Design și Arhitectura

Despre Design

Designul este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. Aspectul și natura mediului în care trăim influențează radical starea psihologică a oamenilor, modul de a gândi, nivelul de dezvoltare, gradul de inteligență, calitatea vieții, violența și bunăstarea societății integral. Designul este arta de a manipula cu formele, culorile, spațiul și utilizarea acestora eficient pentru a crea o atmosferă pozitivă și benefică pentru oameni.

Design interior sau decorarea de interior constă din două activități: plan – crearea planului de interior, redactarea acesteia; amenajare – acțiunea de realizare a planului prin umplerea spațiilor sau reîmpărțirea acestora pe funcții și funcționalitate.

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor.

Din istoria arhitecturii și designului

Designul este un cuvânt de origine engleză care înseamnă proiect, desen (de concepție), schiță (de concepție). Termenul de "design" a apărut in 1851, în legătură cu complicatele realități ale producției industriale. Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. Istoria designului este o ramură modernă a istoriei artei care tratează începuturile și evoluția designului în sec. al XX-lea, în special în arhitectură, mobiliar, decorații interioare, îmbrăcăminte, arte grafice. Începuturile designului sunt legate de mișcarea artistică, stilul și școala germană Bauhaus (la 1919) și de curentul modernist din arhitectură, dar curând au apărut și designeri independenți care au conturat stilul produselor unor mari companii.

Istoria arhitecturii

Construcția e evoluat conform nevoilor de adăpost, siguranță, credință, etc., materiale disponibile, abilități și posibilități. Odată cu dezvoltarea lumii construcția a devenit o meserie cu numele "arhitectură". La început societatea era rurală, mai târziu s-a urbanizat și arhitectura s-a schimbat de-a lungul secolelor. In multe civilizații din antichitate, de exemplu Egipt și Mesopotamia, arhitectura și urbanismul reflectau angajamentul constant cu divinitatea și supranaturalul și multe culturi antice au recurs la monumentalitate în arhitectura pentru a reprezenta simbolic puterea politică, domnitorul, elita conducătoare, sau statul în sine. Arhitectura și urbanismul civilizațiilor clasice grecești și romane au la baza idealurile civice. În multe țări din Asia o religia panteistă a condus la forme arhitecturale care au fost proiectate special pentru a spori peisajul natural. Arhitectura islamică a influențat Europa Medievală să aplice arcele ascuțite. În perioada medievală breslele de meșteșugari arhitecți s-au format pentru a organiza schimburile comerciale și contracte scrise în special în ceea ce privește clădirile ecleziastice. In epoca renașterii s-a început dezvoltarea activității de arhitectură și deja această meserie era marcată de arhitecți precum Brunelleschi, Alberti, Michelangelo, Palladio, dar încă nu se făcea diferență între artist, arhitect sau inginer. Odată cu dezvoltarea științelor, în epoca modernă și industrială, arhitectura și ingineria s-au separat și arhitectul a început să se concentreze asupra esteticii și aspectului umanist, de multe ori în detrimentul tehnic al construcției clădirii. În secolul 20 (școala Bauhaus, Weimar, Germania, 1919) "arhitectura" a fost redefinită: construirea unei clădiri a devenit artă,meserie și tehnologie. A apărut arhitectura organică sau ecologică în care forma e determinată de mediul și menirea sa, care avea scopul de a crea armonie între habitatul uman și lumea naturală. Multe alte tehnici s-au dezvoltat in acea perioadă. Arhitectura clădirilor în zilele noastre este tot mai sofisticată. Procesul s-a complicat foarte mult și trebuia să se ia în cont mai mulți factori precum durabilitatea, sustenabilitatea, calitatea, banii și conformitatea cu legile locale. Acum, se dă atenție la crearea unor spații cu utilizarea energiei minime și resurselor materiale biodegradabile. Astfel, s-a introdus și noțiunea de clădire verde (termen folosit pentru clădirile construite și folosite la un mod responsabil față de mediul înconjurător, în tot ciclul de viață al acestora: design, construcție, folosință, întreținere, renovare și demolare.). Exemplu de astfel de clădiri inovatoare reprezintă turnul dinamic din Dubai, turbinele eoliene, panoul solar.

Istoria designului interior

Designul interior la început era o parte din procesul de construcție a clădirii, casei. Un meseriaș, sau un artist putea să se ocupe cu această activitate. Dar cu timpul s-au început a scrie cărți la acest subiect referindu-se mai mult la decorarea încăperilor. Designul interior și-a început dezvoltarea sa intensivă după cel de-Al Doilea Război Mondial. Designul interior are un rol secundar față de arhitectură, și au unele aspecte teoretice similare.