obţine
de la broker pentru tranzacţia respectivă. Prin tranzacţiile în marjă se
creează o capacitate financiară suplimentară pentru client. În funcţie de
nivelul marjei aceasta poate cu o anumită sumă avansată în operaţiune să
câştige ori să piardă mai mult decât într-o tranzacţie cash. Se produce efectul
de levier. Pentru efectuarea unor astfel de tranzacţii clientul trebuie să
ofere o garanţie iar aceasta este reprezentată de titlurile care fac obiectul
contractului şi care rămân la broker. Dacă investitorul doreşte să intre în
posesia titlurilor el trebuie să restituie creditul inclusiv dobânda adică să
anuleze debitul său la broker. Aceste titluri ce servesc drept garanţie se
numesc colateral. Înregistrarea în cont a operaţiunilor se face astfel:
- în creditul
contului:
acoperirea adusă de client în numerar sau formă de titluri; veniturile din
vânzări de titluri; dividendele aduse de acţiuni.
- în debitul
contului:
valoarea de piaţă a titlurilor cumpărate în marjă; dobânda la creditul acordat
de broker.
În urma unei cumpărări în marjă,
poziţia clientului se prezintă astfel: -
este o poziţie long pe titluri întrucât din momentul executării
operaţiunii titlurile aparţin clientului investitor; dividendele acţiunilor
respective sunt colectate de broker şi trecute în contul clientului; - este o poziţie de debitor pentru fondurile
împrumutate de la broker şi pentru care este obligat să-i plătească dobânda.
Nivelul dobânzii se stabileşte în raport cu rata la care brokerul se
refinanţează de la bancă.
5.
Organizarea tranzacţiilor pe pieţele contractelor Futures (CF)
Mecanismul de tranzacţionare a contractelor futures: 1.tehnica initierii si lichidarii pozitiei
Futures; 2.sistem de marje si marcarea la piata; 3.casa de compensatie.
I.Operaţiunile legate de deschiderea
poziţiei :a)încheierea contractului (deschiderea poziţiei) b) înregistrarea
CF la Casa de
Compensaţie; c) depunerea marjei iniţiale ;d)plata comisionului privind
înregistrarea CF la C.
Compensaţie; II. Operaţiuni în perioada poziţiei deschise
: a) menţinerea poziţiei deschise ;b) marcarea la piaţă zilnică de către
operatorul din incinta CCompensaţie ;
III.Operaţiuni legate de închiderea
poziţiei :a) închiderea poziţiei printr-o operaţiune de sens
invers;b) calcularea venitului, pierderii la închiderea poziţiei ;c) efectuarea
plăţii comision cu privire la înregistrarea CF în operaţiunea de sens invers
;d) transferul mijloacelor băneşti de
către CCompensaţie clientului şi invers ; e) încasarea efectivă a activului
suport şi plata mijloacelor băneşti.
Mecanismul
initierii unei poziţii Futures prin modalitatea de negociere in ring:
1.Clientii cump/vinz se adreseaza cu
ordine de cump/vinz a unei unităţi de tranzacţionare Futures firmelor de
brokeraj care ii deservesc; 2.Firmele de bursa transmit ordinele agenţilor de
bursa din incinta bursei; 3.Ag. de bursa executa ordinele prin strigări libere;
4.Ag. de bursă din incintă confirmă firmelor de bursă executarea ordinelor;
5.Firmele de bursă confirmă executarea ordinelor celor doi clienţi şi
raportează executarea ordinelor casei de compensaţie; 6.Cei doi clienţi îşi
confirmă operaţiunile reciproc firmelor de brokeri; 7.Firmele de brokeraj confirmă
lichidarea contractelor casei de compensaţie; 8.Casa de compensaţie anulează
obligaţia acoperită preluată de la cumpărător prin vânzare şi obligaţia
descoperită preluată de la vânzător prin cumpărare. Poziţiile se compensează şi
rezultatul este zero.
În cadrul CF vînzătorul mizează pe o
scădere a preţului CF iar Cumpărătorul - mizează pe o creştere a CF; Astfel
veniturile cumpărătorului sunt transferate ca pierderile vinzătorului, iar;
pierderile cumpărătorului sunt
transferate ca - veniturile vânzătorului;
Strategii de hedjare prin intermediul CF: Tranzacţiile futures
oferă prin intermediul tranzacţiilor de
hedging un mijloc foarte eficient de protecţie a investitorilor împotriva
fluctuaţiei preţurilor. Hedging de
vânzător este iniţiat de cel care deţine, cumpără sau produce anumite
mărfuri fizice, în scopul de a se proteja împotriva riscului scăderii
preţurilor, angajând o tranzacţie futures de vânzare. Hedging de cumpărător se angajează de firmele comerciale sau de
producţie, ce urmează a se aproviziona cu anumite mărfuri fizice la o scadenţă
ulterioară.
Tranzacţii de spreading – care presupun angajarea de poziţii diferite
(long şi short) pentru scadenţe diferite de preţ favorabile. Tranz de acest fel
diminuează riscurile care se asociază mişcării zilnice a cursurilor,
iniţiatorul îşi asumă doar riscul schimbării spreadingul între cele două
scadenţe pentru care are angajate poziţii diferite. Tranzacţie futures de vânzare (short), ideală: Dacă scăderea preţurilor se produce, valoarea stocurilor de
mărfuri fizice pe care le deţine
efectiv, se reduce în mod corespunzător, fapt cei pricinuieşte o pierdere, având în paralel o tranzacţie de
vânzare (short) care se finalizează cu câştig pentru iniţiator.2. Este însă
posibil ca până la scadenţa tranzacţiei de vânzare (short) .În aceste condiţii
creşterea valorii stocurilor de mărfuri fizice este anihilată de pierderea pe
care clientul o înregistrează la lichidarea contractului futures comercial. Tranzacţii futures de cumpărare (long):1.Dacă
cresc preţurile, sporirea cheltuielilor de cumpărare a mărfurilor este
compensată de diferenţa pozitivă cu care se finalizează tranzacţia futures de
cumpărare (long) ; 2.Dacă preţurile scad economia ce se putea realiza din
cumpărarea cu mărfuri mai ieftine este anihilată de poziţia long care se
finalizează cu pierderi.
6. Organizarea tranzacţiilor cu opţiuni
Mecanismul de tranzacţionare a contractelor cu opţiuni: iniţierea
unei tr. cu opţiuni se face prin deschiderea de către client a unui cont la un
intermediar, după care clientul poate lansa un ordin pe piaţa opţiunilor. În
urma executării ordinului, clientul dobîndeşte o poziţie pe opţiune, iar
aceasta poate fi „long” , dacă a cumpărat, sau „short”, dacă a vîndut. Pentru
cumpărarea şi vînzarea de opţiuni, clientul trebuie să constituie anumite
garanţii. Bursa stabileşte limitele de
poziţie, adică nr. maxim de opţiuni pe care un investitor le poate deţine,
totodată se stabileşte şi limita de
exercitare, adică nr.maxim de opţiuni care pot fi exercitate în fiecare
cinci zile consecutive de bursă de către un investitor. Casa de compensaţie
joacă un rol esenţial în procesul executării contr.cu opţiuni, ea se interpune
în toate tr. încheiate la bursă devenind vînzătorul pentru toţi cumpărătorii de
„call” care exercită opţiunea şi cumpărătorul pentru
toţi vînzătorii de „put” care exercită opţiunea.Esenţa opţiunii constă în
faptul că ea oferă dreptul, dar nuşi obligaţia unei părţi(cumpărătorului) fie
de a executa contractul fie de al abandona.
Formarea preţurilor pe pieţele opţiunilor: preţul din
contr. Cu opţiuni este format din preţul de exercitare şi primă.
Preţul de exercitare este stabilit de bursă în funcţie de preţul de piaţă a
produsului bursier suport(marfă, acţiune, valută). Prima e preţul plătit de
cumpărător vînzătorului, pentru dreptul de a exercita sau abandona opţiunea şi
este achitată de către cumpărător în momentul perfectării contr. Mărimea primei
se stabileşte la Bursă
şi este influenţată de preţul de piaţă, a produsului bursier support, preţul de
exercitare, timpul pînă la expirare, rata dobînzii pentru împrumuturile fără
risc.
Fiecare opţiune „call” sau „put”
poate fi cumpărată sau vîndută, ceea ce dă naştere la 4 operaţiuni simple: 1. cumpărarea unei opţiuni de
cumpărare(„long” pe „call”) – Cumpărătorul unei opţiuni de cumpărare are
dreptul, dar nu şi obligaţia ca la scadenţă sau până la scadenţă să cumpere 100
de acţiuni la preţul de exercitare, convenit prin contract. 1)Exercitarea
dreptului- cumpărătorul îşi va exercita acest drept numai dacă cursul acţiunii
este în creştere. 2) Riscul - este limitat la prima plătită, în timp ce
câştigul poate fi considerat nelimitat, fiind cu atât mai mare cu cât cursul se
îndepărtează de „punctul mort”. 3) Punct mort=PE+P este acel nivel al cursului
la care nici nu se pierde, nici nu se câştigă, în cazul opţiunii de cumpărare,
„punctul mort” este egal cu preţul de exercitare plus prima plătită.4) Câştig
nelimitat pentru cumpărătorul de CALL in cazul cresterii cursului Formule de
calcul: a) Dacă Ptn>PE Venit=Ptn –
(PE+P) executare b) Daca Ptn Pierdere = -P abandon
2. vînzarea unei opţiuni de
cumpărare („short” pe „call”) Vânzătorul unei opţiuni de cumpărare (CALL)
consideră că acţiunea va avea un curs de stagnare, iar apoi începe să scadă. 1)
Exercitarea dreptului - cumpărătorul îşi va exercita acest drept numai dacă
cursul acţiunii este în creştere. 2) Riscul pentru vânzător - este nelimitat,
în timp ce câştigul poate fi considerat limitat şi egal cu prima încasată.3)
Punct mort=PE+P - este acel nivel al cursului la care nici nu se pierde, nici nu se câştigă, în cazul opţiunii de cumpărare, „punctul mort”
este egal cu preţul de exercitare plus prima plătită.4) Câştig limitat pentru
vânzătorul de CALL 5) Formule de calcul: a) Dacă Ptn>PE Venit=P
(Ptn+P)-Ptn abandon b) Daca
Ptn Pierdere = (PE+P)-Ptn executare
3.cumpărarea unei opţiuni de vînzare(„long” pe „put”) –
Cumpărătorul unei opţiuni de vânzare are dreptul, dar nu şi obligaţia ca la
scadenţă sau până la scadenţă să vândă 100 de acţiuni la preţul de exercitare,
convenit prin contract. 1) Exercitarea dreptului - cumpărătorul îşi va exercita
acest drept numai dacă cursul acţiunii este în scădere. 2) Riscul - este
limitat la prima plătită, în timp ce câştigul poate fi considerat nelimitat,
fiind cu atât mai mare cu cât cursul se îndepărtează de „punctul mort, adică
scade 3) Punct mort = PE-P - este acel nivel al cursului la care nici nu se
pierde, nici nu se câştigă, în cazul opţiunii de vânzare, „punctul mort” este
egal cu preţul de exercitare minus prima plătită. 4) Câştig nelimitat pentru
cumpărătorul de PUT in cazul scăderii cursului.5) Formule de calcul: a) Dacă
Ptn>PE Venit= (PE-P)-Ptn executare b) Daca Ptn Pierdere = -P = abandon
4. vînzarea unei opţiuni de vînzare(„short” pe „put”) – Vânzătorul primeşte prima şi speră că
titlurile vor avea un curs care stagnează sau care este în creştere, astfel că
cumpărătorul de PUT nu-şi va putea exercita opţiunea. Deci, operatorul poate
obţine câştig, care este însă limitat la valoarea primei, pe când mărimea
pierderii este nelimitată.1) Exercitarea dreptului - cumpărătorul îşi va
exercita acest drept numai dacă cursul acţiunii este în scădere.2) Riscul -
este nelimitat la scăderea cursului, în timp ce câştigul poate fi considerat
limitat şi este egal cu prima încasată .3) Punct mort=PE-P - este acel nivel al
cursului la care nici nu se pierde, nici nu se câştigă, în cazul opţiunii de
vânzare, „punctul mort” este egal cu preţul de exercitare minus prima plătită.
4) Câştig lim pentru vânzătorul de PUT in cazul scăderii cursului.5) Formule de
calcul: a) Dacă Ptn>PE Pierdere=
Ptn-(PE-P) = executare b) Daca
Ptn Veni = P abandon
Prima este preţul plătit de
cumpărător, vânzătorului, pentru dreptul de a exercita sau abandona opţiunea şi
este achitată de către cumpărător în momentul perfectării contractului.Mărimea
primei se stabileşte la bursă pentru fiecare scadenţă şi este influenţată de:
preţul de piaţă a produsului bursier suport; preţul de exercitare; timpul până
la expirare; rata dobânzii pentru împrumuturile fără risc;
Strategii cu opţiuni în hegjarea poziţiilor pe acţiuni: Straddle este o combinaţie Call - Put,
preţul de exercitare şi scadenţele fiind identice. Într-un Straddle la
cumpărare se efectuează o cumpărare de „call” combinată cu o cumpărare de
„put”, în timp ce într-un straddle la vînzare, combinaţia se realizează între o
vînzare de „call” şi o vînzare de „put”. Cumpărătorul mizează pe o fluctuaţie
accentuată a cursului titlurilor, în timp ce vînzătorul apreciază că, pînă la
scadenţă, cursul bursier al titlurilor va fi stabil. Cumpărătorul cîştigă cînd
cursul se situează în afara bornelor operaţiunii şi pierde atunci cînd
fluctuaţia cursului este redusă.
Strangle este o combinaţie dintre o opţiune „call” la preţ de
exercitare mai mare şi o opţiune „put” la preţ de exercitare mai mic. În cazul
unui strangle, variaţia cursului acţiunii în raport cu preţul de exercitare
trebuie să fie mai mare decît în cazul tr. straddle. Numai în astfel de cazuri
cumpărătorul obţine cîştig.
Cumpărare de STRAP:Se cumpără 2 opţiuni Call şi o opţiune Put la
acelaşi preţ de exercitare. Perspectiva pietii - Volatilitate ridicată în
sensul creşterii .Riscuri - Limitate la nivelul primei .Cistiguri
-Nelimitate în special când cursul
creşte .Cumpărare de stelaj – combinaţia- 2 Call şi un Put.Suma primelor*nr de
titlui – pierderea maxima a cumparatorului de strap. PR Put: pex-(suma
primelor); PR CALL: Pex+(prima1+prima2+prima3/2); Cumparare PUT: PtnPex; formula: 2(Ptn-PE)-P
Vânzare
de STRAP: Suma primelor*nr de titlui – pierderea maxima a cumparatorului de
strap. PR Put: pex-(suma primelor); PR CALL: Pex+(prima1+prima2+prima3/2);
Cumparare PUT: PtnPex; formula: P- 2(Ptn-PE).
Cumpărare de STRIP:Se cumpără un Call şi 2 Put la acelaşi preţ de
exercitare sau poate fi diferit. Perspectiva pietii - Volatilitate a preţului
în sensul scăderii. Riscuri - Limitate
la nivel de prima totala.
Cistiguri - Nelimitate mai ales în sensul scăderii cursului. Cumpărare de
stelaj - combinaţia - Un Call şi 2 Put. Suma primelor*nr de titlui – pierderea
maxima a cumparatorului de strip. PR Put: pex-( prima1+prima2+prima3/2); PR
CALL: Pex+(suma primelor); Cumparare PUT: PtnPex; formula: Ptn - PE2- P.
Vânzare de STRIP: Suma primelor*nr de titlui – cistigul maxim a
vinzatorului de strip. PR Put: pex-( Prima1+prima2+prima3/2); PR CALL:
Pex+(suma primelor); Vinzare PUT: PtnPex; formula: P- (Ptn -PE2).
7. Analiza tehnică
şi fudamentală a evoluţiei cursurilor bursiere
Analiza tehnică – se bazează pe examinarea datelor din trecut
referitoare la evoluţia preţului şi volumului activelor financiare pentru a
determina comportamentul pieţei în viitor.
Ipotezele care stau la baza analizei tehnice sunt: 1. Valoarea de piaţă a oricărui bun este
determinată prin confruntarea cererii şi a ofertei; 2. Atât cererea cât
şi oferta de acţiuni sunt guvernate de factori
raţionali (variabile economice) şi iraţionali (opinii, zvonuri, “fler”). 3. Preţurile
activelor şi piaţa în ansamblul său au anumite evoluţii, de aceea spunem că
reflectă anumite trenduri. 4. Trendurile
pieţelor se modifică în funcţie de cererea şi oferta de acţiuni, iar aceste
modificări pot fi detectate mai devreme sau mai târziu. Unii autori menţionează
că trecutul se repetă.
Concept cheie
pentru analiza tehnică: a) Viteza cu care preţul se ajustează la noile
informaţii ce se reflectă în modificările cererii şi ofertei de titluri. b) Analiştii ce promovează
analiza tehnică presupun că o mişcarea preţurilor acţiunilor în trenduri
persistă pe perioade de timp îndelungate. c) Noile informaţii ce apar pe piaţă sunt înglobate
în preţ, gradual, pe o anumită
perioadă de timp şi nu doar la un anumit moment de timp d) Analiza tehnică presupune ajustarea preţurilor graduală. e)Trendul
persistă până când se atinge noul punct de echilibru. f) Analiştii ce promovează analiza
tehnică au drept obiectiv “identificarea” punctului în care are loc schimbarea.
Analiza
tehnică vs. Analiza fundamentală
Analiştii ce promovează analiza tehnică susţin
despre analiza fundamentală:
I.Rentabilităţi mari
1. Analiza fundamentală este eficientă in evaluarea titlurilor, şi prin
intermediul ei pot fi obţinute rentabilităţi mari 2. Rentabilităţile mari pot fi obţinute doar dacă se
obţin noi informaţii înaintea altor investitori, care se folosesc
correct şi rapid in evaluare.
II. Situaţii financiare
1. Informaţiile care se regăsesc in bilanţul
firmelor, şi alte situaţii financiare ingreunează uneori evaluarea, 2. Tehnicile contabile diferite pot conduce la rezultate
diferite in evaluare.
3. O serie de factori psihologici ce nu pot fi
cuantificaţi nu apar in situaţiile financiare.
Analiştii ce
promovează analiza tehnică susţin:
1. Principalul avantaj al analizei tehnice este
că nu ţine cont de informaţiile din situaţiile financiare, ca şi principală
sursă referitoare la performanţa unei firme sau industrii.
2. Majoritatea datelor utilizate in analiza
tehnică se bazează pe preţul acţiunilor, volumul tranzacţionat, alte informaţii
care ţin de piaţă.
Evoluţia ciclică a unei
acţiuni presupune: Perioade de scăderi (trend descrescător) pană
se atinge un punct de minim (trough) urmate de un trend crescător;
Semnal
de cumpărare:
Analistul va deţine acţiunea atata timp cat ea se află pe un interval de trend
crescător. Ideal ar fi să o vandă cand se atinge punctul de maxim (peak).
Dacă perioadele de creşteri (trend crescător) sunt urmate de perioade de
stagnări (trend constant) atunci cei mai mulţi adepţi ai analizei tehnice vor
aştepta: Fie o consolidare a creşterii acţiunii, dacă cursul
acesteia intersectează canalul in care se incadrează banda in partea
superioară;
Fie un trend descendent dacă cursul acesteia va intersecta canalul
trendului constant in partea inferioară, ceea ce reprezintă un semnal de vânzare.
Trend-ul
primar sau principal este ciclul pe termen lung care conduce piaţa ascendent
sau descendent, el poate acoperi o perioadă de pînă la patru ani. Acest tip de
fluctuaţie indică tendinţă generală a pieţei.
Tendinţele
secundare sau reacţii intermediare se manifestă sub forma unor forţe restrictive
asupra trend-ului primar, cu tendinţa de
a corecta deviaţiile de la limitele
generale. Ele sunt evoluţii ascendente pînă se atinge o fază pe termen lung
descendentă sau invers. Aceste trend-uri secundare se pot desfăşura pe durata a
unei săptămîni sau a cîtorva luni.
Trend-urile minime
sunt fluctuaţiile zilnice
sunt neglijabile, cu
o valoare analitică scăzută,
datorită duratei scurte şi variaţiei reduse оn
amplitudine.
Graficul prin
bare Această metodă este în mod particular utilizată pentru a
reprezenta variaţiile de curs într-un interval de timp dat: zilnic, săptămânal,
lunar sau alte perioade mai mari. Graficul se reprezintă într-un sistem de axe
gradate aritmetic, în care abcisa reprezintă unitatea de timp aleasă, iar
ordonata reprezintă diferitele niveluri ale cursurilor unui titlu.
Se trasează pe grafic cursul cel mai mare şi cel mai
mic dintr-o săptămână acestea se unesc printr-o dreaptă verticală. Se trasează
apoi cursul de închidere la sfârşitul perioadei (cursul de vineri) printr-un
segment de dreaptă orizontal, îndreptat spre
dreapta şi cursul de deschidere de la începutul perioadei (luni),
printr-o dreaptă orizontală îndreptată spre stângă. Interpretarea graficului
prin bare se bazează pe două concept importante: nivelul de rezistenţă şi
nivelul de sprijin.
Graficul de tip
japonez « candlesticks » În anii 1600 japonezii au
inventat o metodă de analiză tehnică pentru a analiza contractele de orez.
Această tehnică a fost numită “analiza candlestick”. Steven Nison a popularizat
graficul prin candlestick în restul lumii şi a devenit cel mai cunoscut expert
în interpretarea acestui tip de graphic.
Metoda de reprezentare grafică prin candlesticks (sfeşnice) este oarecum
similar celei prin bare. Reprezentarea grafică prin metoda candlesticks permite
evidenţierea evoluţiei de ansamblu a unei zile bursiere (de creştere sau
scădere), prin compararea cursului de închidere cu cel de deschidere.
Plecând de la concepţiile orientale despre cele două
tipuri de energie (Yin, negativă şi Yang pozitivă), analiştii japonezi
realizează o similitudine între comportamentul bursier al unei zile şi
infuziile de energie corespunzătoare. Astfel, un curs de închidere superior
celui de deschidere corespunde unei zile cu energie negativă (zi Yin sau zi negativa),
iar un curs de închidere inferior unuia de deschidere corespunde unei zile de
energie pozitivă (zi Yang sau zi pozitivă). Axioma metodei rezidă în
interpretarea că o piaţa este economic pozitivă dacă se înregistrează evoluţii
ascendente ale cursurilor titlurilor (sau ale indicelui general).
Graficul
corespunzător va fi format din mai multe desene standard, care au însă elemente
comune .- un dreptunghi vertical (corpul), ale cărui limite sunt date de
cursurile de închidere şi de deschidere ale zilei respective. - bare verticale
pe linia mediană a dreptunghiului, dar în afara acestuia, denumite umbre, ce
reprezintă cursurile extreme ale zilei respective (situate în afara
intervalului deschidere–închidere). -
culoarea corpului reprezentă evoluţia bursieră a zilei: pozitivă (dreptunghi
alb) sau negativă (dreptunghi negru).
Acest tip de figură (candlestick) permite o mai bună
analiză a evoluţiei bursiere pe parcursul unei zile, atât pentru un anumit
titlu mobiliar, cât şi pentru piaţa în ansamblul său. În funcţie de valorile pe
care le iau cele patru tipuri de cursuri dintr-o zi se pot determina mai multe
configuraţii de bază care se pot clasifica în trei mari categorii: configuraţii
de creştere, de scădere sau neutre.
6. Tranzacţii bursiere pe piaţa valorilor mobiliare din Republica
Moldova
BVM În orice ţară
dezvoltată rolul de indicator al pietei valorilor mobiliare aparţine bursei de
valori, menită să realizeze funcţiile unei pieţe organizate, asigurînd un
"loc de întîlnire" a cererii şi ofertei. În rezultat pentru vînzător
şi cumpărător este obţinut cel mai bun preţ. Funcţia de bază a bursei de valori
este dezvoltarea pieţei bursiere organizate, orientată spre crearea
infrastructurii şi acordarea serviciilor ce asigură efectuarea tranzacţiilor
civile între participanţii pieţei valorilor mobiliare, avînd ca obiect valori
mobiliare. Aici se concentrează toată informaţia referitoare la cerere şi
ofertă privind valorile mobiliare, ceea ce creează cele mai favorabile condiţii
pentru determinarea cursului valorilor mobiliare şi formarea unui spaţiu
centralizat de comerţ. Reprezentînd o formă a pieţei organizate, bursa de
valori are specificul său, ceea ce o deosebeşte de alte pieţe, în special de
pieţele financiare.
Legea № 199 din 18.11.1998
privind piaţa valorilor mobiliare
Articolul 48. Modul de admitere a
valorilor mobiliare spre circulaţie la bursa de valori
(1) Se admit spre
circulaţie la bursa de valori:
a) valorile mobiliare
(cu excepţia acţiunilor fondurilor de investiţii mutuale şi pe intervale) a
căror plasare a fost înregistrată în modul stabilit de prezenta lege;
b) valorile mobiliare
de stat cu termenul de circulaţie mai mare de un an;
c) alte valori
mobiliare şi instrumente financiare în conformitate cu legislaţia.
(2) Societăţile pe
acţiuni sînt obligate să-şi înregistreze valorile lor mobiliare plasate la
bursa de valori în modul stabilit de bursă. Această cerinţă nu se referă la
societăţile pe acţiuni în al căror statut circulaţia valorilor mobiliare este
stabilită conform art.II alin.(3) din Legea nr.163-XVI din 13 iulie 2007.
(3) Bursa de valori
nu este în drept să refuze admiterea spre circulaţie la bursă:
a) a valorilor
mobiliare menţionate la alin.(2), care se includ în lista celor aflate în
circulaţie la bursă în baza informaţiei respective a emitentului, a
deţinătorului de registru sau a Comisiei Naţionale;
b) a valorilor
mobiliare de stat care se includ în lista celor aflate în circulaţie la bursă
la prezentarea Băncii Naţionale a Moldovei de comun acord cu Ministerul
Finanţelor;
c) a altor valori
mobiliare şi instrumente financiare care corespund cerinţelor regulilor
bursiere.
(4) Valorile
mobiliare care nu sînt incluse în lista valorilor mobiliare aflate în
circulaţie la bursa de valori nu pot constitui obiectul tranzacţiilor la bursă.
Tranzacţiile cu valori mobiliare
(1)
Tranzacţiile cu valori mobiliare se efectuează
în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative.
(2) Din momentul
înregistrării în
registru a dreptului de proprietate asupra valorii mobiliare, cumpărătorul obţine
toate drepturile conferite de valoarea mobiliară respectivă.
(3) În
cazurile stabilite de legislaţia antimonopol, procurarea şi înstrăinarea
valorilor mobiliare se efectuează cu acordul Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Concurenţei.
(4) Tranzacţiile cu valorile mobiliare emise de societăţile pe acţiuni se efectuează pe piaţa bursieră, cu excepţia:
a) tranzacţiilor menţionate în art.II alin.(3) din Legea nr.163-XVI din 13 iulie 2007; precum şi
b) transferurilor directe de proprietate asupra valorilor mobiliare prevăzute de prezenta lege.
(4) Tranzacţiile cu valorile mobiliare emise de societăţile pe acţiuni se efectuează pe piaţa bursieră, cu excepţia:
a) tranzacţiilor menţionate în art.II alin.(3) din Legea nr.163-XVI din 13 iulie 2007; precum şi
b) transferurilor directe de proprietate asupra valorilor mobiliare prevăzute de prezenta lege.
(5) Înregistrarea
tranzacţiilor cu acţiuni ale băncilor ce depăşesc limitele cotelor stabilite la
art.15 din Legea instituţiilor financiare se va efectua după obţinerea
permisiunii scrise a Băncii Naţionale a Moldovei de deţinere a acestor cote de
către acţionarii băncii, emise în condiţiile legii menţionate.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare nominative
(1) Transmiterea
dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare nominative se efectuează în
modul stabilit de legislaţie.
(2) Dreptul de
proprietate asupra valorilor mobiliare nominative trece de la o
persoană la alta prin intermediul dispoziţiei de
transmitere (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare se ţine în registru)
sau prin intermediul dispoziţiei date deţinătorului nominal (în cazul în care
evidenţa valorilor mobiliare o ţine deţinătorul
nominal), perfectate în conformitate cu cerinţele
stabilite de către Comisia Naţională.
(3) Dispoziţia de
transmitere se semnează de către persoana înregistrată care transmite valorile
mobiliare nominative sau de către altă persoană stabilită
de legislaţie. În cazul transmiterii valorilor mobiliare nominative
ca rezultat al tranzacţiei efectuate la bursa de valori, dispoziţia de
transmitere se semnează şi de persoana împuternicită de către
membrul bursei de valori.
(4) Semnăturile persoanelor fizice în dispoziţiile de transmitere şi
dispoziţiile date deţinătorului nominal se autentifică notarial,de către
deţinătorul registrului sau de către participanţii profesionişti la piaţa
valorilor mobiliare ale căror clienţi sînt aceste persoane fizice. Persoana
care autentifică semnătura poartă răspundere, în conformitate
cu legislaţia, pentru prejudiciile
cauzate în urma nerespectării cerinţelor
stabilite la autentificarea semnăturii.
(5) Dreptul de
proprietate asupra valorii mobiliare nominative nematerializate
trece la cumpărător din momentul efectuării înscrierii pe contul lui
personal în registru (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare se ţine
în registru) sau în documentele de evidenţă ale
deţinătorului nominal (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare
o ţine deţinătorul nominal).
(6) Dreptul
de proprietate asupra valorii mobiliare nominative
materializate trece la cumpărător:
a) din momentul
eliberării certificatului valorii mobiliare, după efectuarea înscrierii pe
contul personal al cumpărătorului (în cazul în care evidenţa valorilor
mobiliare se ţine în registru);
b) din momentul
efectuării înscrierii respective pe contul personal al cumpărătorului în
registru, după ce îi transmite deţinătorului nominal, al cărui client este
cumpărătorul, certificatul valorii
mobiliare (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare o ţine
deţinătorul nominal).
Condiţii pentru înscrierea valorilor
mobiliare la Cota Bursei (listing).
Procedura de înscriere a
valorilor mobiliare la
Cota Bursei va fi iniţiată de însăşi emitentul acestor valori
mobiliare şi se va solda cu semnarea unui contract standardizat între părţi cu
privire la înscrierea şi menţinerea
valorilor mobiliare la
Cota Bursei.
În vederea înscrierii şi menţinerii la Cota Bursei a
valorilor mobiliare, emitentul acestora va trebui să adere la următoarele
condiţii:
a) emitentul va respecta
decizia de înscriere la un anumit nivel de cotare, potrivit prevederilor
procedurii de înscriere la
Cota Bursei, precum şi va semna contractul de înscriere şi menţinere
la Cota Bursei,
pe un termen de cel puţin 12 luni de zile;
b) emitentul nu va proceda
la falsificarea sau ascunderea căreiva informaţii semnificative ce-ar
influenţa decizia Bursei referitor la înscrierea şi menţinerea valorilor
mobiliare la Cotă;
c)
emitentul va prezenta Bursei rapoartele anuale,
semestriale şi orice alte rapoarte în formă şi cu conţinutul solicitat de
Bursă, precum şi copiile tuturor comunicatelor de presă ce ţin de activitatea
societăţii ;
d) emitentul va asigura
Bursa cu un flux informaţional corespunzător
şi un acces echitabil la informaţiile necesare deciziei de a investi;
e)
emitentul va asigura menţinerea legăturii cu Bursa prin
intermediul unei persoane determinate, va prezenta Bursei datele de
identificare ale acesteia şi va informa
orice altă desemnare a persoanei în cauză;
f)
va respecta orice decizie definitivă de promovare,
retrogradare, suspendare sau retragere de la Cota Bursei;
g) va efectua plata
comisionului de menţinere la
Cota Bursei la fiecare 12 luni de la data intrării în vigoare
a deciziei de înscriere la
Cota Bursei.
Emitentul, a cărui valori
mobiliare sunt înscrise la
Cota Bursei, este în drept să înainteze o cerere de stopare
temporară a tranzacţionării titlurilor sale la Bursă sau de retragere de la Cotă, în cazul şi condiţiile
stipulate de legislaţie, prezentele Reguli şi contract.
Decizia de înscriere şi menţinere
a valorilor mobiliare la
Cota Bursei fa vi
condiţionată în exclusivitate de îndeplinirea de către emitent a cerinţelor de
calificare stabilite pentru fiecare din cele 2 niveluri de cotare.
Valorile mobiliare străine, pe
lîngă îndeplinirea cerinţelor de calificare stabilite pentru fiecare nivel de
cotare, vor trebui să fie cotate pe o piaţă organizată din ţara în care au fost
emise.
Cerinţe pentru înscrierea/menţinerea
valorilor mobiliare
la Cota Bursei
nivelul 1 de cotare
Pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la
nivelul 1 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească (fără a omite)
următoarele cerinţe de calificare:
a)
capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 10 mln.lei;
b)
emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 10 mln. lei;
c)
emitentul desfăşoară activitate timp de nu mai puţin de
trei ani şi dispune de rapoarte financiare pe toată perioada menţionată;
d)
emitentul trebuie să fi obţinut profit net în ultimii doi
ani de activitate ;
e)
raportul financiar pentru ultimul an de activitate
trebuie să corespundă standardelor naţionale şi
internaţionale, şi să fie confirmat de către o organizaţie de audit (în redacţia Hotărîrii CNVM nr. 11/8 din
16.02.06).
În afară de cazul înscrierii iniţiale a valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, clasa respectivă de valori mobiliare trebuie să fie cotată la nivelul doi nu mai puţin de 90 zile.
nivelul 2 de cotare
Pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la
nivelul 2 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească (fără a omite)
următoarele cerinţe de calificare:
a)
capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 1 mln.lei (în
redacţia Hotărîrii CNVM nr. 11/8 din 16.02.06);
b)
emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 1 mln. lei (în redacţia Hotărîrii CNVM nr. 11/8 din
16.02.06);
c)
emitentul desfăşoară nu mai puţin de 3 ani activitate (în redacţia Hotărîrii CNVM nr. 11/8 din
16.02.06);
d)
raportul financiar pentru ultimul an de activitate este
confirmat de către o organizaţie de audit;
e) în
rezultatul activităţii sale să obţină
profit net în ultimul an de activitate (în
redacţia Hotărîrii CNVM nr. 11/8 din 16.02.06);
f) activele nete ale întreprinderii nu trebuie să fie mai mici decît
capitalul statutar pe parcursul
ultimilor doi ani ai perioadei de activitate (în redacţia Hotărîrii CNVM nr. 11/8 din 16.02.06).
În cazul în care emitentul este înfiinţat
în urma reorganizării, perioada de activitate poate fi examinată ţinînd cont de perioada de activitate a
întreprinderilor, pe baza cărora emitentul s-a înfiinţat (în redacţia Hotărîrii CNVM nr. 11/8 din 16.02.06).
