"Dincolo de Bine si Rau" fragment 211, Nietzsche
"Cer insistent sã se risipeascã în sfârsit confuzia prin care
lucrãtorii în filozofie, si oamenii de stiintã
în general sunt identificati cu filozofii, - cer ca tocmai
în acest domeniu sã se aplice cu strãsnicie legea
„fiecãruia partea sa“, sã nu se dea mult prea mult unuia si
mult prea putin celuilalt. Se prea poate cã
pentru educatia adevãratului filozof este necesar ca el sã
fi urcat toate aceste trepte pe care servitorii
sãi, lucrãtorii stiintifici ai filozofiei, s- au oprit - a
trebuit sã se opreascã; poate cã adevãratul filozof
trebuie sã fi fost cândva el însusi critic si sceptic si
dogmatic si istoric, ba chiar si poet si colectionar si
cãlãtor si dezlegãtor de enigme si moralist si vizionar si
„spirit liber“ si aproape totul pe lume, pentru a
parcurge întreaga circumferintã a valorilor si sentimentelor
umane si pentru ca, înzestrat cu o
multitudine de ochi si constiinte, sã poatã scruta cu
privirea din înaltul piscurilor toate zãrile
îndepãrtate, din strãfundul abisului toate înãltimile, din
tainita ungherului toate întinderile. Însã toate
acestea nu sunt decât conditii prealabile ale îndatoririi
sale: îndatorirea, ea însãsi, vrea altceva. - ea îi
pretinde ca el sã creeze valori. Lucrãtorii în filozofie,
croiti dupã nobilul tipar al lui Kant si Hegel, vor
avea de cercetat si formulat o cantitate uriasã de evaluãri
- adicã sedimentele de valori, creatiile
valorice de odinioarã care au ajuns la dominatie si au fost
denumite „adevãruri“ - aceasta în domeniul
logicii sau al politicii (al moralei) sau în cel artistic.
Acestor cercetãtori le va reveni sarcina de a clarifica si
cumpãni, de a face comprehensibile si
maniabile toate cele întâmplate si evaluate pânã acum, de a
prescurta Îndelungul si însusi „timpul“, de
a triumfa asupra întregului trecut: iatã o sarcinã uriasã si
minunatã a cãrei îndeplinire poate satisface
cu sigurantã chiar si cele mai sensibile orgolii, cele mai
perseverente vointe. Însã adevãratii filozofi
sunt poruncitori si legiuitori: ei sunt cei care spun
„astfel trebuie sã fie!“, ei sunt cei care determinã
pentru întâia oarã Încotro?-ul si Pentru ce?-ul omenirii,
dispunând în acest scop de lucrãrile preliminare
ale tuturor lucrãtorilor în filozofie, de toti cei care au
triumfat asupra trecutului, - ei îsi întind
bratele creatoare înspre viitor, si în mâinile lor toate
cele ce existã si au existat vreodatã devin un
mijloc, o unealtã, un baros. „Cunoasterea“ lor e creatie,
creatia lor e legiferare, vrerea lor de adevãr
este voitã de putere. - Existã în zilele noastre asemenea
filozofi? Existat-au vreodatã asemenea
filozofi? Nu trebuie oare sã existe asemenea filozofi?..."
Friedrich Nietzsche "Dincolo de Bine si Rau" fragment 211
