"Dincolo de Bine si Rau" fragment 211, Nietzsche

"Cer insistent sã se risipeascã în sfârsit confuzia prin care lucrãtorii în filozofie, si oamenii de stiintã

în general sunt identificati cu filozofii, - cer ca tocmai în acest domeniu sã se aplice cu strãsnicie legea

„fiecãruia partea sa“, sã nu se dea mult prea mult unuia si mult prea putin celuilalt. Se prea poate cã

pentru educatia adevãratului filozof este necesar ca el sã fi urcat toate aceste trepte pe care servitorii

sãi, lucrãtorii stiintifici ai filozofiei, s- au oprit - a trebuit sã se opreascã; poate cã adevãratul filozof

trebuie sã fi fost cândva el însusi critic si sceptic si dogmatic si istoric, ba chiar si poet si colectionar si

cãlãtor si dezlegãtor de enigme si moralist si vizionar si „spirit liber“ si aproape totul pe lume, pentru a

parcurge întreaga circumferintã a valorilor si sentimentelor umane si pentru ca, înzestrat cu o

multitudine de ochi si constiinte, sã poatã scruta cu privirea din înaltul piscurilor toate zãrile

îndepãrtate, din strãfundul abisului toate înãltimile, din tainita ungherului toate întinderile. Însã toate

acestea nu sunt decât conditii prealabile ale îndatoririi sale: îndatorirea, ea însãsi, vrea altceva. - ea îi

pretinde ca el sã creeze valori. Lucrãtorii în filozofie, croiti dupã nobilul tipar al lui Kant si Hegel, vor

avea de cercetat si formulat o cantitate uriasã de evaluãri - adicã sedimentele de valori, creatiile

valorice de odinioarã care au ajuns la dominatie si au fost denumite „adevãruri“ - aceasta în domeniul

logicii sau al politicii (al moralei) sau în cel artistic.

Acestor cercetãtori le va reveni sarcina de a clarifica si cumpãni, de a face comprehensibile si

maniabile toate cele întâmplate si evaluate pânã acum, de a prescurta Îndelungul si însusi „timpul“, de

a triumfa asupra întregului trecut: iatã o sarcinã uriasã si minunatã a cãrei îndeplinire poate satisface

cu sigurantã chiar si cele mai sensibile orgolii, cele mai perseverente vointe. Însã adevãratii filozofi

sunt poruncitori si legiuitori: ei sunt cei care spun „astfel trebuie sã fie!“, ei sunt cei care determinã

pentru întâia oarã Încotro?-ul si Pentru ce?-ul omenirii, dispunând în acest scop de lucrãrile preliminare

ale tuturor lucrãtorilor în filozofie, de toti cei care au triumfat asupra trecutului, - ei îsi întind

bratele creatoare înspre viitor, si în mâinile lor toate cele ce existã si au existat vreodatã devin un

mijloc, o unealtã, un baros. „Cunoasterea“ lor e creatie, creatia lor e legiferare, vrerea lor de adevãr

este voitã de putere. - Existã în zilele noastre asemenea filozofi? Existat-au vreodatã asemenea

filozofi? Nu trebuie oare sã existe asemenea filozofi?..." 

Friedrich Nietzsche "Dincolo de Bine si Rau" fragment 211