Asigurari si reasigurari Exam

1. Legea nr. 407-XVI  din  21.12.2006 “Cu privire la asigurari”

In sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

· -activitate de asigurare - activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare;

· activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări - activitate care constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, din alte acţiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din încheierea lor, sau de contribuţie la gestionarea contractelor, în special în cazul solicitării de daune.

· asigurare - transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare;

· asigurat - persoană care are încheiat un contract de asigurare cu asigurătorul;

· asigurător (reasigurător) - persoană juridică înregistrată în republica moldova care, în condiţiile prezentei legi, deţine dreptul de a desfăşura activităţi de asigurare (reasigurare);

· caz asigurat - risc asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui producere conferă asiguratului dreptul de a fi indemnizat sau despăgubit de către asigurător;

· franciză - parte din prejudiciu suportată de asigurat, stabilită în calitate de valoare fixă sau de procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare;

· risc - eveniment inconvenient, posibil şi viitor care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă, viaţa ori sănătatea persoanei;

· risc asigurat - fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente prevăzute în contractul de asigurare care, odată produse, pot genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate. (în asigurările de viaţă, fenomenul de supravieţuire şi fenomenul de deces se încadrează în noţiunea de risc asigurat);

· reasigurare - cedare parţială sau integrală a unor riscuri subscrise de un asigurător, denumit reasigurat (cedent), unui alt asigurător, denumit reasigurător (cesionar), care, la rîndul său, îşi asumă angajamentul să recupereze o parte corespunzătoare din despăgubirea de asigurare acordată;

2. L E G E A privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură

Articolul 1. Scopul şi obiectul prezentei legi

(1) Scopul prezentei legi este asigurarea unei producţii stabile în sectorul agricol prin asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură.

(2) Obiectul prezentei legi îl constituie relaţiile dintre asigurători şi persoanele fizice sau juridice – producători agricoli şi piscicoli, care apar în procesul asigurării riscurilor de producţie în agricultură şi piscicultură, cu subvenţionarea de către stat a primelor de asigurare.  

Articolul 2. Cadrul juridic al asigurării subvenţionate a riscurilor de producţie în agricultură

(1) Asigurarea subvenţionată (în continuare – asigurare) a riscurilor de producţie în agricultură se reglementează de Codul civil al Republicii Moldova, de Legea cu privire la asigurări, de prezenta lege şi de alte acte legislative.

(2) Relaţiile de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură pot fi reglementate şi de alte acte normative emise în conformitate cu prezenta lege.

(3) Acţiunea prezentei legi se extinde numai asupra bunurilor agricole şi a riscurilor asigurate prevăzute în ea.

Articolul 5. Obiectul asigurării riscurilor de producţie în agricultură

(1) În sensul prezentei legi, obiect al asigurării riscurilor de producţie sînt interesele patrimoniale legate de obţinerea recoltei culturilor agricole, de creşterea animalelor şi păsărilor, de întreţinerea familiilor de albine şi de producerea peştilor.

(2) În funcţie de condiţiile de producţie în agricultură, pot fi asigurate următoarele bunuri agricole:

a) recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale;

b) animalele, păsările, familiile de albine şi peştii care aparţin producătorilor agricoli şi piscicoli.

(3) Nu pot fi supuse asigurării:

a) recolta culturilor agricole care, fiind cultivate pe parcursul a 3 şi mai mulţi ani, nu au rodit;

b) recolta plantaţiilor multianuale care, fiind în fază de fertilitate, nu au rodit în ultimii 5 ani;

c) animalele bolnave, precum şi animalele care se află în zona de carantină;

d) pierderile provocate de scăderea calităţii producţiei agricole sau de reducerea preţurilor acesteia.

3. LEGEA nr.414 cu privire la AORCA

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

accident de autovehicul - eveniment neprevăzut, întîmplător provocat de unul sau mai multe autovehicule, care cauzează prejudicii unor persoane şi care poate da naştere unor pretenţii de despăgubire;

autovehicul - sistem mecanic terestru cu autopropulsie, cu excepţia celui care circulă pe şine, pentru transportul de călători, bagaje şi mărfuri sau care execută orice alte lucrări şi servicii aferente transporturilor - autoturisme, autobuze, microautobuze, troleibuze, autocamioane, inclusiv specializate, motocicluri, tractoare.

persoană păgubită - orice persoană îndreptăţită să primească despăgubire de asigurare pentru orice pagubă sau vătămare corporală provocată în urma unui accident de autovehicul;

prejudiciu - efect negativ suferit de persoana fizică sau de persoana juridică păgubită în urma producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;

Articolul 1. Sfera de aplicare

Prezenta lege reglementează raporturile juridice dintre asigurători, asiguraţi şi persoane terţe ce derivă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, precum şi modul de realizare a acestui tip de asigurare.

Articolul 3. Obiectul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto

Obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto îl constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin accident de autovehicul în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării.

4. Dinamica şi incidenţa asigurărilor asupra economiei

Pentru a caracteriza importanţa asigurărilor în economie şi a analiza rolul acestora se utilizeaza anumiţi indicatori. 1)volumul total al primelor încasate, care exprimă dimensiunea unei pieţe a asigurărilor în mod absolut. 2)Un alt indicator este gradul de penetrare a asigurărilor exprimat ca raport între primele de asigurare încasate şi produsul intern brut (PIB), si este un indicator clasic ce reflecta importanţa asigurărilor în activitatea economica a unei ţări sau zone geografice. ( RM

Asigurările => o ramură creatoare de locuri de muncă. Concomitent cu creșterea numerică a persoanelor ocupate în asigurări, asistăm la sporirea productivității muncii acestora, exprimată ca valoare adaugată brută ce revine în medie pe o persoană ocupată în aceasta ramura.

Asigurarea=> ramura participanta la oferta de capital de împrumut pe piața financiară.

Rezervele de prime la asigurările de viață => următoarele caracteristici: 1)se constituie în mod treptat, pe masura încasării primelor de la asigurări; 2)plățile pentru care se constituie rezerve sunt exigibile la termene îndepărtate; 3)în intervalul de timp cât se afla la dispozitia asiguratorului, rezervele respective ating dimensiuni importante si sunt folosite ca resurse proprii.

Politica de plasamente a fiecărei societăți de asigurare este dictată de natura rezervelor, de posibilitățile concrete de fructificare oferite de piața financiară, ca și prevederile legale privind nivelul lichidităților ce trebuie asigurate în orice moment și respectiv proporțiile investițiilor în diverse categorii de active.

    SAri au un rol financiar foarte important: 1)pun la dispoziția autorităților publice, a societăților comerciale de producție și a băncilor un volum însemnat de resurse finaciare, 2)participă la un proces de intermediere financiară nemonetară, cu efecte pozitive asupra stabilității monedei naționale.

    Plasamentele SAri au un caracter monetar : împrumuturile acordate de acestea pe baza polițelor de asigurări de viață. Cu sumele acordate astfel asiguraților, crește masa monetară, dar această creștere este nesemnificativă și este ținută sub control.

5. Indicatorii ce ne arata structura si dimensiunea sectorului de asigurari

- Nr companiilor de asig si intermediari

- Vol. De prime de asig incasate

- Grad de penetrare a asig in PIB (PIB=Vol de Pa/PIB)

- densitatea asig =Vol Pa/nr.pop

- rata daunei=(D/Pa)*100%

- activele nete la o anumita data

- rezerve de asigurare (unde stau rezervele)

- evolutzia structurii investitziilor straine in cap social al societatilor de asig

- cota de piata=cota unei soc de asig/cota totala

- concetrarea pietei de asig

 

6. Iniţierea activităţii de asigurare

Conform Legii nr. 407-XVI  Articolul 24. Licenţierea asigurătorului  

Activitatea de asigurare poate fi desfăşurată numai de asigurătorii care au obţinut licenţă de activitate în condiţiile Legii nr.451

Licenţa se acordă pe un termen nelimitat.

I. Pt obţinerea licenţei, asigurătorul prezintă CNPF, următoarele documente şi informaţii:

a) actul de proprietate sau contractul de locaţiune a imobilului în care se va desfăşura activitatea licenţiată; b) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a CS minim; c) declaraţie scrisă despre provenienţa mijloacelor din CS depus; d) condiţiile de asigurare pentru fiecare clasă de asigurare separat, la care se anexează modelele de contracte şi de poliţe de asig, tarifele de asig şi structura lor; e) baza tehnică pentru calculul PA şi al rezervelor tehnice, legalizată de actuar; f) programul de reasig propus pentru a susţine clasa de asig, inclusiv detaliile privind proprietatea şi poziţia financiară a reasig; g) business-planul potrivit categoriei şi clasei de asig, întocmit pentru primii 3 ani financiari, care să includă: 1)prognoza cheltuielilor de gestiune, 2)prognoza PA şi a Dde asig, 3)calculul resurselor financiare, 4)politica de investiţii, 5)portofoliul de active, 6)evaluarea şi diversificarea activelor, 7)managementul riscului.

II. CNPF decide asupra eliberării licenţei în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii cererii şi a documentelor anexate. III.Taxa de eliberare a licenţei pentru activitate în domeniul asigurărilor este de 10000 lei, care se fac venit la bugetul de stat. IV.Asigurătorul este obligat să plaseze într-un loc vizibil copia de pe licenţă. V.După înregistrare se eliberează un certificat de înregistrare în baza căruia compania trebuie să se înregistreze la:1)Inspectoratul Fiscal. 2)Inspectoratul de supraveghere a activităţii de asigurare.3)Organul de statistică.4)Casa teritorială de asigurări sociale.

 Societate pe acţiuni de tip deschis sunt unităţi instituţionale pe acţiuni cu funcţie de desfăşurare a activităţii de intermediar financiar între agenţii economici şi populaţie. caracteristici: - acumulează, transformă şi redistribuie disponibilităţile financiare sau transformă riscurile individuale în riscuri colective; - funcţionează ca unităţi economice a căror scop principal este realizarea profitului; - funcţionează pe baza legii societăţilor comerciale şi a legii speciale privind SAre şi supravegerea a asigurărilor;- pot fi constitute numai ca SA la care acţionarii şi persoanele semnificative sunt aprobaţi de autoritatea de supraveghere a asigurărilor. 

AGA=> organul de conducere care are următoarele atribuţii:1.Alege membrii Consiliului de Administraţie şi ai Comisiei de Cenzori, Directorul General care este şi Preşedintele Consiliului de Administraţie;2.Discută, modifică şi aprobă situaţiile financiare anuale pe baza rapoartelor prezentate de Consiliul de Administraţie;3.Stabileşte nivelul de salarizare al personalului angajat al membrilor Consiliului de Administraţie, Directorului General, Directorilor de Departamente sau Direcţii, Comisiei de Cenzori;4.Aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pentru perioada de activitate;5.Examinează, aprobă sau modifică dărilor de seamă după analiza rapoartelor financiare prezentate de Consiliului de Administraţie;6.Aprobă repartizarea profitului;7.Hotărăşte cu privire la contractarea de împrumut bancar pe termen lung;8.Decide înfiinţarea de sucursale, filiale sau reprezentanţe;9.Ia hotărâri cu privire la adoptarea  şi modificarea statutului, transformarea formei juridice a societăţii, comasarea, divizarea, dezvoltarea sau lichidarea societăţii;10.Hotărăşte alte probleme privind societatea.

AGA se convoacă cel puţin o dată pe an, la două luni de la încheierea perioadei de gestiune pentru examinarea rezultatelor obţinute în anul precedent şi pentru stabilirea programului de activitate şi bugetului pe anul curent.

SAre - administrată de către Consiliului de Adminis compus dintr-un număr de adminis aleşi la AGA pe o perioadă de 4 ani.

Consiliul de Administraţie are următoarele atribuţii:1)Elaborarea unei politici manageriale în concordanţă cu strategia de dezvoltare a societăţii; 2)Angajează şi concediază personal şi stabileşte obligaţiile acestora; 3)Elaborează spre aprobare bugetul de venituri şi cheltuieli; 4)Aprobă condiţiile şi tarifele asigurărilor facultative şi programul de reasigurare. 5)Stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului pe compartimente, direcţii. 6) Stabileşte tactica şi strategiile de marketing.

Gestiunea Societăţii de Asigurare  este controlată de acţionari şi Comisia de Cenzori (formată, de obicei, din 3 persoane). Comisia de Cenzori are următoarele atribuţii:1)În cursul anului financiar verifică gestiunea activelor, veniturile din chirie, casa şi registrele de evidenţă contabilă şi informează Consiliul de Administraţie asupra neregulilor constatate.2)La încheierea anului financiar efectuează inventarierea patrimoniului, analizează bilanţurile şi rapoartele financiare şi prezintă AGA un raport în scris.3) La lichidarea societăţii controlează operaţiunile de lichidare.4)Prezintă AGA punctul său de vedere la propunerile privind majorarea sau reducerea capitalului sau modificarea statutului, tipurile de activităţi practicate.

La încheierea unei polițe de asigurare contribuie toate compartimentele: Asigurări:  contracteză asiguratul; încheie contractul de asigurare; încasarea primei de asigurare; Contabilitate: evidenţa încasarii primelor de asigurare; asigură mecanizmele pentru încasarea PA şi plata D;asigură buna gestiune a fondurilor de asig; Informatică: asigură funcţionarea programelor informatice de evidenţa a asigurărilor; Daune: evaluează şi determină suma despăgubirilor; Juridic: asigură respectarea legislaţiei la interpretarea contractelor de asigurare.

 

7.Intermedierea în activitatea de asigurare

Articolul 47 din Legea nr.407 Intermediari =agenţii de asigurare şi brokerii, iar intermediari în reasigurări sînt brokerii de reasigurare.De profesionalismul şi seriozitatea acestora depinde calitatea contractelor de asigurare şi a imaginii asiguraţilor despre asigurări creându-se o cultură în domeniul asigurărilor.

Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări este obligat să pună la dispoziţia clienţilor, anterior încheierii, modificării sau reînnoirii contractului de asigurare,cel puţin următoarele informaţii referitor la: a) denumirea sa (numele său); b) sediul său (adresa); c) licenţa pe care o deţine; d) contractul încheiat cu asigurătorul, în cazul în care este agent de asigurare; e) procedura de soluţionare a eventualelor litigii dintre el şi clienţi.

Articolul 48. Activitatea agentului de asigurare

Agentul de asigurare este persoană fizică sau persoană juridică ce deţine din partea unui asigurător o autorizaţie valabilă, scrisă, denumită în prezenta lege contract de mandat, pentru a acţiona în numele acestuia. condiţii: a) să dispună de pregătire profesională de specialitate şi/sau de competenţă, de cunoştinţe şi aptitudini în domeniul acestei activităţi; b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune sau de o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în al cărui nume activează sau al cărui împuternicit este; c) să nu aibă antecedente penale nestinse.

Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să întrunească următoarele condiţii: a) să aibă ca obiect de activitate numai intermedierea în asig; b) să dispună de un CA de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune sau de o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în al cărui nume activează sau al cărui împuternicit este; c) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare şi/sau de insolvabilitate la data solicitării autorizaţiei de la asigurător; d) să cuprindă obligatoriu în denumire sintagma “agent de asigurare”; e) să aibă asociaţi şi/sau acţionari, precum şi persoane cu funcţie de răspundere, fără antecedente penale nestinse; f) conducătorul său executiv să întrunească condiţiile de pregătire şi de experienţă pentru această funcţie conform actelor normative emise de Autoritatea de supraveghere; g) să înfiinţeze şi să ţină un registru al subagenţilor, al cărui regim, a cărui formă şi al cărui conţinut vor fi stabilite prin acte normative ale Autorităţii de supraveghere emise întru aplicarea prezentei legi.

Articolul 49. Activitatea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare condiţii:

b) să dispună de un capital social, nu mai mică de 25000 de lei; c) să dispună de un contract în vigoare de asigurare de răspundere civilă profesională în valoare de cel puţin 10 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 15 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune; d) să desfăşoare doar activitate de broker;e) să păstreze şi să pună la dispoziţia Autorităţii de supraveghere, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să clarifice operaţiunile efectuate în activitatea sa; f) să aibă un personal care să corespundă criteriilor de pregătire şi calificare conform actelor normative privind cerinţele profesionale;g) să înfiinţeze şi să ţină Registrul asistenţilor în brokeraj; h) să prezinte raportările financiare; i) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de insolvabilitate la data solicitării licenţei.

(5) Un broker de asigurare nu poate fi acţionar semnificativ sau persoană cu funcţie de răspundere a unui asigurător.

 Licenţierea brokerului de asigurare- acesta va prezenta:a) actul de proprietate sau contractul de locaţiune a imobilului în care se va desfăşura activitatea licenţiată; b) contractul de asigurare de răspundere civilă profesională; c) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social.

(2) În cel mult 15 zile lucrătoare de la data primirii cererii şi a documentelor anexate, Camera de Licenţiere va decide asupra eliberării licenţei.Retragerea licenţei brokerului se efectuează în conformitate cu Legea privind licenţierea unor genuri de activitate. Camera de Licenţiere poate retrage licenţa, inclusiv la sesizarea Autorităţii de supraveghere, şi în cazul în care brokerul de asigurare a încălcat prevederile

 Responsabilităţile brokerului- 1)reprezintă interesele asiguratului. 2)oferă explicaţii şi recomandări privind condiţiile, termenele, limitele sau excepţiile contractului şi PA. 3)intermediază încheierea CA doar cu asigurătorul licenţiat în conformitate cu prezenta lege. 4)informează asigurătorul referitor la propunerile asiguratului privind CA .5)Brokerul poartă răspundere faţă de asigurat pentru pierderile suportate de acesta dacă pierderile au fost cauzate prin neglijenţă şi dezinformare sau prin alte omisiuni proprii faţă de asigurat. 6) Autoritatea de supraveghere, va elabora acte normative privind alte responsabilităţi şi obligaţii ale brokerului de asigurare, sistemul de raportare, protecţia consumatorului şi confidenţialitatea informaţiei.

8. Obictul asigurarii riscurilor de productie in agricultura

Articolul 5. Obiectul asigurării riscurilor de producţie în agricultură

(1) În sensul prezentei legi, obiect al asigurării riscurilor de producţie sînt interesele patrimoniale legate de obţinerea recoltei culturilor agricole, de creşterea animalelor şi păsărilor, de întreţinerea familiilor de albine şi de producerea peştilor.

(2) În funcţie de condiţiile de producţie în agricultură, pot fi asigurate următoarele bunuri agricole:

a) recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale;

b) animalele, păsările, familiile de albine şi peştii care aparţin producătorilor agricoli şi piscicoli.

(3) Nu pot fi supuse asigurării:

a) recolta culturilor agricole care, fiind cultivate pe parcursul a 3 şi mai mulţi ani, nu au rodit;

b) recolta plantaţiilor multianuale care, fiind în fază de fertilitate, nu au rodit în ultimii 5 ani;

c) animalele bolnave, precum şi animalele care se află în zona de carantină;

d) pierderile provocate de scăderea calităţii producţiei agricole sau de reducerea preţurilor acesteia.

Asigurarea riscurilor de productie in agricultura cuprinde:

·      asig. recoltei culturilor agricole

·      as. Culturilor de legume

·      a. Rodului vitei de vie

·      a. Roadei pomilor fructiferi

·      a globala a animalelor

·      a pasarilor

·      a pt acvacultura (pesti)

·      a albinelor

9. Formarea contractului de asigurare(CA).

Contractele de asigurare sunt încheiate în baza cererii depuse în scris de către asigurat. Contractul se consideră încheiat prin semnare şi încasarea primei de asigurare - integral sau prima rata - şi intrarea banilor în casieria sau contul asigurătorului şi după efectuarea inspecţiei de risc.

Condiţiile generale şi speciale (după caz), cererea-chestionar, raportul inspecţiei de risc, fişa de calcul a primei, fişele tehnologice ale culturilor asigurate şi planul de situaţie sau schiţa cu amplasarea culturilor fac parte integranta a contractul de asigurare.

   În cazul în care, după producerea unui eveniment asigurat pentru care s-au acordat despăgubiri, pe terenul în cauza se seamănă aceeaşi cultura sau alta, aceasta se considera asigurată, numai dacă se încheie un alt contract de asigurare dimensionat la suprafaţa respectiva.

   În perioada de valabilitate a contractului de asigurare, asiguratul poate solicita introducerea unor culturi sau riscuri noi şi atunci se încheie un act adiţional la contractul de baza, cu o nouă sumă asigurată şi o primă majorată, repartizată corespunzător pe termene de plată.

Perioada asigurată este anul agricol, iar contractul de asigurare poate fi încheiat în tot cursul anului calendaristic, dar cu cel puţin o luna înaintea începerii recoltării culturii respective.

10. Conditiile asigurarii riscurilor de productie in agricultura

In baza conditiilor de asigurare prin riscuri de produc in agr se intelege:

a)      distrugerea sau scaderea recoltei culturior agricole si a plantelor multianuale ca effect al secetei excesive, grindinei, furtunii, temperaturilor scazute, inundatiile in urma bolilor sau atacurilor daunatorilor

b)      pierderea animalelor, pasarilor, familiilor de albine si a pestilor din cauza bolilor. Furtunii, grindinei, inundatziei, racirii excesive, traumelor precum si sacrificarea de necessitate a animalelor conform indicatiilor serviciului veterinar de stat.

Se considera caz asigurat atunci cind

a)      exista obiectul asigurarii

b)      faptul producerii riscului contra caruia se asigura productia Agricola sau animalele

c)      existent pierderii productiei agricole generate de producerea riscului asigurat

1.      Răspunderea asigurătorului începe:

Ø  la culturile înfiinţate prin semănat: pentru toate riscurile asigurate după răsărirea şi încheierea culturilor şi după efectuarea inspecţiei de risc;

Ø  la culturile răsădite, pentru toate riscurile asigurate,  după plantarea şi prinderea răsadurilor şi după efectuarea inspecţiei de risc;

Ø  pentru riscurile asigurate: îngheţuri tîrzii de primăvara, grindina, ploi torenţiale, furtuni, prăbuşiri sau alunecări de terenuri plantate, incendii provocate de cauze naturale, îngheţuri timpurii de toamnă - la rodul viilor, odată cu apariţia lăstarilor şi la rodul pomilor odată cu dezmugurirea şi apariţia butonilor florali şi, în toate cazurile, după efectuarea inspecţiei de risc;

Ø  numai pentru riscul de grindină: la rodul viilor şi pomilor, după legarea definitivă a rodului, iar la hamei, după înflorire şi în toate cazurile, după efectuarea inspecţiei de risc;

Ø  pentru contractele încheiate în timpul vegetaţiei, după 3 zile de la data la care contractul a intrat în vigoare şi după efectuarea inspecţiei de risc.

2. Răspunderea asigurătorului încetează:

Ø  la culturile de cîmp din momentul recoltării, în cadrul perioadei optime tehnologice de recoltare, specifice culturii şi soiului;

Ø  la rodul viilor, pomilor şi hameiului odată cu culesul, la maturitatea tehnologica;

Ø  odată cu plata despăgubirii în cazul distrugerii totale a culturii de către riscuri asigurate;

Ø  odată cu distrugerea culturii din orice alte cauze, neasigurate.

În toate cazurile asigurătorul este eliberat de obligaţia acordării de despăgubiri dacă asiguratul, nerespectînd perioada optimă de recoltare a culturii, a suferit daune şi diminuări de recolta în urma producerii evenimentelor asigurate.

11. Determinarea Pa la asigurarea recoltei culturilor agricole si la asig animalelor

Roada culturilor agricole este asigurată la valoarea ei deplină, care se stabileşte conform rodniciei aşteptate, a costului unei unităţi de producţie şi suprafaţei de semănat. Rodnicia se stabileşte conform nivelului efectiv al rodniciei atestată în ultimii 3-5 ani ţinându-se cont obligatoriu de influenţa condiiţiilor climaterice şi de altă natură, care pot influenţa cantitatea roadei.

      Prima de asigurare se calculă de asigurător pe termenul de valabilitate a asigurării, reişind din suma de asigurare a contractului şi mărimea tarifului de asigurare. Taxele primelor de asigurare pentru culturile agricole sânt stabilite de asigurător pentru fiecare asigurat în funcţie de gradul de risc. Prima de asigurare poate fi achitată prin contul de decontare sau în numerar, unic sau în două rate.(50% din suma calculată trebuie plătită în decurs de 10 zile după încheierea contractului, partea restantă – nu mai târziu de 2 luni de la data intrării în vigoare a contractului.

Suma asigurată Pentru a determina SA asigurătorul şi asiguratul stabilesc valoarea animalelor cuprinse in asig.SA > 80% din valoarea reală a animalului la momentul încheierii contractului.  Perioada de asigurareCA-1 an; la solicitare-6 luni.   Prima de asigurare:PA se calculează în baza tarifului de prime stabilit de fiecare asigurător în parte. Prima de asigurare se plăteşte integral la semnarea CA sau în rate:-40% din prima totală  la încheierea contractului;-30% în termen de 2 luni de la data achitării primei rate în cazul contractului încheiat pe o perioadă de un an şi termen de o lună în cazul contractului încheiat pe o perioadă de 6 luni;-30% în termen de 2 luni de la data achitării celei de a doua rate în cazul contractului încheiat pe o perioadă de un an şi în  termen de o lună în cazul contractului încheiat pe o perioadă de 6 luni. Cind 1 an nu au daune:beneficiază pentru a II-lea an şi următorii ani fără daune, de o reducere de cîte 10% pe an la PA completă aferentă animalelor respective, reducerea max-de 30%, cu condiţia ca asiguratul să menţină raporturile de asigurare societatea de ne întreruptă cu societatea de asigurări. În cazul unui an cu daune, prima de asigurare va reveni la 100%, fără nici o reducere.

12. Constatarea, evaluarea pagubelor şi stabilirea despăgubirii la asig recoltei culturilor agric si la asig animalelor.  

recoltele culturilor agric

Plata despăgubirii de asigurare se efectuiază după constatarea pagubelor, în marimea sumei de asigurare prevăzute în contract, pentru fiecare cultură în parte.

   Calculul pagubei se efectuează în felul următor:

1.      la inceputul strângerii roadei de pe suprafaţa vătămată, iar în unele cazuri asistând până la finisarea strânsului, în baza documentelor de evidenţă primară, asigurătorul, în comun cu reprezentantul asiguratului, stabileşte recolta globală atestată pe suprafaţa vătămată, prin înscrierea lor într-un act special;

2.      prin calcul se stabileşte pierderea de recoltă de pe suprafaţa vătămată în raport cu cea cuprinsă în asigurare;

3.      se stabileşte recolta globală şi rodnicia medie de pe suprafaţa culturii agricole corespunzătoare, rămasă nevătămată de grindină;

4.      coeficientul raportului dintre rodnicia efectivă obţinută şi rodnicia luată în asigurare se stabileşte prin împărţirea rodniciei efective obţinute de pe suprafaţa nevătămată la rodnicia fixată la încheierea contractului.

Totodată, dacă acest coeficient e mai mic de o unitate înseamnă că reducerea recoltei a fost influenţată atât de grindină, cât şi de alţi factori, care trebuie luaţi în consideraţie şi pe suprafaţa vătămată de grindină.

Calculul final a pagubei se efectuează prin înmulţirea valorii recoltei lipsa de pe suprafaţa vătămată cu costul înscris în asigurare şi cu coeficientul corelaţiei dintre rodnicia efectiv obţinută şi cea luată în asigurare (cu condiţia că coeficientul e mai mic de o unitate).

  Plata despăgubirii de asigurare pentru pierderea de recoltă din cauza grindinii se efectuează după strînsul roadei, în mărimea pagubei calculate minus franşiza stabilită la încheierea contractului.

asig animalelor

       Constatarea şi evaluarea pagubelor se face de către asigurător, direct sau prin împuterniciţi, împreună cu asiguratul sau împuterniciţii săi, inclusiv prin experţi, dacă părţile convin în acest mod. În urma cererii de despăgubire (anunţ de daună) scrise de asigurat că a intervenit o daună produsă de un risc asigurat, se va stabili de comun acord timpul în care se va efectua constatarea.

Reprezentantul asigurătorului verifică iniţial dacă:

-    asigurarea era în vigoare la data producerii evenimentului asigurat;

-          riscul produs este risc asigurat;

-          anunţul s-a făcut în termen;

Apoi va completa procesul verbal de constatare a pagubei care va cuprinde:

-    constatarea pagubei;

-          cauza pieirii animalelor;

-          motivul sacrificării de necesitate;

-          evaluarea pagubei;

-          stabilirea cuantumului despăgubirilor, după care se întocmeşte Referatul de plată, iar se va face în timp de 30 zile de la primirea ultimului act de la asigurat.

La stabilirea valorii a pagubei se ţine va seama de:

-          numărul de animale afectate de riscul asigurat

-          suma asigurată pentru fiecare animal asigurat

-          venitul obţinut de la asigurat de la consumul sau realizarea produselor animaliere.

Suma despăgubirii se stabileşte după principiul primului risc (despăgubirea de asigurare este egală cu paguba dar nu poate depăşi suma asigurată).

13. Subiectul si obiectul asig de bunuri

In calitate de subiectii asig de bunuri sunt:

·         Asiguratul- o pers jur, care are licenta pt a desfasura activitate de asig

·         Asiguratorul- pers fiz sau jur, care are interes asigurabil l aasig de bunuri (proprietarul, sau chiriasul).

Obiectul asigurării reprezintă totalitatea bunurilor ce pot fi cuprinse în asigurare de către asigurători.

         Nu pot fi cuprinse în asigurare în baza condiţiilor generale bunurile:

  1.  Aflate:

        a) în locuri declarate oficial zone de calamitate naturală;

        b) în stare avariată;

        c) în încăperile auxiliare şi anexe de uz colectiv (coridoare comune, şoproane, uscătorii etc.).

    Bunurile, aflate în încăperile sus-menţionate, pot fi cuprinse în asigurare numai în baza unui contract separat, prin achitarea unei prime de asigurare suplimentare.

  2.  Cele expuse demolării sau reparaţiei capitale, precum şi cele cu uzura de peste 60% faţă de valoarea efectivă atestată în stare nouă la data încheierii contractului.

  3. Plante decorative şi de cameră.

 4. Bani în valută naţională şi străină, hârtii de valoare, documente, manuscrise, planuri, fotografii, metale preţioase, pietre preţioase şi semipreţioase în stare de materie minerală, cu excepţia colecţiilor care pot fi asigurate în baza unui contract special.

  5. Maşini-unelte, utilaj, instrumente, motoare, motoare electrice şi alte bunuri utilizate în confecţionarea articolelor şi a altor mărfuri, precum şi în activitatea individuală de prestare a oricărui tip de lucrări.

   6. Mărfuri de larg consum, materiale şi alte obiecte procurate sau confecţionate în scopul realizării lor ulterioare.

   7. Producţia agricolă, vinicolă, pomicolă şi animalieră, cultivată în gospodărie şi destinată realizării, inclusiv prin intermediul organizaţiilor specializate.

   8. Toate mijloacele de transport cu acţionare mecanică, bărci, şalupe, iahturi.

14. Riscul in cadrul asigurarilor de bunuri

Asigurătorul se obligă, în baza contractului de asigurare, să compenseze, în limitele sumei de asigurare, paguba cauzată prin deteriorarea, distrugerea deplină sau pierderea bunurilor asigurate, în rezultatul producerii următoarelor tipuri de riscuri:

Ø  incendiu

Ø  deteriorare

Ø  inundaţie

Ø  acţiuni ilegale ale terţilor.

La solicitarea asiguratului, contractul de asigurare poate fi încheiat atât pe întreg pachetul de riscuri, cât şi pe o anumită sau mai multe grupe de riscuri aparte.

  Locul de asigurare:

      Conform condiţiilor generale de asigurare, locul de asigurare reprezintă teritoriul cuprins în protecţia de asigurare, conform condiţiilor contractului de asigurare. Bunurile se consideră asigurate numai pe adresa indicată în poliţa de asigurare (cu excepţia contractelor de asigurare a bunurilor personale). În caz de scoatere a bunurilor asigurate din locul de asigurare, protecţia de asigurare se suspendă. În caz că asiguratul îşi schimbă locul de trai, contractul de asigurare va rămâne în vigoare, cu condiţia că asigurătorul a fost informat despre aceasta anticipat, însă nu mai tîrziu de ziua permutării propriu-zise.

15. Determinarea Sa si Pa

Suma de asigurare:

    Suma de asigurare aferentă contractului de asigurare este stabilită prin acordul părţilor în limitele valorii reale a bunurilor. Valoarea reală a bunurilor se stabileşte în baza valorii lor în stare nouă estimate la data încheierii contractului, cu reţinerea uzurii.

   În cazul în care  părţile întîmpină divergenţe în stabilirea sumei de asigurare, pe motivul majorării ei, asigurătorul are dreptul să refuze încheierea contractului de asigurare, iar în cazul încheierii contractului pe o sumă evident majorată, despăgubirea de asigurare se fixează în limitele valorii reale a bunurilor.

  În perioada de valabilitate a contractului de asigurare, asiguratul are dreptul de a majora suma de asigurare pentru perioada rămasă până la expirarea contractului, însă în limitele valorii reale şi cu condiţia că în ziua încheierii contractului suplimentar de asigurare nu s-a produs riscul indicat în contract.

  În baza contractului de asigurare, asigurătorul poartă răspundere în proporţia pagubei reale şi în limitele sumei de asigurare stipulate, integral sau pentru fiecare obiect de asigurare în parte.

Calculul şi plata primei de asigurare

   Conform condiţiilor generale de asigurare, prima de asigurare trebuie plătită până la începerea asigurării, dacă acordul părţilor nu prevede altceva. Calculul primei de asigurare contractuale se efectuează în conformitate cu taxele tarifare stabilite de condiţiile speciale, prin aplicarea coeficientului de risc, în funcţie de tipul de bunuri şi riscuri de asigurare.

 În caz de încheiere a contractului de asigurare pe termen de un an, calculul primei de asigurare se efectuează după Formula 1: 

                      P_a = S_a x T_t/100    (1)

În caz de încheiere a contractului de asigurare pe termen mai mic de un an, calculul primei de asigurare se efectuează după Formula 2:

                          P_s = P_a x C                               (2)

Coeficienţii pentru contractele de asigurare pe termen  scurt                                                                             

Termenul de valabilitate a  contractului, luni	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11
C	0.25	0.3	0.4	0.5	0.6	0.7	0.75	0.8	0.85	0.9	0.95

În caz de reperfectare a contractelor valabile în legătură cu majorarea sumei de asigurare pentru perioada rămasă până la expirarea termenului de valabilitate, prima de asigurare pe contractele reperfectate se stabileşte după Formula 3:

                                               P_a = (P_n – P_v) x C                        (3)

 în care: P_a –   prima de asigurare pe contractul reperfectat;

            P_n –   prima de asigurare pe contractul  nou încheiat;

            P_c –   prima de asigurare pe contractul încheiat anterior(în vigoare);

        C – coeficientul, corespunzător numărului de luni rămase până la expirarea contractului de asigurare, totodată, luna neîmplinită considerându-se ca deplină (se stabileşte conform Tabelului de mai sus).

16. Constatarea si evaluarea pagubei, stabilirea si plata despagubirilor

     Pagubă se consideră:

-          în caz de distrugere totală sau răpire a bunurilor – despăgubirea este egală cu suma asigurată;

-          în caz de deteriorare parţială a bunurilor – despăgubirea se calculează diferit, în dependenţă de pagubă.

Dacă obiectul deteriorat poate fi readus prin reparaţie în stare bună de utilizare după destinaţie, atunci pagubă sunt considerate cheltuielile pentru reparaţie, în limitele valorii obiectului la data producerii evenimentului asigurat.

Calculul şi  plata despăgubirii de asigurare pe asigurările bunurilor

           Etapele de efectuare a lucrărilor de stabilire a pagubei şi de achitare a despăgubirii sunt aceleaşi şi includ:

1.              Stabilirea faptului de distrugere sau deteriorare a bunurilor;

2.              Determinarea cauzei care a dus la deteriorare şi verificarea dacă riscul produs este cuprins în asigurare;

3.              Dacă contractul de asigurare este valabil la data producerii riscului;

4.              Stabilirea  obiectelor ce au fost afectate şi apartenenţa bunurilor asigurate;

5.              Calculul sumei pagubei şi a despăgubirii de asigurare.

 Despăgubirea de asigurare este suma pe care asigurătorul o plăteşte asiguratului pentru refacerea bunului distrus de un risc asigurat. Cuantumul despăgubirii de asigurare depinde de mărimea pagubei şi nu poate depăşi suma asigurată. Despăgubirea de asigurare se stabileşte în funcţie de răspunderea pe care şi-a asumat-o asigurătorul şi care poate fi: răspundere proporţională, răspundere după primul risc şi răspundere limitată.

P=D*(Vr/Sa)                    D=P*Sa/Vr

17. Obiectul si subiectii AORCA

Obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto îl constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin accident de autovehicul în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării.

Subiecti ai AORCA sunt persoanele fiz si jur, care au in posesiune autovehicole supuse inmatricularii pe teritoriul RM sunt obligate sa se asigure pt cazuri de rs civ. Auto ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehucul produs in limitele teritoriale de acoperire ale asigurarii.

Conform Legii sunt impuse anumite exigente fata de asiguratorul de rs.civ.auto:

a) dispune de cel puţin cîte un reprezentant de despăgubiri în fiecare municipiu din Republica Moldova;

b) dispune de dotare cu tehnică de calcul şi software adecvată şi de personal care să permită ţinerea unor evidenţe detaliate a documentelor de asigurare şi centralizarea informaţiilor şi/sau a datelor colectate şi, totodată, are capacitatea de a comunica pe cale electronică aceste informaţii către o bază unică de date, constituită de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi de Autoritatea de supraveghere; în acest sens, este obligatoriu ca sistemul informatic să permită transmiterea electronică periodică a informaţiilor despre asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto între sediul central al asigurătorului, Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi Autoritatea de supraveghere;

c) nu se află într-o situaţie de redresare financiară sau de insolvabilitate prevăzută de legislaţia specială în domeniul asigurărilor şi insolvabilităţii.

18. Cazul asigurat in cazul AORCA

(1) În cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, cazul asigurat este accidentul produs de un autovehicul, al cărui posesor a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, cu cauzarea de prejudicii:

a) atît în timpul deplasării, cît şi în timpul staţionării autovehiculului;

b) în urma desprinderii accidentale, în timpul deplasării autovehiculului, a remorcilor, semiremorcilor sau ataşelor;

c) produse de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat autovehiculul;

d) ca urmare a scurgerii, risipirii sau căderii accidentale a substanţelor, materialelor sau obiectelor transportate;

e) la urcarea în autovehicul şi la coborîrea din el.

(2) Asiguratul nu poartă răspundere civilă auto dacă accidentul a avut loc:

a) în caz de forţă majoră, inclusiv prin diferite acţiuni sau măsuri militare în timp de război sau de stări excepţionale, de calamităţi naturale, de explozii nucleare, de radiaţie sau poluare radioactivă, de dezordini în masă, de activităţi teroriste;

b) din culpa exclusivă a păgubitului.

19. Contractul de asig AORCA

Modul de încheiere a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

(1) Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se realizează nemijlocit prin încheierea de contract de asigurare între posesorul de autovehicul şi asigurătorul autorizat să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

(2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se încheie în mod obligatoriu:

a) cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr limitat de persoane); sau

b) fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de persoane).

(3) Încheierea contractului de asigurare se solicită asigurătorului prin depunerea unei cereri de asigurare adresate acestuia. Asigurătorul nu are dreptul să refuze primirea, examinarea şi soluţionarea cererii de asigurare.

(4) Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto. Încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă se dovedeşte cu poliţa de asigurare RCA, iar încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă se dovedeşte cu poliţa de asigurare “Carte Verde“.

(6) Persoana fizică sau persoana juridică ce are în posesiune mai mult de un autovehicul înmatriculat ori supus înmatriculării în Republica Moldova poate încheia un singur contract de asigurare de răspundere civilă auto, în care va indica numărul autovehiculelor, caracteristicile lor tehnice şi datele de identificare, situaţie în care asigurătorul va elibera poliţe de asigurare pentru fiecare autovehicul.

Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se încheie pe un termen de 12 luni, dar cel de răspundere civilă auto externă perioade de asigurare mai mici de 12 luni, dar nu mai mici de 15 zile.

(1) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încetează:

a) în cazul radierii din registrul de stat şi/sau al înstrăinării autovehiculului;

b) în cazul lichidării asiguratului persoană juridică sau al decesului asiguratului persoană fizică;

c) în cazul emiterii unei hotărîri judecătoreşti definitive privind încetarea contractului;

d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

(2) Contractul de asigurare nu încetează în cazul producerii riscului asigurat şi al plăţii despăgubirii de asigurare.

20. Primele de asg si limitele de rs.a asiguratorului AORCA

(1) Prima de asigurare de bază aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto interne şi externe se stabileşte şi se actualizează cel puţin o dată pe an de către Autoritatea de supraveghere după o metodologie aprobată de Guvern.

(2) Prima de asigurare se calculează în funcţie de prima de asigurare de bază, la care se aplică coeficienţii de rectificare stabiliţi potrivit actelor normative si sistemului Bonus-Malus.

Pentru contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă încheiat pe un termen mai mic de 12 luni, primele de asigurare se calculează lunar. Ele reprezintă pentru fiecare lună 1/10 din prima de asigurare anuală, însă nu pot depăşi prima de asigurare aferentă perioadei de asigurare de 12 luni.

Prima de asigurare se plăteşte integral pentru toată perioada de asigurare specificată în poliţa de asigurare.

Limitele răspunderii asigurătorului sînt:

a) de 500000 lei - la avarierea sau distrugerea de bunuri, indiferent de numărul persoanelor păgubite într-un accident;

b) de 350000 lei - pentru fiecare persoană păgubită în caz de vătămări corporale sau deces, dar nu mai mult de 700000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite într-un accident.

Dacă întinderea pagubelor cauzate în unul şi acelaşi accident mai multor persoane, inclusiv cheltuielile suportate de ele în proces civil, depăşeşte limita stabilită, despăgubirile se acordă în limita stabilită, pentru fiecare persoană păgubită, proporţional raportului dintre limita maximă şi totalul prejudiciilor.

(5) În cazul în care întinderea prejudiciului depăşeşte limitele răspunderii stabilite conform legii, păgubitul are dreptul, în conformitate cu legislaţia civilă în vigoare, să intenteze persoanei răspunzătoare de producerea accidentului o acţiune de recuperare a sumei care depăşeşte aceste limite.

21. Avizarea, constatarea pagubelor si achitarea despagubirilor

Obligaţiile asiguratului

(1) La producerea accidentului de autovehicul, asiguratul sau utilizatorul de autovehicul este obligat:

a) să întreprindă toate acţiunile posibile pentru diminuarea pagubelor produse;

b) să notifice organele poliţiei sau alte organe de drept despre accidentul de autovehicul imediat după producerea lui, cerînd întocmirea actelor referitor la cauzele şi circumstanţele producerii accidentului, precum şi la consecinţele lui;

c) în 48 de ore din momentul producerii accidentului, să înştiinţeze asigurătorul care a emis poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto; participanţii la accident care deţin poliţe de asigurare, indiferent de rezultatele constatării vinovatului, anunţă asigurătorii respectivi şi sînt obligaţi să nu întreprindă de sine stătător măsuri de reparare a pagubelor;

d) să notifice participanţii la accident, păgubitul sau apropiaţii lui despre faptul că posedă poliţă de asigurare şi să pună la dispoziţia acestora informaţiile necesare despre asigurător.

(2) Nerespectarea de către asigurat sau de către utilizatorul autovehiculului a prevederilor alin.(1) lit.b) şi c) nu îl scuteşte pe asigurător de obligaţia de a plăti despăgubirea, acesta fiind însă în drept să înainteze împotriva asiguratului acţiune de regres privind cheltuielile suplimentare aferente neîndeplinirii prevederilor menţionate.

(3) În caz de leziuni corporale grave sau deces al asiguratului sau utilizatorului de autovehicul răspunzător de producerea accidentului, persoana păgubită primeşte informaţia despre asigurătorul persoanei vinovate la Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule.

Constatarea pagubelor

(1) Asigurătorul, iar în cazurile prevăzute de prezenta lege, Biroul Naţional al Asigurărilor de Autovehicule deschid dosar de daune şi constată pagubele în momentul în care sînt înştiinţaţi de către asigurat ori în care persoana păgubită le prezintă cerere de despăgubire şi/sau dovezi privind răspunderea asiguratului.

Procesul-verbal de constatare a pagubelor se încheie de asigurător, cu participarea asiguratului şi a persoanei păgubite sau a reprezentantului acesteia, în bază de procură, şi se semnează de toţi participanţii la întocmirea lui.

Dacă în timpul demontării sau reparaţiei bunului avariat se descoperă şi alte pagube produse de accident, care nu au putut fi constatate iniţial, se încheie un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea persoanelor antrenate la constatarea iniţială.

Modul de stabilire a despăgubirilor

(1) Despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între asigurat, persoana păgubită sau reprezentantul ei legal şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o înţelegere, prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Plata despăgubirilor

(1) Asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile în termen de 10 zile calendaristice de la data finalizării dosarului de daune şi să accepte cererea păgubitului privind modalitatea de plată a despăgubirii, care poate fi:

a) în numerar;

b) prin virament în cont bancar;

c) prin virament în contul bancar al unităţii de specialitate care a efectuat reparaţia.

(4) În cazul în care despăgubirea de asigurare se stabileşte prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă, asigurătorul va acorda despăgubire fără a mai fi necesar acordul păgubitului.

(5) Despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite dacă acestea nu au fost despăgubite de asigurat.

22.Activitatea Biroului National al Asig.de autovehivole

Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule este o asociaţie profesională, necomercială, constituită prin comunitate de interese, cu statut de persoană juridică, bazată pe principiul aderării asigurătorilor de răspundere civilă auto în calitate de membru, care îndeplineşte prerogativele şi atribuţiile de Birou Naţional al Republicii Moldova în Consiliul Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurare “Carte Verde“.

Biroul Naţional îşi desfăşoară activitatea în baza propriului statut, prezentei legi, Regulamentului general al Consiliului Birourilor şi actelor normative ale Autorităţii de supraveghere, emise în acest sens.

(1) Atribuţiile principale ale Biroului Naţional sînt:

a) să supravegheze modul în care membrii săi exercită drepturile şi îndeplinesc obligaţiile ce le revin în baza contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externe;

b) să administreze şi să utilizeze mijloacele Fondului de protecţie a victimelor străzii şi cele ale Fondului de compensare, constituite conform prezentei legi;

c) să instrumenteze şi să lichideze, direct sau prin intermediar, daunele cauzate în accidente de autovehicul produse pe teritoriul Republicii Moldova, potrivit Regulamentului general al Consiliului Birourilor;

d) să reprezinte Republica Moldova în relaţiile externe din cadrul Consiliului Birourilor;

e) să reprezinte în faţa autorităţilor, inclusiv a instanţelor de judecată, din Republica Moldova, direct sau prin intermediar desemnat, societăţile de asigurare străine care efectuează asigurarea internaţională “Carte Verde“, în vederea apărării drepturilor şi intereselor acestora;

f) să încheie, să semneze şi să denunţe acorduri cu celelalte birouri naţionale sau acorduri bilaterale cu birourile naţionale de compensaţie care nu au aderat la Acordul dintre birourile naţionale de asigurări, dar care emit documente de asigurare similare;

g) să administreze şi să utilizeze, în comun cu Autoritatea de supraveghere, baza de date aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, baza de date despre contractele de asigurare şi producerea cazurilor de asigurare;

h) să acorde calitatea de membru al Biroului Naţional şi să o retragă asigurătorilor care încalcă prevederile legale din domeniu şi actele biroului;

i) să stabilească şi să aplice sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor statutului şi/sau a prevederilor Regulamentului general al Consiliului Birourilor, informînd Autoritatea de supraveghere;

j) să tipărească şi să emită poliţe de asigurare “Carte Verde“;

k) să exercite alte atribuţii stabilite în prezenta lege şi în statut.

(2) Biroul Naţional:

a) informează sistematic Autoritatea de supraveghere despre acordarea sau retragerea calităţii de membru, despre neonorarea obligaţiilor de către membrii săi, aplicarea de sancţiuni, despre reclamaţiile şi sesizările primite din partea altor birouri naţionale, despre fraudele depistate;

b) elaborează şi prezintă Autorităţii de supraveghere, în termen de 4 luni de la sfîrşitul anului financiar, raport anual de activitate.

(3) Biroul Naţional îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de Regulamentul general al Consiliului Birourilor.

(1) Patrimoniul Biroului Naţional se constituie din:

a) cotizaţiile de înscriere şi cotizaţiile anuale de membru, stabilite de birou;

b) contribuţiile lunare în Fondul de protecţie a victimelor străzii şi dobînzile aferente lor;

c) contribuţiile lunare în Fondul de compensare şi dobînzile aferente lor;

d) venitul din activitatea de regularizare a daunelor;

e) alte surse legale de venit.

Organele de conducere ale Biroului Naţional sînt: adunarea generală şi consiliul de administraţie, condus de un preşedinte.

Asigurătorul ţine evidenţă contabilă zilnică distinctă în regim electronic şi pe suport de hîrtie referitor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto şi prezintă raport lunar şi trimestrial în modul şi în termenele stabilite de Autoritatea de supraveghere.

Participarea la trafic fără poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se sancţionează în conformitate cu legislaţia contravenţiilor administrative în vigoare.

23. Sistemul de asig BONUS-MALUS

Sistem bonus-malus – sistem de reduceri şi de majorări ale primei de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto acordate în funcţie de istoricul daunelor.

Sistemul bonus – malus, prevede stimularea asiguraţilor, care într-o perioadă de cel puţin 12 luni nu au produs accidente de circulaţie (bonus) şi aplicarea măsurilor punitive asiguraţilor pentru unul sau mai multe cazuri asigurate (malus).

Aplicarea sistemului bonus – malus permite de a modifica prima de asigurare la încheierea contractului de asigurare în funcţie de istoricul daunelor al fiecărui asigurat în parte pentru perioada precedentă de asigurare.

Sistemul bonus-malus se aplică la încheierea contractelor de asigurare internă cu posesorii de autovehicule înmatriculate în Republica Moldova, prin atribuirea de către asigurător a clasei de merit şi coeficienţilor bonus – malus.

La încheierea pentru prima dată a contractului de asigurare, fapt confirmat prin lipsa contractelor de asigurare încheiate anterior cu alţi asigurători, asiguratului i se atribuie clasa de merit ”7” cu aplicarea coeficientului bonus – malus – 1.

La încheierea contractului de asigurare pentru un termen nou, clasa de merit a sistemului bonus – malus, atribuită asiguratului pentru contractul precedent de asigurare se modifică în dependenţă de numărul cazurilor asigurate plătite de asigurător şi numărul cazurilor asigurate declarate, dar nesoluţionate în perioada de acţiune a contractului precedent de asigurare, prin aplicarea coeficientului de majorare (malus) sau a coeficientului de reducere (bonus) după cum urmează:

a) coeficientul de majorare (malus), unde: pentru un caz asigurat asiguratului se majorează cu două trepte clasa de merit a sistemului bonus – malus, pentru două cazuri, asiguratului se majorează cu cinci trepte clasa de merit sistemului bonus – malus, iar pentru trei şi mai multe cazuri asigurate, asiguratului se atribuie clasa de merit superioară – „malus”. Treptele bonus – malus se aplică pentru cazurile asigurate produse în interiorul termenului de valabilitate al contractului, precum şi faţă de ultima clasă de merit deţinută la momentul încheierii contractului pe un termen nou;

b) coeficientul de reducere (bonus) - în cazul lipsei cazurilor asigurate în perioada de acţiune a contractului precedent de asigurare, asiguratului se acordă următoarea treaptă inferioară faţă de clasa de merit pe care o deţinea pe parcursul contractului precedent.

Coeficientul de reducere (bonus) se aplică numai la încheierea contractelor de asigurare cu termenul de acţiune 12 luni.

Dacă în contractul de asigurare se indică mai multe persoane admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr limitat de persoane), la calcularea primei de asigurare se aplică coeficientul maxim al sistemului bonus-malus selectat dintre coeficienţii determinaţi pentru fiecare utilizator în parte admis la conducerea autovehiculului.

În cazul când contractul de asigurare este încheiat fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de persoane), coeficientul sistemului bonus-malus se calculează pentru posesorul autovehiculului cu luarea în calcul a tuturor cazurilor asigurate produse în perioada de acţiune a contractelor precedente.

La încheierea contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă cu persoane care posedă mai multe autovehicule, asigurătorul va aplica sistemul bonus – malus în dependenţă de istoricul daunelor produse pentru fiecare autovehicul separat.

Pînă la funcţionarea sistemului informaţional în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto, pentru încheierea contractului cu aplicarea sistemului bonus-malus cu un alt asigurător din Republica Moldova, asiguratul trebuie să se adreseze asigurătorului cu care avea încheiat contracte precedente de asigurare, iar asigurătorul este obligat, în termen de 3 zile lucrătoare din data depunerii solicitării, să elibereze gratuit informaţia privind cazurile asigurate pe contractul de asigurare.

Asigurătorul nu poate să încheie contract de asigurare cu un posesor cu care nu a avut contract precedent, fără prezentarea de către solicitant a informaţiei prevăzute mai sus. În cazul încheierii contractului de asigurare cu un asigurat, care nu a avut contracte de asigurare precedente, asigurătorul solicită acestuia semnarea unei declaraţii pe proprie răspundere, care să ateste lipsa contractelor de asigurare şi care poate fi invocată de către asigurător în cazul constatării situaţiilor contrare celor declarate.

24. Cartea Verde – asig internationala

Republica Moldova a fost admisa de catre Asambleia Generala a Consiliului Interbirouri de la Londra ca membru al sistemului international "Carte Verde" in anul 1997, iar de la 01.08.2001 a obtinut dreptul de a emite propria polita de asigurare international "Carte Verde".

Prin asigurarea "Carte Verde" sunt protejate interesele tertelor persoane pentru pagubele produse vietii, sanatatii si bunurilor lor in urma accidentelor rutiere, care au avut loc in afara hotarelor Republicii Moldova (pe teritoriul tarilor membre ale sistemului "Carte Verde").

Cartea Verde este o asigurare de răspundere civilă de reparare a Daunelor pricinuite de Dumneavoastră altor persoane în momentul utilizării autovehiculului peste hotarele republicii. Ea este de fapt echivalentul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto existentă în ţara străină pe care o vizitaţi.

Certificatul „Carte Verde" Vă foloseşte doar atunci când sunteţi vinovat de producerea unui accident rutier care a cauzat vătămări corporale (aţi rănit persoane) sau pagube materiale (aţi lovit alte maşini, clădiri, diverse obiecte, utilaje sau echipamente de drum).

Contractele de asigurare se incheie pe un termen de la 15 zile pina la un an.

Cota primei de asigurare se determina in dependenta de tarile, in care pleaca asiguratul, tipul autovehicului si termenul de asigurare.

Limitele de raspundere ale Asiguratorului corespund prevederilor legislatiei tarii in care s-a produs accidentul.

Valabilitatea Cărții Verzi depinde de zona geografică pentru care este emisă. Asigurătorii din R.Moldova emit Carte Verde pentru trei zone geografice distincte:

Zona I: Ucraina şi Belarus

Zona II: Ucraina, Belarus şi Rusia

Zona III: Toate statele care au aderat la Sistemul Carte Verde

25. Necesitatea contractarii asig financiare

Tema 6.1 din caiet

26. Riscurile exportului de credit si modalitatile de protejare

Tema 6.2 din caiet

pot interveni o serie de riscuri:

· specifice intervalului dintre momentul semnarii contractului si livrarea bunurilor;

· specifice intervalului dintre momentul livrarii bunurilor si incasarii contravalorii acestora.

După natura lor riscurile pot fi grupate astfel:

a)    Riscul comercial reprezintă deteriorarea situaţiei financiare a cumpărătorului privat, fapt care îl pune în imposibilitatea de a efectua la scadenţă, plata sumei datorate. Faptul că un cumpărător nu-şi poate onora angajamentul faţă de furnizor poate fi provocat de cauze accidentale, reversibile sau de factori cu acţiune pe termen lung. Neplata sumelor datorate poate fi urmarea relei-credinţe a cumpărătorului care invocă motive imaginare asupra calităţii produsului, pentru a se sustrage de la plată.

b)   Riscul catastrofal se manifestă sub forma producerii unor calamităţi ale naturii ori a altor cauze de forţă majoră, cum ar fi: inundaţiile, uraganele, cutremurele de pământ, erupţiile vulcanice, incendiile, exploziile etc., care pun cumpârâtorul în imposibilitatea de plată.

c)    Riscul politic cuprinde anumite evenimente independente de voinţă şi solvabilitatea cumpărătorului şi care îl împedică să-şi onoreze obligaţiile asumate faţă de furnizorul extern. Astfel de riscurri pot fi: război, revoluţie, revoltă, război civil, grevă etc.

 Unele măsuri cu caracter politic pot fi luate şi de terţe ţări ori de organisme internaţionale împotriva ţării importatorului, care îl pun pe acesta din urmă în imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile de paltă faţă de furnizor. De asemenea, se poate institui embargoul împotriva unei ţări de către Consiliul de Securitate, de către una sau mai multe ţări.

Conţinutul politic au şi măsurile luate de autorităţile publice – guvern, bancă centrală, organe vamale etc.- având ca efect restrângerea importurilor, limitarea transferului valutar, sechestrarea sau rechiziţionarea unor bunuri ce aparţin agenţilor economici străini.

În aceste cazuri apare riscul de netransfer al valutei cuvenite furnizorului extern, cu toate că importatorul privat a depus la bancă, în monedă naţională, echivalentul sumei datorate.

De asemenea, de natură politică poate fi considerată şi neplata la termen a sumelor datorate de importatorii politici.

d) Riscul valutar se iveşte atunci când, în operaşiunile de export, plata la termen se poate face în două monede ( a furnizorului şi a cumpărătorului ). Modificarea raportului dintre cele două monede, în intervalul de timp de la semnarea contractului şi până la achitarea furniturii, poate determina pierderi pentru furnizor şi câştig pentru cumpărător şi viceversa.

În vederea evitării riscurilor exporturilor pe credit, furnizorii fac investigaţii aprofundate cu privire la solvabilitatea clienţilor potenţiali înainte de semnarea contractului, iar apoi utilizează diverse instrumente şi tehnici de lucru financiare şe juridice. Cu toate aceste măsuri de precauţie, furnizorii nu se pot pune la adăpost de toate riscurile exportului, şi de aceea ei fac apel la protecţia prin asigurare.

Sunt situaţii în care nici chiar asigurarea clasică nu poate oferi o protecţie deplină furniozorilor care fac exporturi cu plata la termen sau băncilor care acordă credite cumpărătorilor externi. Este cazul riscurilor politice, care rezultă din măsuri luate de autorităţile publice ale ţării importatorului şi care au un caracter neasigurabil. De asemenea, au caracter neasigurabil riscurile de neplată, pe care le prezintă debitorii politici şi împotriva cărora nu se pot lua măsuri de constrângere pentru a-i determina să-şi respecte obligaţiile asumate.

În cazurile în care asigurarea nu poate prelua riscurile politice care ameninţă furnizorii naţionali, intervine statul, în completarea sau în locul acestora, după caz. Instituţiile care acţionează din împuternicirea şi pentru contul statului îmbracă diferite forme juridice: departamente ale administraţiei de stat; instituţii publice; societăţi de asigurare cu statut de drept privat.

27. Asig riscurilor fin

Asigurările financiare sunt diferite de garaniile bancare. Prinasigurările financiare se preiau riscurile numai în anumite condiii, în timpce garaniile bancare implică asumarea necondiionată a tuturor obligaiilor. În cadrul asigurărilor financiare, asigurarea de credit reprezintă un atribut al lumii afacerilor contemporane, având rolul de a proteja comercianii şi producătorii faă de riscul de neplată a celor cecumpără sau închiriază bunuri sau sunt beneficiari ai unor crediteavantajoase. Asigurarea de credit a apărut ca o necesitate a faptului cămarea majoritate a contractelor de comer se încheie în condiiile în care plata se face după livrarea bunurilor. Asigurarea de credit înlătură temereavânzătorului, la vânzarea pe credit, cu privire la neplată de cătrecumpărător a contravalorii mărfurilor. Astfel, ea oferă protecie pentruriscul de neplată apărut, fie ca urmare a falimentului cumpărătorului, fie,în cazul exportului, datorită situaiei din ara importatorului (război,naionalizare etc.). Asigurarea de credite, fiind o formă de proteciedirectă a vânzătorilor faă de riscul de neîncasare, este în acelaşi timp ogaranie faă de bancă, oferind astfel posibilitatea de acces la finanare.

Asigurarea se poate face pe un singur credit sau pe cifra deafaceri.

În concluzie „scopul asigurărilor de credite este acela de a oferi protecie în cazul pierderilor financiare rezultate din neplată, incapacitateade plată sau insolvabilitatea cumpărătorilor ce au achiziionat bunuri pecredit, sau din insolvabilitatea beneficiarilor de credit

Astfel, prin poliele de asigurări de credite sunt protejate încasăriledin activitatea comercială, prin transferarea riscurilor de neîncasareasupra asigurătorului. În consecină, se poate mări astfel cifra de afaceri.Fiind considerată o asigurare de lux, asigurarea creditelor estecaracteristică economiilor de piaă cu un sistem de credite stabil şi binedezvoltat. Cele mai multe asigurări de credite se practică în ăridezvoltate. Aceasta, deoarece, cu cât sunt implicate riscuri mai mari, în comerul cu alte ări, cu atât ele se asigură la nivel guvernamental, prinorganisme special constituite. În unele ări, aceste organisme apar caagenii guvernamentale, în altele sunt companii de asigurare (de stat sau private), dar care colaborează îndeaproape cu autorităile guvernamentale.Companiile de asigurare, menionate anterior, au de regulă o activitate preponderentă de asigurare, la care se adaugă garantarea, în numeleguvernului ării respective, a unor credite, promovând, astfel, exportulcomercianilor naionali.

Prin asigurarea creditelor interne, asiguratul se protejeazăîmpotriva riscurilor de neplată prelungită de către cumpărător sau ainsolvabilităii acestuia pe durata cuprinsă între producie şi distribuie, deregulă, înainte de vânzarea finală către consumator.

Asigurătorul, înainte de a încheia un contract de asigurare acreditelor interne, va pretinde solicitantului asigurării să-i ofere detalii privind activitatea sa financiară. Acestea privesc lista clienilor, precum şi limitele de credit pe fiecare client în parte. Asigurătorulverifică clienii solicitantului asigurării, în legătură cu solvabilitatea şi bonitatea lor. În funcie de situaia acestora, societatea de asigurări îşirezervă dreptul de a exclude din asigurare anumii cumpărători sau dea diminua plafonul de credit acordat acestora.La asigurarea creditelor de export, riscurile asigurabile sunt cele rezultate din vânzarea bunurilor sau prestarea de servicii pe credit, înafara ării. Un risc care poate afecta situaia financiară a asiguratului îlreprezintă riscul de neplată prelungită.

Acesta intervine atunci cânddebitorul sau garantul nu a plătit partea din datorie o anumită perioadăconvenită, de regulă 6 luni de la scadena stabilită prin contract.În general, riscurile incluse şi cele excluse rămân la la titudinea asigurătorului. În principiu, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

 – reclamaii privind livrările de bunuri sau prestări de serviciinecorespunzătoare;

−amenzi de orice fel;

−pierderi rezultate din diferene de curs valutar;

−pierderi survenite ca urmare a evenimentelor politice,tulburărilor sociale, actelor de sabotaj sau a altor evenimente asemănă-toare;

−pierderi intervenite ca urmare a unor calamităi naturale, dacămijloacele tehnice disponibile pentru lupta cu astfel de calamităi nus-au putut folosi sau au fost ineficiente;

−pierderi provocate de calamităi naturale.

28. Forme ale asigurarii creditelor la export intilnite in practica international

Prin asigurarea creditelor se urmăreşte realizarea protecţiei agenţilor economici exportatori împotriva riscurilor specifice exportului.

Contractul de export poate avea ca obiect livrări de mărfuri, executări de lucrări şi prestări de servicii, inclusiv cesiuni de licenţe, brevete în favoarea unor cumpărători sau beneficiari rezidenţi în străinătate.

Dacă părţile contractante convin ca plata să se facă ulterior livrărilor, la o anumită scadenţă, atunci de fapt furnizorul acordă cumpărătorului extern un credit comercial. În acest caz, furnizorul îşi asumă riscurileexportului pe credit. Exportul pe credit blochează pe o perioadă de timp resursele financiare ale furnizorului încorporate în mărfurile livrate pe credit.

În cadrul exportului de credit există mai multe tipuri de credite:

· Creditul – furnizor este un tip de credit comercial pe care furnizorul îl acordă cumpărătorului extern, acceptând să încaseze banii care i se cuvin de la acesta, după o anumită peroiadă de timp. Consimţând la o anumită modalitate de plată furnizorul preia, pe de o parte, riscurile exportului de credit, iar pe de altă parte, preia efectele de trezorerie ale operaţiei cu plat la termen. Acest tip de credit se acordă pentru perioade scutre de timp, iar părţile contractante întocmesc un singur contract, cel comercial, în care sunt incluse toate informaţiile relevante: cantitate, preţ unitar, valorea, termene şi modalităţi de plată etc. Pentru protejarea riscurilor de export furnizorul încheie un contract de asigurare contra acestor riscuri specifice. Cea mai generală este poliţa pe cifra de afaceri pe credite, prin care se au în vedere toţi cumpărătorii străini care fac afaceri cu un furnizor.

· Creditul – cumpărător. În cazul în care valoarea contractului este mai mare şi perioada de creditare este mai lungă , furnizorul nu are resurse financiare necesare să susţină acest efort financiar. În asemenea cazuri furnizorul va cere cumpărătorului să recurgă la obţinerea unui credit. Pentru aceasta cumpărătorul se va adresa unei bănci de pe piaţa furnizorului, obţinând un împrumut numit credit – cumpărător. Acest tip de credit presupune existenţa a două documente: contractul comercial şi contractul de împrumut încheiat între cupmărător şi banca creditoare. Pentru acoperirea riscurilor exportului, banca finanţatoare încheie un contract de asigurare a creditelor de export.

· Creditele – ajutoare de resurse publice. Acesta este un sistem de creditare acordat de state cu caracter de ajutor, prin guvernele acestora sau prin instituţiile publice specializate. Aceste credite sunt mai avantajoase din punct de vedere al dobânzii, al termenelor de rambursare, al perioadelor de graţie şi sunt destinate dezvoltării economice a ţării beneficiare, nu sunt garantate de către asigurători, fămânând în sarcina statului.

29. Asig CARGO (asig incarcaturii in timpul transportarii)

Obiectul asigurãrii: Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului se face facultativ pentru mărfurile  (încărcăturile) transportate cu diverse tipuri de mijloace de transport ( pe căile ferate, cu vehicule). Pot fi încheiate contracte de asigurare CARGO de către persoanele fizice şi juridice cu reşedinţa în Republica Moldova, precum şi de către persoanele din străinătate. 

Există un şir de riscuri care sunt acoperite prin asigurarea CARGO. Acestea pot fi grupate coform următoarelor principii:

-   pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a acţiunii forţelor naturii: incendiului, fulger, inundaţie, curemur de pămînt, ploaie, grindină, prăbuşire sau alunecare de teren;

-   pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a accidentelor ale mijlocului de transport: explozie, ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de de transport sau cu orice alte bunuri mobile sau impbile aflate în afara mijlocului de transport, căderi, răsturnări, etc;

-   pagubele provenite din accidente in timpul încărcării, aşezării sau descărcării încărcăturilor;

toate cheltuielile necesare şi oprtune efectuate în vederea salvării încărcăturii, precum şi a mininizării pagubei.

Contractul de asigurare se perfectează în baza cererii (declaraţiei) scrise de asigurat, care trebuie să conţină următoarele date:

•         denumirea asiguratului;

•         denumirea corectă a încărcăturii (mărfii);

•         tipul ambalajului;

•         numărul de locuri al întreg volumului de încărcătură;

•         numărul de locuri într-o unitate de transport;

•         greutatea totală a încărcăturii;

•         tipul transportului;

•         denumirea deţinătorului mijlocului de transport;

•         felul de expediere (în vrac, în cisterne);

•         punctul de plecare;

•         punctul de destinaţie;

•         durata expedierii încărcăturii;

•         termenul de asigurare;

•         suma asigurată a încărcăturii;

•         numărul şi data foii de însoţire a însoţire a încărcăturii.

Asiguratul este obligat să indice în cerere şi alte informaţii cunoscute de el despre împrejurările transportării, care au o importanţă semnificativă pentru stabilirea gradului de risc.

Asigurarea intră în vigoare la data solicitată de asigurat sau la momentul în care marfa respectivă părăseşte depozitul sau locul de depozitare indicat în contractul de asigurare cu scopul transportării, dar nu înainte de încheierea contractului de asigurare şi durează pe perioada transportării pînă la sosirea mărfii la destinaţia indicată în contratul de asigurare.

Suma asigurată este valoarea mărfii inclusă în contractul de asigurare şi agreată de asigurător. Ea include: valoarea mărfii potrivit facturii originale sau  potrivit valorii de piaţă la locul expedierii în momentul încheierii contractului, cînd nu există valoarea comercială;

Răspunderea societăţii de asigurare:

Începe şi înceteazã în mod diferenţiat şi specific. Ea începe dupã intrarea în vigoare a asigurãrii astfel:

-          la bunurile transportate pe cale fartă – din momentul primirii bunurilor de cãtre transportator, cu respectarea regulamentului de transport;

-          la bunurile transportate cu vehicule – din momentul încãrcãrii bunurilor în vehicule.

-          Rãspunderea societãţii de asigurãri înceteazã, de asemenea, în mod diferenţiat:

-          la bunurile transportate cale ferată – din momentul eliberãrii bunurilor cãtre destinatar;

-          la bunurile transportate cu vehicule – din momentul descãrcãrii acestora din vehicule la,

-          destinaţie.

Societatea de asigurãri are dreptul sã verifice situaţia realã a bunurilor transportate şi sã efectueze, pe aceastã bazã, regularizarea primelor de asigurare în funcţie de situaţia realã.

La survenirea cazului de asigurare, asiguratul sau reprezentantul său este obligat să întreprindă toate măsurile posibile în vederea salvării şi păzirii încărcăturii deteriorate şi în timp de 24 ore să înştiinţeze asigurătorul sau reprezentantul său despre cele întîmplate.

Toate cheltuielile necesare pentru salvarea şi păstrarea încărcăturii, precum şi pentru preîntîmpinarea  deteriorării ei ulterioare sunt efectuate de către asigurat. Cheltuielile, care conform condiţiilor de asigurare, urmează a fi compensate, sunt achitate asiguratului de către compania de asigurare la decontarea sumei de despăgubire.

Mărimea daunelor este determinată de către reprezentantul companiei de asigurare cu participarea asiguratului. În caz de divergenţe, fiecare din părţi poate pretinde ca determinarea pagubei să fie efectuată de către o expertiză independentă. Cheltuielile pentru efectuarea expertizei suplimentare le suportă partea iniţiatoare.

La înaintarea cererii de compensare a pagubei, asiguratul sau beneficiarul mărfii este obligat să confirme documental:

a)      interesul său pentru bunurile asigurate;

b)      producerea cazului asigurat;

c)      mărimea pretenţiilor sale aferente pagubei.

Constatarea, evaluarea şi stabilirea despãgubirii are loc, în mod specific, dar cu încadrarea în coordonatele mecanismului asigurãrii de bunuri.

Constatarea pagubei are loc în urma sesizãrii organelor de poliţie şi înştiinţãrii societãţii de asigurãri cu privire la producerea pagubei asigurate.

La opţiunile de constatare participã:

-          inspectorul de daune al societãţii de asigurare;

-          cãrãuşul;

-          organele de poliţie;

-          asiguraţii sau reprezentanţii lui;

-          martorii (dupã caz).

Cu aceastã ocazie se întocmeşte un proces verbal de constatare a pagubei. Evaluarea pagubei are loc în funcţie de cantitatea bunurilor prejudiciate şi de preţurile de evaluare la data producerii evenimentului asigurat.

Despăgubirea este, în principiu, cel mult egalã cu paguba, cu condiţia să nu depăşeascã suma asiguratã. Plata despăgubirii se efectuează în cadrul unui termen precizat în contractul de asigurare, în principiu în termen de 30 de zile, în caz de furt sau de dispariţie a bunurilor, de la data înştiinţării asupra cazului asigurat.

Dacă, ulterior, bunurile sunt recuperate, atunci sumele plătite ca despăgubiri se restituie societăţii de asigurări.

30. Asig CASCO (asig facultative a mijlocului de transport)

Asigurarea CASCO este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă. Pe cît este de uzuală, pe atît de puţin cunoscută în detaliu. Ea prezintă cea mai răspîndită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative.

În calitate de subiecţi ( contractanţi ) ai asigurăii CASCO pot fi considerate:

a)      persoanele fizice, care au atins virst a de 18 ani in cazul asigurarii

automobilelor, şi vîrsta de 16 ani – în cazul asigurării mijloacelor de transport moto;

b)      orice persoană juridică;

c)      persoane fizice şi juridice, care activează pe teritoriul Republicii Moldova (ambasade, consulate, reprezentanţe, corespondenţi, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, întreprinderi mixte);

d)     persoanele fără cetăţănie, care locuiesc permanent în Republica Moldova, atunci cînd:

-          autovehiculul este proprietatea lor;

-          autovehicolul este luat în arendă în baza contractului de arendă;

-          dispun de o procură vizată notarial cu dreptul de a deţine a utiliza sau a gira autovehicolul dat.

Validitatea asigurarării încheiate cu:

a)      persoane fizice se extinde numai asupra asiguratului, soţului (soţiei lui), sau persoanei care deţine din partea asiguratului o procură vizată notarial, însă nu mai mult decît o persoană;

b)      persoane juridice se extinde pentru orice persoană, care este angajată în serviciul asiguratului şi conduce autovehicolul cu autorizarea în scris a acesuia.

În calitate de obiecte ale asigurării se consideră autovehiculele pentru transporturi terestre care pot fi grupate în următoarele tipuri:

Ø  autovehicule destinate transporturilor de persoane: autoturisme, autobuze, motociclete;

Ø  autovehicule destinate transporturilor de bunuri: autocamioane, autofurgoane, autocisterne;

Ø  autovehicule speciale:

Ø  autovehicule pentru gospodăria comunală (stropitori, măturători, gunoiere);

Ø  autovehicule pentru stingerea incendiilor;

Ø  autosanitare;

Ø  autocamioane, autovehicule pentru explorări geologice, hidrotehnice;

Ø  remorci care sunt trase de un autovehicul dintre cele menţionate mai sus;

Ø  tractoare;

Ø  maşini şi mecanisme agricole şi de construcţii autopropulsate (cu autotracţiune) combine, greidere.

Riscurile acoperite prin asigurare

Riscurile supuse asigurării sunt grupate în felul următor:

a)      avarieri sau distrugeri provocate de riscurile cu caracter natural: trăsnet, furtună, uragan, cutremur de pămînt, inundaţie, grindină, prăbuşire sau alunecare de teren, avalanşe de zăpadă, incendiu, precum şi de efecte indirecte ale acestora.

b)      ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehoculului asigurat, căderi  (în prăpastie, în apă, din cauza ruperii podului), căderea pe autovehicul a unor corpuri ca: copaci, blocuri de gheaţă, de zăpadă, bolovani, răsturnări.

c)      furtul autovehicolului, al unor părţi componente; pagube de orice fel produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, precum şi în urma acţiunilor premeditate ale altor persoane.

Şoferul şi pasagerul din autovehicul sînt asiguraţi pentru caz de deces sau vătămări corporale în urma accidentului rutier sau în alte împrejurări legate de exploatarea autovehicolului.

Asigurarea pierderii aspectului comercial se încheie pentru cazurile de devalorizare a calităţii autovehicolului comparativ cu starea nouă, ca urmare a survenirii riscului asigurate prin contractul de bază.

Ultemele două sînt stipulate de condiţiile speciale de asigurare.

Toate riscurile descrise mai sus sînt prevăzute prin următoarele cinci variante de asigurare:

Varianta I. (CASCO deplin): Pentru toate riscurile prevăzute la punctele a), b) şi c), inclusiv spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol;

Varianta II. (CASCO parţial): Numai pentru riscurile prevăzute la punctul b), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul;

Varianta III. (CASCO parţial): Pentru riscurile prevăzute la punctele a) şi b), inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul;

Varianta IV. (CASCO parţial): Pentru riscurile prevăzute la punctul a) inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul;

Varianta V. (asigurarea de tranzit): Se aplică numai pentru persoane juridice, care practică vînzări de autovehicule în calitate de dealeri ai uzinelor producătoare sau ai caselor de comerţ. Se încheie pentru perioada de mînare a autovehiculelor de la 3 pînă la 30 de zile.

Evaluarea pagubei, precum şi stabilirea despăgubirii se fac de către asigurator în baza procesului-verbal de examinare şi constatare a pagubelor aduse autovehiculului avariat.

În acest act se indică persoana care a efectuat constatarea, care este avarierea, lista defectelor constate care urmează a fi lichidate prin lucrări de reparaţie. Pentru cazul urmărit acesta este doar parbrizul din faţă. Numai decît se indică data examinării.

Cuantumul pagubei este egal cu costul reparaţiei părţilor componente sau al pieselor avariate ori cu costul înlocuirii acestora, inlcluzînd cheltuielile pentru materiale aferente reparaţiilor necesare ca urmare a pagubelor produse. Acestea sunt la preţurile şi tarifele practicate de către societatea de asigurare  sau de către unităţile de specialitate din Molodva. Se mai includ cheltuieli de transport al autovehiculului la atelierul de reparţii, cheltuieliel făcute în vederea limitării pagubelor.

Dacă costul reparaţiei inclusiv cheltuielile pentru materiale depăşesc valoarea nouă a părţilor componente, se ia în consideraţie valoarea nouă a acestora. Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului cînd părţile avariate din cauze cuprnse în asigurare reprezintă cel puţun 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv.

          În caz de pierdere totală sau de furt al autovehiculului, despăgubirea se acordă la nivelul sumei asigurate stabilite prin contract. Autovehiculul deteriorat rămîne la dispoziţia asiguratorului în baza unei cereri scrise din partea acestuia.

În poliţa de asigurare retrasă de la sigurat va fi indicată data întocmirii dosarului de daune.

Despăgubirea pentru autovehiculul avariat se plăteşte de asigurător în timp de o lună după primirea (prezentarea) tuturor documentelor necesare pentru decizia în cauză.

În caz de furt al autovehiculului sau cînd asupra producerii evenimentului respectiv a fost intentat un dosar penal, decizia de acordare sau de refuz în acordarea despăgubirii este soluţionată timp de 15 zile.

31. Asig medicala obligatorie

Societate este, la rîndul ei, interesată în prezervarea stării de sănătate, ca suport al prelungirii duratei veiţii active şi al sporirii randamentului economic şi social, motiv pentru care creşterea duratei de viaţă a cetăţenilor alături de sporirea productivităţii muncii constituie repere ale oricărei strategii naţionale în materie.

Principalele funcţii ale asigurărilor publice de sănătate sînt:

a)      Stabilirea, colectarea contribuţiilor şi controlul acestor operaţiuni

b)      Administrarea eficientă a fondurilor colectate este asigurată, în primul rînd, prin participarea principalilor actori sociali la conducerea instituţiilor de profil.

c)      Folosirea fondurilor colectate exclusiv pentru domeniul pentru care au fost destinate presupune

finanţarea propriu-zisă a furnizorilor de servicii medicale, inclusiv a celor de produse farmaceutice

Nu trebuie omis faptul că în sistemul asigurărilor publice de sănătate se manifestă o gamă diversă de interese a diferitor categorii sau grupuri sociale, dintre care sînt de menţionat:

·  Interesul patronilor de a-şi diminua, pe cît posibil, contribuţiile pentru asigurările medicale obligatorii;

·  Interesul angajaţilor în aceeaşi privinţă, dublat însă de necesitatea de a beneficia de un pachet cît mai consistent de servicii medicale;

·  Interesul furnizorilor de servicii de a avea un volum de activitate cît mai ridicat, indiferent de costurile aferente acesteia;

·  Interesul asiguratorilor privaţi, aflaţi în concurenţă cu sistemul public în privinţa consumului de resurse financiare pentru ocrotirea sănătăţii;

·  Interesele sindicatelor de a-şi menţine influenţa asupra unor domenii de activitate economico-socială;

·  Interesul public general, de a asigura o stare de sănătate cît mai bună pentru toţi membrii societăţii cu un consum rezonabil de resaurse.

Putem, totuşi, evidenţia o serie de avantaje ale sistemului asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, cum ar fi:

§ Gradul ridicat de acces al populaţiei la actul medical;

§ Posibilitatea de valorificare a aportului sectoruli privat;

§ O anumită transparenţă a modului de utilizare a contribuţiilor colectate.

La acestea se adaugă, desigur, şi anumite limite sau dezavantaje, ce decurg din:

§ gradul înalt de fiscalizare a veniturilor populaţiei;

§ din costul ridicat de administrare a sistemului;

§ existenţa unor dificultăţi în realizarea procesului de control;

§ capacitatea uneori limitată de acoperire la momentul oportun şi în condiţii de performanţă maximă a tuturor serviciilor medicale solicitate.

Reforma medico-sanitară autohtonă trebuie să asigure schimbări structurale fireşti, pe seama valorilor culturale acceptate, dar nu pe „importul” altui sistem cu alte slăbiciuni. Mai mult, trebuie menţionat faptul că schimbările structurale fundamentale nu se pot realiza decît în perioadele de creştere economică.

32. Asig medicala facultative

Asigurarea medicală facultativă are scopul de a asigura un nivel de protecţie prin asigurare mai sporit, decît cel garantat de asigurarea medicală obligatorie.

Asigurarea medicală facultativă poate fi atît colectivă, cît şi individuală. În cazul asigurării individuale, asiguratorul încheie contractul de asigurare cu fiecare client în mod individual, iar în cazul asigurării colective (de grup), asiguratorul încheie contractul nu cu o persdoană aparte, ci cu reprezentanţii colectivului de lucru (administraţia şi comitetul sindical). Asigurările private de sănătate pot fi de tip :

v    Substituitiv;

v    Complementar;

v    Suplimentar.

Asigurarea privată de sănătate acoperă următoarele servicii medicale efectuate în ambulatoriu, cum ar fi:

·           Consultaţiile medicului generalist;

·           Consultaţiile mediculi specialist (pot fi acoperite numai anumite specialităţi sau orice specialitate medicală, cu/fără trimitere de la alt medic);

·           Investigaţii medicale în vederea diagnosticării;

·           Tratament medical.

Acoperirea costurilor de spitalizare:

ü  Componentă cazare;

ü  Consultaţii, investigaţii, proceduri de tratament, intervenţii chirurgicale, medicamente şi consuamabile, etc.

În cadrul asigurărilor private de sănătate, asiguratorul poate recupera asiguratului costul serviciilor medicale, iar în alt caz, asiguratorul achită costul serviciilor medicale furnizoruli de servicii medicale.

33. Reasiguratori si intermediary in aasigurare

34. Sistemul de distributie a reasigurarilor

35. Negocieri precontractuale

36. Documentatia precontractuala

37. Procesul de tranzactionare a reasigurarii