Nietzsche "Anticristul" Fragment 62

"Termin aici şi îmi rostesc judecata. Osândesc creştinismul, ridic împotriva Bisericii creştine cea mai groaznică dintre învinuiri pe care nicicând n-a rostit-o vreun acuzator. Ea e cea mai mare corupţie care se poate imagina, ea a avut voinţa ultimei corupţii cu putinţă de închipuit. Biserica creştină nu cruţă nicăieri stricăciunea sa, ea a făcut din orice valoare o non-valoare, din fiecare adevăr, o minciună; din fiecare integritate, o josnicie sufletească, îndrăznească-se să mi se vorbească despre binefacerile ei „umanitare". A suprima o mizerie era potrivnic celui mai adânc utilitarism al ei, ea a trăit din mizerii, ea făuri mizerii pentru a se înveşnici. Viermele păcatului de pildă: o mizerie cu care numai Biserica a îmbogăţit omenirea! „Egalitatea sufletelor înaintea lui Dumnezeu", această falsitate, acest pretext al pizmelor celor mai josnice, acest explozibil al ideii, care sfârşi prin a deveni Revoluţie, idee modernă, principiu al degenerării oricărei aşezări sociale - este dinamita creştină. Binefacerile „umanitare" ale creştinismului! A face din humanitas o contrazicere, o artă a spurcării, o scârbă, un dispreţ al tuturor instinctelor bune şi drepte, lată binefacerile creştinismului!... Parazitismul, i-a unit! Ca practică a Bisericii, bând cu idealul ei de anemie şi sfinţenie, sângele, dragostea, speranţa vieţii, crucea, semn de unire pentru uneltirea cea mai subterană din câte au fost vreodată, - uneltire împotriva sănătăţii, a frumuseţii, a dreptăţii, a vitejiei, a spiritului, frumuseţea sufletului, împotriva vieţii însăşi...
Vreau să înscriu pe toate zidurile această învinuire veşnică împotriva creştinismului, pretutindeni unde sunt ziduri, - am nişte litere care fac şi pe orbi să vadă... Numesc creştinismul unica pacoste mare, singura mare stricăciune lăuntrică, unicul mare instinct al urii care nu găseşte mijloc de veninos, destul de subteran, îndeajuns de mic - îl numesc unica şi nemuritoarea vestejire a omenirii...
Şi se mai măsoară timpul din ziua nefastă, care a fost începutul acestei ursite, - începând din prima zi a creştinismului! De ce nu s-ar măsura timpul începând cu ultima lui zi? - începând de astăzi. - Prefacerea tuturor valorilor!..."