Metode si tehnici fiscale Exam

1.      Noţiune de impozit.

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile care le obţin sau pentru averea pe care o posedă. Plata impozitului se efectuează în cuantumul şi termenul precis stabilit prin lege.

Din noţiunile menţionate recurg şi principalele trăsături ale impozitelor:

·         Legalitatea impozitelor. Aceasta presupune, că instituirea de impozite se face în baza autorizării conferite prin lege. Nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe decât dacă există legea respectivă la impozit.

·         Obligativitatea impozitelor. Aceasta înseamnă, că plata nu este benevolă, ci are caracter obligatoriu pentru toate persoanele  care obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor supuse impozitării conform legilor în vigoare.

·         Nerestituirea impozitelor. Prevede, că prelevările de impozite la fondurile publice de resurse financiare se fac cu titlu definitiv  şi nerambursabil. Adică, transferurile de impozite făcute în aceste fonduri sunt utilizate numai la finanţarea unor obiective necesare tuturor membrilor societăţii şi nu unor interese individuale sau de grup.

·         Nonechivalenţa impozitelor. Poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul căreia contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate ăi direct din partea statului, pe de altă parte, ca o diferenţă între cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb în viitor.

2.  Elementele impozitului.

Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi poate fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului. 

Venitul, care poate fi profitul (beneficiul) agenţilor economici şi veniturile persoanelor fizice;

·         Averea (bunurile), care este reprezentată  de clădiri, terenuri, mijloace de transport;

·         Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată, bunul importat în cazul impozitelor indirecte;

·         Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru şi înregistrare. Spre exemplu, eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte, deschiderea şi dezbaterea succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de judecată.

Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă elementul pe care se fundamentează evaluarea (calculul) impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul impozabil sau să difere de acesta. Astfel, atunci când obiectul impozitului îl constituie valoarea, venitul sau preţul acesta este în acelaşi timp şi  bază de calcul, ca de exemplu, în toate cazurile impozitului pe venit. Când e vorba de bunuri ca obiect al impozitului, atunci avem două cazuri:

a)      în cazul impozitului funciar, când suprafaţa de teren este exprimată în m.p. sau ha este şi element de calcul

b)      în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul se face în funcţie de valoarea acesteea.

Situaţie asemănătoare  este în cazul taxelor pe succesiuni, când obiectul taxării îl constituie dezbaterea succesiunii şi actele întocmite cu acest prilej, în timp ce baza de calcul este valoarea acesteea.

Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este persoana fizică sau juridică deţinătoare sau realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima istanţă impozitul ( căruia i se adresează).

Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul ( venit ori, exepţional, averea). Venitul ca sursă de plată poate apărea sub mai multe forme: salariu, profit, dividend etc. Averea poate apărea sub formă de capital (în cazul acţiunilor emise) sau sub formă de bunuri (mobile sau imobile). În cazul impozitului pe venit  sursa impozitului întotdeauna coincide cu obiectul impunerii, pe când la impozitele pe avere sursa nu coincide cu obiectul impunerii, deoarece impozitul se plăteşte din venitul obţinut în urma exploatării ( utilizării ) averii respective.

Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se  exprimă obiectul sau materia impozabilă, adică leul (u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul funciar; capacitatea cilindrică la mijloacele de transport etc.

Cota impozitului ( cuantumul unitar, unitatea de evaluare ) reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit intr-o cotă fixă sau în cote procentuale.

·         Cota fixă este o sumă absolută, invariabilă pe unitatea de măsură

·         Cotă procentuală este un procent de impozit asupra bazei de calcul. Cota procentuală poate fi.

-          proporţională

-          progresivă

-          regresivă

Asieta (modul de aşezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind    identificarea subiectelor şi obiectelor impozitului, evaluarea obiectului impozabil, determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plată indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat faţă de stat. El apare ca:

·         interval de timp în care sumele trebuie vărsate la buget

·         dată fixă la care obligaţiunile trebuie achitate

Înlesnirile fiscale se referă la reduceri, scutiri, bonificaţii, amânări  şi eşalonări ale plăţii la buget.

·         Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţa de muncă cu randament scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit a unor categorii sociale de populaţie.

·         Reducerile vizează atât scopuri sociale cît şi economice, cum este cazul reducerii bazei impozabile la impozitul pe venit reînvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.

·         Bonificaţiile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să-şi achite obligaţiile înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, până la primul termen de plată. Ca bonificaţiile să fie eficiente ele trebuie extinse pe mai multe categorii de contribuabili, mărindu-se şi gradul lor de cointeresare, pentru ai determina pe plătitori să-şi achite cu anticipaţie obligaţiile faţă de buget, ce este avantajos pentru stat în condiţiile de inflaţie.

·         Amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenelor de plată şi respectiv, fragmentarea sumei de plată în mai multe tranşe ce urmează să fie vărsate la buget.

1.      Sancţiunile sunt un element pe care legea fiscală îl cuprinde, având scopul de a întări  odată în plus caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizându-se totodată penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală. Cele mai frecvent întâlnite sancţiuni în caz de neplată la termen sau sustragere de la impunere sunt majorările de întârziere (penalităţile) şi amenzile fiscale pentru încălcările care nu sunt infracţiuni, potrivit prevederilor legii penale. Se poate înţelege că în domeniul impozitelor poate să intervină şi răspunderea penală pentru contribuabili persoane fizice ori salariaţi ai persoanelor juridice, în cazurile în care încălcare normelor privind impozitele şi taxele întrunesc elemente constitutive ale vreuneia dintre infracţiunile prevăzute de Codul Penal sau alte legi emise în acest scop.

3.  Metode de impunere.

Impunerea reprezintă una din laturile procesului fiscal şi constă în indetificarea tuturor categoriilor de contribuabili;  bazei de calcul a impozitului; în determinarea exactă a cuantumului acestuia.

Impunerea în cote fixe  reprezintă o suma concretă de unităţi monetare aferentă unei unităţi de măsură a impozitului.Se foloseşte mai frecvent când baza de calcul o formează un anumit bun, o faptă sau un act: suprafaţa de teren, capacitatea cilindrică  a autoturismului, obţinerea unei autorizaţii.

       Impunerea în cote procentuale.-se utilizează mai des în cazurile când baza de calcul este valoarea sau veniturile sub orice formă. Se întâlnesc următoarele tipuri de impunere procentuală:

·                     Proportional ;  progresivă ;  regresivă.

Impunerea in cote proporţionale este o manifestare directă a principiului egalităţii în faţa impozitelor. Conform acestei impuneri se aplică aceeaşi cotă de impozit indiferent de mărimea obiectului impozabil, păstrându-se în  permanenţă în aceeaşi  proporţie între impozit şi  volumul venitului ( valoare averii).  În prezent impunerea proporţională se foloseşte atât în cazurile impozitelor directe  (18% pe  venit pentru persoanele juridice), cât şi în cazurile impozitelor indirecte ( TVA, taxe vamale, taxe de timbru etc.)

Impunerea în cote progresive constă în aceea ,că odată cu creşterea obiectului impozabil creşte şi cota impozitului astfel încât impozitul creşte mai repede decât obiectul impozabil. Impunerea în cote progresive cunoaşte două variante:impunere în cote progresive simple ( globală ) în cote progresive compuse ( pe tranşe )

Impunerea în cote progresive simple se caracterizează prin faptul că  impozitul are câteva cote, care  se stabilesc în depedenţă de mărimea venitului, însă se aplică  o singură  cotă de impozit asupra întregii materii impozabile, aparţinând unui contribuabil. Cota de impozit va fi cu atât mai mare cu cît venitul sau averea respectivă va fi mai mare.

Impunerea în cote progresive compuse ( pe tranşe ) are ca trăsătura divizarea materiei impozabile in mai multe tranşe, iar pentru fiecare tranşă se stabileşte o anumită cotă de impunere. Prin însumarea impozitelor parţial calculate pentru fiecare tranşă în parte se obţine impozitul total de plată ce cade în sarcina unui contribuabil.

Impunerea regresiva ( degresivă) cunoaşte mai multe opinii. Unii economişti consideră, că acelaşi tip de impunere este o consecinţă a impunerii indirecte şi constă in aceea, că suma impozitului achitată  pentru consumul de aceeaşi valoare raportată la veniturile diferite ale contribuabililor capătă un caracter regresiv. Adică, cei care obţin venituri mai mari achită un impozit mai mic, iar cei ce obţin venituri mai mici achită un impozit mai mare.

Altă opinie faţă de impunerea regresivă este că la un nivel al veniturilor (averilor) mai mari se aplică o scară descrescătoare de cote de impunere. Asemenea procedeu dă impozitul regresiv, care înseamnă un procent mai mic pe un venit mai mare  şi un procent mai mare pe un venit mai mic.

Impunerea regresivă , în cazul impozitelor directe ( pe venit sau pe avere)  se  practică dacă se urmăreşte încurajarea investiţiilor din profit. Din acest punct de vedere are pentru agentul economic o funcţie dinamizatoare.

4.      Metode de evaluare a obiectului impozabil.

Aşezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operaţii succesive constând în stabilirea obiectului impozabil, determinarea cuantumului impozitului şi perceperea impozitului.

Evaluarea indirectă a materiei impozabile se poate realiza prin trei variante:

a.       evaluarea pe baza indicilor exteriori ale obiectului impozabil este specifică impozitelor de tip real, permiţând stabilirea doar cu aproximaţie a valorii obiectului supus impunerii (pământ, clădiri, ş.a.) Această metodă nu ţine seama de situaţia persoanei care deţine obiectul impozabil, ceea ce duce la o impunere inechitabilă, dar prezintă avantajul că este simplă şi puţin costisitoare.

b.      evaluarea forfetară, constă in aceea, că organele fiscale cu acordul subiectului impozitului atribuie o anumită valoare obiectului impozabil, fără ca vre-o una din părţi sa aibă pretenţii la exactitatea obiectului impozabil.

c.       evaluarea adminisrativă constă în stabilirea valorii materiei impozabile de către organele fiscale pe baza elementelor de care dispun. Dacă subiectul impunerii nu este de acord cu mărimea obiectului impozabil astfel stabilită este obligat să facă dovadă afirmaţiilor sale.

Evaluarea directă a materiei impozabile se poate efectua prin două variante:

a.       evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane se utilizează în situaţia când terţa persoană are cunoştinţă despre mărimea obiectului impozabil. Terţa persoană este obligată să prezinte organului fiscal o declaraţie scrisă în acest sens. Astfel, agenţii economici declară salariile pe care le plătesc şi impozitele reţinute. Această evaluare prezintă avantajul, că elimină ,în cea mai mare parte, posibilitatea sustragerii de la impunere a unei părţi  din materia impozabilă, deoarece terţa persoană care declară venitul nu este cointeresată să ascundă adevărul. Însă aplicabilitatea acestei evaluări este limitată, neputând fi folosită decât in cazul unor anumitor venituri.

b.      evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului se realizează cu participarea directă a subiectului impozitului. În vederea impunerii subiectul este obligat să ţină o anumită evidenţă contabilă, să întocmească bilanţ fiscal, să prezinte o declaraţie cu privire la venitul şi averea sa, pe baza căreea organele fiscale evoluează materia impozabilă. Evoluarea in acest mod are dezavantajul, că face posibilă sustragerea de la impunere a unei părţi  însemnate din materia impozabilă.

5.      Perceperea impozitelor.

Finalizarea impozitării este succedată de operaţiunea de strângere (percepere) a impozitelor.

În practica fiscală sau utilizat mai multe metode percepere a impozitelor:

1)       Strângerea impozitelor de către unul din contribuabili din însărcinarea comunităţii şi vărsarea lor la tezaurul public.

2)       Încasarea impozitelor prin intermediul unor concesionari, caz în care o persoană particulară avansa o sumă de bani statului, care se estima că se va încasa de pe un anumit teritoriu, pe care urma să  o recupereze din încasările făcute de la contribuabili.

3)       Perceperea impozitelor de către organele specializate  ale aparatului de stat (fiscul), care se utilizează şi în prezent.

În condiţiile existenţei unui aparat fiscal perceperea impozitelor se realizează prin următoarele metode:

1)      încasarea impozitelor de organele fiscale direct de la contribuabili, care cunoaşte la rândul său două variante:

a)      când reprezentatul aparatului fiscal se deplasează la contribuabil pentru a încasa impozitul, caz în care spunem că impozitul este cherabil.

b)      când contribuabilul se deplasează benevol la organul fiscal pentru a achita impozitul, caz în care spunem că impozitul este portabil.

2)      metoda calculării şi transferării directe a sumelor datorate la fiecare termen de plată. Această metodă se utilizează de agenţii economici, care de sinestătător  calculează şi virează la buget impozitele, purtând întreaga răspundere pentru exactitatea acestor operaţiuni.

3)      stopajul la sursă, care prevede calcularea, reţinerea şi transferul impozitelor să se efectueze de o terţă persoană. În aşa mod se percepe impozitul de pe veniturile persoanelor fizice, când unităţile economice sau patronii plătesc salarii au obligaţia reţinerii şi vărsării impozitului respectiv în condiţiile prevăzute de lege.

4)      aplicarea timbrelor fiscale. Se utilizează în cazul taxelor datorate statului pentru acţiunile în justiţie, eliberări, autentificări, legalizări de acte etc.

5) încasarea forţată a impozitrlor. Se utilizează în cazurile cînd contribuabilii au obligaţiuni faţă de bugetele de toate nivelele cu termenul expirat de stingere pe o perioadă mai îndelungată. Încasarea forţată se execută prin:

-          sustragerea banilor din conturile curente ale contribuabilului

-          ridicarea numerarului din casierie agentului economic

-          sechestrarea patrimoniului şi vînzarea lui la licitaţie.

-           

6.  Concept de sistem fiscal.

Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar a RM.  Conform Codului fiscal (art. 2) sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora precum şi totalitatea măsuriloe ce asigură achitarea lor.

Unii economişti teoreticieni consideră că sistemul fiscal trebuie privit mai larg şi că el  include următoarele elemente:

·       sistemul de impozite;* aparatul fiscal;*legislaţia fiscală.

Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece în baza legislaţiei fiscale activează aparatul fiscal, având ca scop utilizarea impozitelor ca surse de venit ale statului. Eficienţa sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui. În sistemul de impozite trebuie să se respecte unele principii, cum sunt:

-          echitatea – tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii similare, în vederea asigurării sarcinii fiscale egale.

-          neutralitatea – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale investitorilor, capitalului autohton şi străin

-          simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor elementelor de impunere;

-          certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud înterpretările arbitrare, pentru a permite contribuabililui posibilitatea analizei a influienţei deciziilor de management financiar asupra sarcinii lui fiscale.

-          stabilitatea fiscală – efectuarea modificărilor şi completărilor legislaţiei fiscale să nu fie efctate pe parcursul unui exeriţiu (an) fiscal şi modoficările să fie de lungă durată.

-          Eficienţa impunerii – perceperea impozitelor şi taxelor să se efectueze cu minim cheltuieli, cât mai acceptabile pentru contribuabil.

Sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi a taxelor, să propună un nivel optimal al fiscalităţii, care nu ar stopa activitatea economică şi nu ar agrava situaţia materială a populaţiei. Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de instituire a impozitelor şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale. Aparatul fiscal trebuie să dirijeze activitatea de instruire a contribuabililor în materie de impozit, să coordoneze aşezarea şi perceperea corectă a impozitelor.

7.        Sistemul de impozite al Republicii Moldova.

Sistemul de impunere reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, concepute în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare. În conformitate cu Codul fiscal al RM criterii:

-          după trăsăturile de fond şi formă:

·        directe

·        indirecte;

- după instituţiile ce le administrează:

·        generale de stat

·        locale

Sist de Imp al RM:

-          Impozite si taxe generale de Stat: impozite (impozit pe venit, tva, accize, impozit privat), taxe (vamale, rutiere).

-          Impozite si taxe locale (taxe pentru folosirea resurselor naturale, amenajarea teritoriului, organizarea licitatiilor si loteriilor, plasare a publicitatii, aplicare a simbolicii locale, unitati comerciale sau de prestare a serviciilor de deservire sociala, de piata, pentru cazare, balneara, etc)

-           

Această clasificare se poate modifica de la o perioadă la alta  în conformitate cu modificările Codului fiscal. Sistemul de impozitarea prevede ca unul şi acelaşi obiect să fie impus numai cu un singur impozit şi numai o singură dată, pentru perioada fiscală respectivă stabilită de lege.

8.      Legislaţia fiscală a RM Republicii Moldova.

Legislaţia fiscală (drept fiscal) este concepţia susţinută în doctrina europeană a finanţelor publice cu utilitatea de a individualiza şi pune în evidenţă ansamblul reglementărilor juridice, financiare categoria normelor juridice privind veniturile publice care se realizează primordial cu specificul fiscal al impozitării. Potrivit necesităţilor de realizare practică a veniturilor bugetul, reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor cuprinde 2 categorii de norme juridice:

Categoria I - norme privind obiectul şi subiectele debitare de impozite, taxe şi celorlalte venituri bugetare.

Categoria II - norme privind procedura fiscală a stabilirii şi încasării impozitelor şi taxelor, precum şi a soluţionării litigiilor dintre contribuabili şi organizaţiile fiscale ale statului.

Prima categorie are în general un conţinut de drept material. Potrivit necesităţilor de a institui legal fiecare impozit în parte, precizându-se obiectul, subiectul impozabil sau taxabil, tariful de calcul, termenii şi alte condiţii de plată a acestora.

Cea de a doua categorie cuprinde normele fiscale de natură procedurală, potrivit necesităţii de stabilire şi încasare a impozitelor, precum şi de definitivare a lor în cazuri de contestare. Alăturat acestora, legislaţia fiscală este completată cu acte normative care reglementează sancţiunile aplicabile contribuabililor care declară corectitudinea obiectului impozitului sau săvârşesc alte infracţiuni fiscale, precum şi cu acte normative privind executarea silită a impozitelor şi taxelor. în realitatea financiară impozitele, taxele şi alte venituri bugetare fac parte din strategia finanţelor publice şi în cadrul acestora sunt reglementate nu autonom, ci coordonat cu reglementările cheltuielilor publice, bugetului de stat şi împrumutului de stat coordonat cu natura de drept public a acestor compartimente structurale ale finanţelor publice. Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor este instituită potrivit unor criterii de aplicare a legii fiscale în timp şi în spaţiu, astfel ca necesităţile şi interesele finanţelor publice să fie protejate ăi realizate în mod raţional şi conform maximelor fundamentale a impunerii.

 Aplicarea în timp a legii fiscale, guvernată de principiul anualităţii impozitelor, îmbinat cu perceperea retroactivă a impozitelor în cazuri de omisiuni.

Aplicarea în spaţiu a legii fiscale este dirijată de principiul teritorialităţii impozitelor, coordonat cu cerinţa de evitare a dublei impuneri a veniturilor.

9.      Aparatul fiscal al Republicii Moldova

Sistemul de administrare fiscală reprezintă totalitatea instituţiilor, activitatea cărora este axată în mod principal sau secundar pe exercitarea atribuţiilor fiscale

Aparatul fiscal (organ fiscal) al RM reprezintă principalul element în sistemul unic de administrare fiscală. În componenţa lui este inclus: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS) şi Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale (IFST) ale oraşelor, raioanelor, care sunt subordonate IFPS şi sunt finanţate din contul mijloacelor bugetului de stat.

Activitatea aparatului fiscal este determinată de Constituţia RM, Codul fiscal, legile RM, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile organelor de autoadministrare locală în limitele drepturilor acordate lor.

Activitatea metodologică a IFPS este dirigată de Ministeul Finanţelor (MF).

Sarcina principală a IFS de toate nivelele constă în popularizarea legislaţiei fiscale privind impozitele şi taxele şi exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale, corectitudinii calculului şi transferului deplin şi la timp în buget a impozitelor şi altor plăţi stabilite de legislaţie.

IFPS îndeplineşte următoarele funcţii:

- organizarea activităţii inspectoratelor fiscale subordonate;

- deţine controlul asupra activităţii lor;

- organizarea explicării în mase a legilor cu privire la impozite şi taxe;

- elaborarea metodelor şi metodologiei în domeniul fiscalităţii.

Funcţiile IFT sunt:

*                     asigurarea evidenţei complete a contribuabililor şi tuturor obiectelor impozabile;

* executarea hotărârilor organelor locale de autoadministrare, referitor al determinarea impozitelor şi taxelor locale şi acordarea înlesnirilor fiscale;

*  asigurarea completitudinii transferului lor la buget;

*  organizarea evidenţei evaluării şi realizării averii confiscate şi patrimoniului sechestrat.

10.        Impozit pe venit – noţiuni generale.

Subiecţii impozitului pe venit sînt persoanele fizice rezidente şi nerezidente care obţin venituri din categoria celor impozabile.

Persoana fizică este considerata:cetăţean al Republicii Moldova*cetăţean străin*apatrid*întreprindere cu statut de persoană fizică (întreprinderi individuale(I.I.) şi gospodăriile ţărăneşti (G.T.).

Rezident al Republicii Moldova este orice persoana fizica care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:

- are domiciliul permanent in Republica Moldova, inclusiv :

§  se afla la tratament sau la odihna, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;

§  este persoana cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii peste hotare;

- se afla în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;

Nerezident al Republicii Moldova este orice persoana fizică care nu corespunde cerinţelor stabilite pentru determinarea ei ca rezident ori, deşi corespunde acestor cerinţe, se afla in Republica Moldova:

§ în calitate de persoana cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei unei asemenea persoane;

§ în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza acordului interstatal la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator;

§ la tratament sau la odihna, sau la învăţătură, sau în deplasare, daca aceasta persoana fizica s-a aflat in Republica Moldova exclusiv in aceste scopuri;

§ exclusiv in scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova (trecere tranzit);

Obiectul impunerii al impozitului pe venit pentru persoanele fizice rezidente îl constituie toate veniturile (din categoria celor impozabile) obţinute din surse aflate pe teritoriul RM, cît şi veniturile financiare şi investiţionale din surse aflate în străinătate.

Obiectul impunerii al impozitului pe venit pentru persoanele fizice nerezidente îl constituie toate veniturile (din categoria celor impozabile) obţinute din surse aflate pe teritoriul RM.

În scopul determinării impozitului pe venit conform CF al RM se dă următoarele explicaţii privind unele venituri:

Venit financiar este considerat venit obţinut din: royalty, anuităţi, de la darea bunurilor în arendă, locaţiune, uzufruct, diferenţe de curs valutar, activele primite gratuit, dobândă alte venituri din activitatea financiară, dacă participarea contribuabilului la aceasta activitate nu este regulată, permanentă şi substanţială.

Royalty (redevenţă) este recompensa regulată obţinută de la darea în folosinţă a activelor nemateriale sau din dreptul de folosinţă a lor, precum şi din dreptul de folosinţă a resurselor naturale.

Anuitate este plata regulată a sumelor de asigurare, ale pensiilor sau îndemnizaţiilor (cu excepţia prestaţiilor de asigurări sociale).        

Dobîndă este orice venit obţinut conform creanţelor de orice fel (indiferent de modul întocmirii), inclusiv de la depunerile băneşti, veniturile obţinute în baza unui contract de leasing financiar.

Venit investiţional este considerat venit obţinut din investiţiile de capital şi din investiţiile în activele financiare (dividende), dacă participarea contribuabilului la aceste activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.

Dividend este venitul rezultat din repartizarea venitului net între acţionari (asociaţi) în conformitate cu cota de participaţie depusă în capitalul social.

În funcţie de metoda înglobării a veniturilor pentru determinarea impozitului se utilizează  atît impunerea globală cît şi impunerea separată.

Separat se impozitează:

1. dividendele obţinute de la agenţi economici rezidenţi

1. veniturile de la jocurile de noroc

1. cîştigurile de la acţiunile de publicitate în cazul în care valoarea fiecăruia depăşeşte 10% din minimul neimpozabil simplu (scutirea personală simplă) stabilit pentru anul de gestiune. Ex. pentru anul 2010 în cazul în care cîştigul menţionat mai sus depăşeşte valoarea de 810 lei (8100 lei * 10%=810 lei) se va impozita separat de celelalte venituri.

4.                  veniturile persoanelor fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător obţinute de la transmiterea în posesie sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare(cu excepţia veniturilor de la arenda terenurilor cu destinaţie agricolă).

Pentru veniturile ce se impozitează global se utilizează sistemul cotelor progresive compuse. Conform art. 15 al CF avem:

Cotele progresive compuse ale impozitului pe venit pentru personele fizice (tabel):

Tranşa de  venit impozabil:

-          Anual: pînă la 25200 lei inclusiv; mai mult de 25200 lei.

-          Lunar: pînă la 2100 lei inclusiv; mai mult de 2100 lei.

Cotele stabilite pentru anii 2008-2011:

-          Anual: 7%; 1764 lei + 18% de la suma ce depăşeşte 25200 lei.

-          Lunar: 7%; 147 lei + 18% de la suma ce depăşeşte 2100 lei.

Venit impozabil  este mărimea venitului la care se aplică cotele pentru a determina cuantumul impozitului pe venit.

Pentru veniturile ce se impozitează separat se utilizează sistemul cotelor proporţionale.

Cotele proporţionale ale impozitului pe venit pentru personele fizice dupa tip veniturlui (2011):

-          dividendele obţinute de la agenţi economici rezidenţi 15%

-          veniturile de la jocurile de noroc 18%

-          cîştigurile de la acţiunile de publicitate 10%

-          veniturile obţinute de la transmiterea în posesie sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare agentilor economici. 10%

-          veniturile obţinute de la transmiterea în posesie sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare agentilor economici 5%

Pentru notarii privaţi cota este stabilită în mărime de 18% -2011 (art 69⁵ pct 2 al CF).

Perioada fiscală (perioada pentru care se determină obligaţiunea fiscală) la impozitul pe venit este:

-          pentru persoane fizice – an calendaristic.

-          pentru notari privaţi – luna calendaristică.

Conform art. 20 al CF sînt prevăzute un şir de venituri care nu se supun impozitării. Unele din ele sînt:

1. anuităţi sub forma prestaţiilor de asigurări sociale şi îndemnizaţiile

1. despăgubirile primite, conform legislaţiei, în urma unui accident de muncă, unei boli profesionale

1. plăţile şi compensaţiile acordate în cazuri de incapacitate de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate

1. compensarea cheltuielilor salariaţilor legate de îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu în limitele stabilite de actele normative

1. sumele primite de proprietari sau deţinători pentru bunurile rechiziţionate în interes public

1. bursele elevilor, studenţilor şi persoanelor aflate la învăţămînt post universitar, cu excepţia retribuţiei pentru activitatea didactică sau de cercetare

1. pensiile alimentare şi îndemnizaţiile pentru copii

1. îndemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei

1. patrimoniul primit de către persoanele fizice cetăţeni ai RM cu titlu de donaţie sau moştenire

1. sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituţiile medicale de stat.

1. cîştigurile de la acţiunile de publicitate în partea în care valoarea fiecarui cîştig nu depăşeşte 10% din scutirea personală (cu exepţia scutirii personale majore)

1. altele.

În cazurile cînd veniturile sînt obţinute în valută străină ele se recalculează în valută naţională conform cursului oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei (BNM).

În cazurile cînd veniturile sînt obţinute în formă nemonetară ele se recalculează în unităţi monetare.

11.                    Determinarea facilităţilor impozabile acordate de patron.

În RM la determinarea impozitului pe venit se i-au în considerare unele plăţi sau beneficii care sînt acordate de patron în favoarea angajaţilor săi. Aceste plăţi şi beneficii sînt numite de legislaţia fiscală ca facilităţi acordate de patron.

In componenta facilităţilor acordate angajatului de câtre patron se includ:

a) plăţile acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum si plăţile in favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane cu excepţia plaţilor in bugetul asigurărilor sociale de stat si a primelor de asigurare obligatorie de stat.

Ca plaţi acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale sânt considerate plăţile pentru achitarea din contul patronului a plăţii pentru învăţătura, tratamentul salariatului sau a unei rude a lui, întreţinerea copiilor salariatului intr-o instituţie preşcolară (sau şcolară), compensarea cheltuielilor pentru procurarea sau întreţinerea de către lucrător a locuinţei, automobilului, altor bunuri etc. (vezi exemplul 1).

b) suma anulată a datoriei salariatului faţă de patron. La aceste venituri se atribuie anularea sumelor nerambursate de salariat ale creditelor sau împrumuturilor rambursabile, a procentelor pentru credite si împrumuturi, altor datorii ale lucrătorului sub forma materială sau băneasca;

c) suma plătită suplimentar de patron la orice plata a salariatului pentru locuinţa acordata de către patron;

d) suma dobânzii, obţinută ca rezultat al depăşirii ratei de baza (majorata sau diminuata cu o marja) stabilita de BNM in luna noiembrie a anului ce precede anul fiscal de gestiune la creditele pe termen scurt, mediu si lung (rotunjite pînă la următorul procent întreg), faţă de rata dobînzii calculata pentru împrumuturile acordate de către patron salariatului, în funcţie de termenul lor de acordare

e) cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale:

- în cazul în care bunurile sînt proprietate a patronului, cheltuielile acestuia, determinate in procente din baza valorica, pentru fiecare bun dat în folosinţă, în funcţie de categoria de proprietate prevăzută la alin.(6) al art.26 din CF: I categorie - 0,0082% , II - 0,0137% , III - 0,0274% , IV - 0,0548% si categoria V - 0,0822% , pentru fiecare zi de folosinţă

- în cazul în care bunurile nu sânt proprietate a patronului - cheltuielile acestuia pentru obţinerea dreptului de folosinţa asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţa.

-În cazul în care patronul dă în folosinţă angajaţilor săi proprietatea întreprinderii contra plată, care este mai mică decât suma cheltuielilor patronului de la dare în folosinţă a acesteia, atunci diferenţa dintre suma plăţii şi suma cheltuielilor de asemenea se considera facilitate acordată de patron;

f) cheltuielile patronului pentru achitarea primelor de asigurare benevola a lucrătorului;

g) sumele altor cheltuieli ale patronului, ce constituie venituri directe sau indirecte ale lucrătorului.

La astfel de venituri se raporta sumele achitate din contul patronului pentru biletele de călătorie, care se utilizează de angajat în scopuri personale, hrana, abonamente la ziare, reviste si cărţi, transportul pînă şi de la locul de munca, compensaţia costului examenului medical (cu excepţia cazurilor când examenul medical conform legislaţiei este obligatoriu pentru genul de activitate a întreprinderii), tratamentului în staţionar, procurarea medicamentelor, biletelor de tratament balneo-sanatorial si de asanare, inclusiv si la bazele de odihna, care se afla la bilanţul patronului.

In componenta acestor venituri nu se includ mijloacele si materialele repartizate salariaţilor, care se eliberează gratuit salariaţilor după normele stabilite si care ţin nemijlocit de înfăptuirea măsurilor de protecţie a muncii;

h) vărsămintele in fondurile de pensii, cu excepţia celor efectuate în fondurile de pensii calificate, prevăzute la articolele 64 al.1 si 69 ale Codului.

12.  Modul de acordare a scutirilor fiscale angajaţilor.

În RM conform CF art. 33,34,35 se acordă un minim neimpozabil, care este diferit de la o persoană la alta în funcţie de sarcina sa socială.

Fiecare contribuabil poate avea dreptul la  următoarele scutiri:

Scutirile privind impozitul pe venit pentru persoanele fizice

Personala (P) 8100 /675 lunar

Personala majora (M) 12000/1000 lunar

Matrimoniala (S) - 8100/675 lunar

Personala majora cedata in favoarea sotului/sotiei (Sm)-12000/1000 lunar

Pers intretinute (N)-1800/150lunar

Pers intretinute invalizi din copilarie(H)-8100/675 lunar

 Dreptul la scutirea personală majoră le aparţine următorilor contribuabili:

1. care s-au îmbolnăvit şi au suferit de boală actinică provocata de consecinţele avariei de la C.A.E. Cernobîl;

2. care sînt invalizi şi s-a stabilit ca invaliditatea lor este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl;

3. este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut in acţiunile de lupta pentru apărarea integrităţii teritoriale si independentei Republicii Moldova, cît si în acţiunile de lupta din Republica Afghanistan;

4. este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, precum şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;

5. este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I si II

6. este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.

Persoana întreţinută este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al şotiei (soţului) lui (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii si înfiaţii);

In scopul beneficierii de scutirea menţionată, persoana întreţinută trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

- locuieşte împreună cu contribuabilul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia cu frecvenţa la zi a unei instituţii de învăţămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;

- este întreţinută de contribuabil;

- are un venit anual ce nu depăşeşte suma scutirii personale simple:, 7200 lei pentru anul 2009, 8100 lei pentru anul 2010-2011  etc.

Categoria scutirii la care are dreptul contribuabilul se obţine prin îmbinarea tuturor codurilor scutirilor acordate.

N se înlocuieşte cu - numărul de persoane întreţinute, cu excepţia persoanelor întreţinute – invalizi din copilărie;

H se indica de atâtea ori cîte persoane – invalizi din copilărie se află la întreţinerea contribuabilului.

Scutirile la locul de bază de muncă se acordă numai în baza Cererii privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit depusă de contribuabil patronului. În scopul determinării mărimii si categoriei scutirii, care urmează a fi acordată contribuabilul trebuie să anexeze la cerere documentele  ce certifică dreptul la scutiri.

Angajatul care nu şi-a folosit în anul fiscal precedent scutirile la care a avut dreptul, din cauza neachitării de către patron a salariului, aceste scutiri se acorda la data achitării restanţelor la salariu numai în baza Cererii depuse de el.

Suma scutirilor nefolosite pe parcursul anului fiscal se trec în contul scutirilor pentru următorul an fiscal în cazurile cînd:

- suma scutirilor nefolosite este mai mare decât suma salariului calculat si neachitat - în limita, ce nu depăşeşte mărimea salariului neachitat;

- suma scutirilor nefolosite este mai mica decât suma salariului calculat si neachitat – în limita sumei totale a scutirilor nefolosite.

În cazul în care:

-          suma totală a scutirilor folosite pe parcursul anului fiscal gestionar la locul de muncă de bază şi celor trecute, în baza cererii angajatului, în contul anului fiscal următor celui de gestiune este mai mică decât suma scutirilor la care contribuabilul (salariatul) are dreptul conform legislaţiei şi persoana obţine alte venituri decât cele primite la locul de muncă de bază,

-          contribuabilul nu are venituri  din plăţi salariale pe parcursul anului fiscal, însă obţine alte venituri din categoria celor supuse impozitării

atunci el poate beneficia scutiri pe deplin în baza Declaraţiei persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit depuse pentru anul respectiv.

Memorează!  În cazul în care contribuabilul nu are venituri  din plăţi salariale pe parcursul anului fiscal, însă obţine alte venituri din categoria celor supuse impozitării el poate beneficia de scutiri la care are dreptul la momentul depunerii declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.

13.  Modul de calcul al impozitului pe venit din plăţile salariale.

Impozitul pe venit la sursa de plata se calculează şi se reţine la momentul indreptării venitului spre achitare. Aprecierea salariului (inclusiv primelor, facilitati etc.), venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut la sursa de plata, se efectueaza prin metoda calculului cumulativ de la începutul anului fiscal sau în cazurile cînd lucratorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent - de la data angajarii.

Aprecierea scutirilor, acordate lucratorului, se efectuează prin metoda calculului cumulativ din luna urmatoare dupa luna în care a fost depusă Cererea privind acordarea scutirilor.

Numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucratorul se consideră angajat, în scopul impozitarii, se determina:

- în cazurile cînd lucratorul este angajat din anul fiscal precedent - începind cu luna ianuarie;

- în cazurile cînd lucratorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal - începind cu luna următoare dupa luna în care el s-a angajat.

Luna pe parcursul careia lucratorul se elibereaza, se ia în considerare la determinarea numarului de luni în anul fiscal pe parcursul carora lucratorul este angajat.

Memorează! În luna în care s-a angajat nu are drept la scutire (scutirea nu i se acordă).  În luna în care s-a eliberat de la serviciu are dreptul la scutire (scutirea i se acordă).

În scopul determinarii venitului impozabil, sumei scutirilor şi numarului de luni de la începutul perioadei de cînd lucrătorul se consideră angajat, precum şi calculării impozitului pe venit ce urmeaza a fi reţinut la sursă din plăţile salariale (inclusiv prime, facilitati etc.) patronul deschide pentru fiecare lucrator angajat al său Fişa personala de evidenta a veniturilor sub forma de salariu şi alte plati efectuate de catre patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum şi a impozitului pe venit reţinut din aceste plăţi (în continuare – Fişa personala).

În cazul cînd pe parcursul lunii sau în aceeasi zi patronul achită angajatului cîteva tipuri de plăţi salariale, inclusiv si plăţi în avans, în Fişa personala fiecare plata se indică separat cu acordarea scutirii care revine lunii date, respectind metoda calculului cumulativ.

NOTA: Conform legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010 (MO al RM nr. 193-196 din 29.12.2010) art. 5 pct. 2 baza anuală de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale (CAS) nu va depăşi suma de 5 salarii medii pe economie înmulţită cu 12.

Salariul mediu prognozat pe economie pentru anul 2010 este de 2950 lei  (HG  nr. 773  din 27.11.2009 ) Adică, în mediu pe lună baza de calcul a CAS  nu poate depăşi 14750 lei (2950*5 luni=14750 lei).

Scutirile la care are dreptul angajatul într-un an fiscal, dar care n-au fost acordate acestuia în urma neachitarii de către patron a salariului, se acorda angajatului de către patron în prima luna a anului fiscal următor celui de gestiune, la data achitării restantei la plăţile salariale. (vezi exemplele ?).

La efectuarea plaţilor angajatului, după eliberarea lui din serviciu, pe parcursul anului fiscal în care acesta a fost eliberat, indiferent de perioada de calculare a acestora (până sau după eliberare), suma impozitului pe venit se calculeaza prin metoda calculului cumulativ, ţinind cont de numărul de luni, pe parcursul cărora acesta s-a considerat angajat şi de suma totală a scutirilor, care urmau a fi acordate pâna la eliberare (vezi exemplul ?).

In cazul eliberarii angajatului din serviciu şi achitării restanţei la plăţile salariale în anul fiscal urmator celui în care el a fost eliberat din serviciu, impozitul pe venit se calculeaza şi se reţine ţinind cont de suma scutirilor nefolosite (daca acestea exista) pe parcursul perioadei în care el se considera angajat. Scutirile nefolosite se trec in anul urmator numai în baza Cererii depuse de angajat. Impozitul pe venit se calculeaza reieşind din cotele de impozitare stabilite pentru venitul impozabil anual (fără repartizare la numarul de luni). În scopul determinarii venitului impozabil şi respectiv impozitului pe venit ce urmeaza a fi reţinut la sursa de plata din plăţile salariale patronul trebuie sa deschida la începutul anului, următor celui în care angajatul s-a eliberat din serviciu,

14.  Determinarea venitului supus impozitării din creşterea de capital.

Suma cresterii sau pierderilor de capital se determină de către contribuabili in cazurile vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital.

 Active de capital pentru contribuabili se consideră:

a) acţiunile si alte tipuri de proprietate .Acţiunea poate fi sub formă de:

b) proprietatea privată nefolosită in activitatea de întreprinzător (bunuri imobiliare şi mijloace de transport)

c) terenurile de pămînt;

d) opţioanele la procurarea sau vînzarea activelor de capital. Opţionul este condiţia care prevede dreptul la alegere. Ca activ de capital, opţionul reprezintă un document, in care este stabilit dreptul la procurarea sau vвnzarea activelor de capital.

Crestere de capital se consideră excedentul sumei încasate in rezultatul vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activului de capital în raport cu baza valorică a acestui activ.

 Suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital se alcătuieste din mijloacele bănesti si valoarea, apreciată la preţurile de piaţă ale activelor de capital, rezultate din înstrăinare.

Baza valorică a activului de capital este suma achitată de contribuabil pentru procurarea lui (este identică cu suma încasată de proprietarul precedent al activului de capital ca urmare a înstrăinării (scoatere din uz) a lui, corectată conform prevederilor pct.33) sau suma cheltuielilor suportate de contribuabil pentru crearea acestui activ de capital.

În toate cazurile baza valorică a activului de capital se reduce cu mărimea uzurii, epuizării sau altor modificări fizice ale activului de capital, care reduce preţul lui de piaţă si se majorează cu mărimea recondiţionărilor sau altor modificări fizice, care majorează preţul lui de piaţă. Baza valorică redusă sau majorată in acest mod se numeste bază valorică ajustată.

Sumele achitate pentru procurarea, cheltuielile suportate pentru crearea, precum si reducerile sau majorările preţului de piaţă in rezultatul modificărilor fizice ale activelor de capital urmează a fi confirmate documentar.

Cresterea sau pierderile de capital nu se recunosc in cazul transmiterii (redistribuirii) activelor de capital între:

a) soţi; sau b) fostii soţi, in cazul cînd o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărţirii proprietăţii comune in caz de divorţ.

 Mărimea cresterii de capital recunoscute, rezultată din înstrăinarea de către contribuabil a locuinţei, se micsorează cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce urmează după anul 1997, pe parcursul căruia (sau cărora) ea a fost in posesia cetăţeanului si s-a considerat ca locuinţă de bază a lui.

Locuinţă de bază se consideră locuinţa care s-a aflat in posesia contribuabilului pe parcursul a nu mai puţin de 3 ani, perioadă care expiră la data înstrăinării şi care pe tot parcursul ultimilor 3 ani, i-a servit drept domiciliu de bază.

Domiciliu de bază se consideră locul de trai permanent al contribuabilului, unde are viză de domiciliu (resedinţă).

Persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă dintre baza lui valorică ajustată sau valoarea lui estimată la preţuri de piaţă in momentul donaţiei.

La data decesului contribuabilului, toată proprietatea acestuia (cu excepţia celei, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite) se consideră ca fiind vîndută mostenitorilor la preţul ei de piaţă.

Pentru contribuabilul care a decedat baza valorică a activelor de capital ce se transmit prin mostenire este egală cu valoarea lor estimată la preţurile de piaţă la data transmiterii.

Proprietatea, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite, include:

a) locuinţa de bază a contribuabilului decedat;

b) proprietatea privată materială a contribuabilului decedat, care nu a fost utilizată in activitatea de întreprinzător si nu a rezultat din activitatea de investiţii;

c) anuităţile si alt venit de pe urma utilizării proprietăţii, cu caracter de plăţi periodice, care sunt impozabile pentru mostenitori.

Pentru mostenitori, baza valorică a activelor de capital, venitul de pe urma cărora este scutit de impozite, este egală cu baza valorică ajustată a lor, care s-a creat la contribuabilul decedat.

 Suma cresterii de capital in perioada declarată, care este inclusă in componenţa venitului brut, este egală cu 50% din suma excedentară a cresterii de capital recunoscută in perioada declarată asupra oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul acestei perioade.

Acest venit se va impozita conform cotelor progresive compuse în cadrul venitului global.

15.  Reţinerea impozitului din surse de venit altele decît plăţile salariale.

În toate cazurile achitării de către agenţii economici în favoarea persoanelor fizice (cu excepţia Î.I. şi  G.Ţ.)  a unor tipuri de venit urmează să fie reţinut la sursa de plată în prealabil impozit pe venit în mărime de:

a.       5% - de la toate procurările de bunuri şi servicii;

b.      15% - din dobînzi, royalty;

c.       15% - din veniturile îndreptate spre achitare fondatorilor Î.I. şi G.Ţ. care au obţinut venituri din vînzări mai mari de 3 mln.lei în an şi numărul mediu scriptic de personal depăşeşte 9 persoane .

Reţinerea finală a impozitului pe venit se efectuează în mărime de:

a.       10%  - din veniturile din darea în arendă (locaţiunii) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare

b.      10%  - din  cîştigurile de la acţiunile de publicitate

c.       15%  - din dividende achitate de agenţii economici rezidenţi

d.      18% - din cîştigurile de la jocurile de noroc.

La expirarea anului fiscal de gestiune agenţii economici sînt obligaţi să declare inspectoratului fiscal veniurile şi impozitul pe venit reţinut de la persoanele fizice  (formulare tipizate:  forma IAL 09 şi forma IAS 09 ). Datele respective se acumulează pe contul personal al fiecărui contribuabil conform codului personal şi servesc drept argument pentru urmărirea plăţilor impozitelor şi prezentării declaraţiilor de către contribuabilii în cauză.

Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată se recunoaşte totalmente şi se i-a în consideraţie la prezentarea declaraţiei de către persoanele fizice.

16.  Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la venit de către persoanele fizice şi  calcularea impozitului din venitul global.

Toţi contribuabilii beneficiază de dreptul de a prezenta Declaraţia cu privire la impozitul pe venit.

Declaraţia se prezintă de orice contribuabil - persoană rezidentă (cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid, inclusiv membrii societăţilor si acţionarii fondurilor de investiţii) care:

-          are obligaţiunea de a achita impozitul pe venit. Acestia sunt contribuabilii la care suma impozitului calculat din totalul veniturilor obţinute pe parcursul perioadei declarate este mai mare decît suma impozitului pe venit, reţinut la sursa de plată pe parcursul acestei perioade si/sau achitat de sine stătător.

-          obţine venit impozabil din surse altele decît plăţile salariale care depăşeşte suma scutirii personale simple 8100 lei - în 2011.

-          obţine venit impozabil în formă de salariu de la mai multe locuri de muncă în mărime ce depăşeşte tranşa maximă de venit impozabil 25200 lei – în 2011.

-          obţine venituri din două şi mai multe surse, a căror sumă totală depăşeşte 25200 lei – în 2011.

-          intenţionează să-si schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară. În acest caz contribuabilul prezintă Declaraţia pe întreaga perioadă a anului de gestiune cît a fost rezident;

-          administrează succesiunea contribuabilului decedat.

Contribuabilul are dreptul să depună Declaraţia în cazurile în care, suma impozitului pe venit reţinut si/sau achitat de sine stătător depăseste suma impozitului pe venit calculat din venitul total obţinut în perioada declarată. În astfel de cazuri, în baza Declaraţiei se efectuează recalcularea impozitului pe venit şi suma plătită în plus poate fi trecută in contul achitării datoriilor aferente altor impozite, iar în lipsa acestora se restituie.

În cazul în care contribuabilul a îndreptat suma impozitului reţinut şi/sau achitat în plus spre achitarea datoriilor la alte impozite sau în contul achitării impozitului pe venit pe perioada următoare, suma impozitului spre rambursare se micsorează cu sumele menţionate, iar spre restituire se îndreaptă numai diferenţa pozitivă dintre sumele respective.

Termenul de prezentare a Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit şi achitare a impozitului este perioada pînă la 31 marte a anului următor anului de gestiune.

Termenul limită de prezentare a Declaraţiei, care revine pe ziua de odihnă (nelucrătoare) sau sărbătoare, se transferă pe prima zi de lucru, după ziua de odihnă sau sărbătoare.

În cazul schimbării domiciliului permanent al cetăţeanului din Republica Moldova în altă ţară, Declaraţia se prezintă pînă in ultima zi de lucru ce precede ziua de plecare din Republica Moldova.

Contribuabilul depune Declaraţia la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial, unde el îşi are domiciliul de bază în momentul prezentării ei.

Impozitul pe venit se achită pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, unde se depune Declaraţia.

17.  Veniturile impozabile ale persoanelor juridice.

Subiecţii şi obiectul impunerii

Subiecţi ai impunerii fiscale se consideră:

1. Agenţii economici-rezidenţi ce obţin venituri din Republica Moldova şi din străinătate;

1. Agenţii economici-nerezidenţi ce obţin venituri din Republica Moldova. (art. 13).

La impozitul pe venit pentru persoane juridice obiectul impunerii fiscale îl constituie venitul brut, care cuprinde: (art. 14)

a)      venitul obţinut din toate sursele de venit din Republica Moldova

b)      venitul obţinut din orice sursă de venit de peste hotarele Republicii Moldova (din străinătate).

La impozitul pe venitul persoanelor juridice se utilizează sistemul cotelor proporţionale.

Cotele impozitului se modifică din an în an. Şi se urmăreşte tendinţa de descreştere a lor.

Venituri impozabile şi neimpozabile.

La venituri impozabile pentru rezidenţi se referă: (art. 18)

-          venitul din activitatea de întreprinzător;

-          venitul din chirie (arenda);

-          creşterea de capital

-          dobînda

-          venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic după expirarea termenului de prescripţie (obligaţiunile privind facturile comerciale), cu excepţia cazurilor când formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii  contribuabilului, declarată prin decizia instanţei judecătoreşti

    - Dividendele obţinute;

-          Sumele obţinute din acordurile de neangajare în activitatea de concurenţă.

-          Alte venituri

La venituri impozabile pentru nerezidenţi se referă: (art. 71)

-          dobînzile pentru creanţele unui agent economic rezident;

-     dividende  achitate de un agent economic rezident

-          venitul din chirie(arenda);

-          creşterea de capital;

-          royalty;

-          alte venituri;

Reglementări privind veniturile:

La venituri neimpozabile pentru persoanele ce practică activitatea de antreprenor se referă:

-          sumele şi despăgubirile de asigurare (art. 22 CF)

-          contribuţiile la capitalul social al unui agent economic

-          Dobînzile de la hirtiile de valoare de stat (HVS) emise în RM (art 24 Legea pentru punerea  în aplicare a titlurile I şi II ale CF)

-          Penalitaţile si amenzile anulate calificate de actul legislativ drept neimpozabile

-          Venitul  obţinut din neachitarea datoriei de către agentul economic în cazul insolvabilitaţii agentului economic. (art. 18 CF)

-          altele

Particularităţi în determinarea unor venituri

Conform art. 21:

1.      Veniturile obţinute sub formă nemonetară se evoluează la preţurile de piaţă.

2.      Veniturile obţinute în valută străină se recalculează în valută naţională la cursul oficial de schimb stabilit de BNM la data tranzacţiei.

3.      În cazurile cînd există datorii sau creanţe în valută străină la sfîrşitul perioadei fiscale ele se recalculează la cursul BNM la data de 31 decembrie şi se determină veniturile sau pierderile de la tranzacţiile în valută, care se iau în consideraţie la determinarea impozitului.

4.      Donaţiile făcute de contribuabil se consideră pentru el drept venit impozabil (art. 42) în mărimea:

a.       suma mijloacelor băneşti donate

b.      valoarea bunului donat ce reprezintă mărimea maximă dintre baza valorică ajustată şi preţul de piaţă la momentul donării.

 5. Sumele restituite ale datoriilor compromise sau ale pierderilor fiscale deduse anterior din venit se includ în venitul brut al contribuabilului în  anul fiscal în care aceste sume au fost încasate. (art. 48).

18.  Determinarea uzurii şi cheltuielile de reparaţie a mijloacelor fixe în scopuri fiscale

Cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe (MF)

Modul de determinare şi deducere a acestor cheltuieli este stipulat în "Regulamentul cu privire la modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării".

Obiectul calculării uzurii în scopuri fiscale sunt mijloacele fixe folosite în activitatea de întreprinzător şi supuse uzurii.

Nu se calculează uzura pentru:

-    construcţiile capitale nefinisate;

-       mijloacele fixe în timpul reconstrucţiei sau reutilării tehnice la suspendarea completă a funcţionării întreprinderii;

-       mijloacele fixe, care sunt conservate;

-    mijloacele fixe lichidate;

-    loturile de pământ;

-    vitele productive şi de muncă (cu excepţia cailor de muncă);

-    plantaţiile perene, care n-au intrat pe rod;

-     valoarea autoturismelor mai mare de 200 000 lei.  În acest caz deducerea uzurii se limitează la  suma de 200 000 lei.

Pentru calcularea uzurii toate mijloacele fixe se clasifică în cinci categorii. Fiecare categorie a mijloacelor fixe reprezintă comasarea a mai multor grupe de mijloace fixe similare după termenul de exploatare şi norma uzurii. Pentru fiecare categorie este stabilită norma de uzură, care se calculează din valoarea mijlocului fix la începutul perioadei de gestiune.

Clasificarea mijlocelor fixe conform perioadei de funcţionare utilă (Categoria, norma uzurii in %, termenii de exloatare in ani):

-          I, 5, Mai mult de 40 ani

-          II, 8, 25-39 ani

-          III, 10, 20-24

-          IV, 20, 10-19

-          V, 30, 1-9

Mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei valorice a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune cu norma de uzură respectivă.

Baza valorică a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune se determină ca baza valorică a mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe nou-procurate sau create cu forţe proprii, ajustată cu suma corectărilor şi micşorată cu suma din comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul donaţiei, ieşirii forţate sau lichidării.

Pentru proprietatea raportată la categoria I calcularea uzurii se efectuează pentru fiecare obiect.

Pentru proprietatea raportată la categoriile II-V calcularea uzurii se efectuează prin aplicarea normei de uzură la baza valorică a categoriei respective (la totalul MF din categoria respectivă).

Specific pentru metoda de calculare a uzurii în scopuri fiscale este, că nu se ţine cont de momentul întrării sau a ieşirii mijloacelor fixe din uz.

Dacă la sfîrşitul anului fiscal la o categorie oarecare de mijloace fixe nu se află nici o proprietate sau valoarea celor rămase este mai mică de 3000 lei, atunci valoarea restantă urmează a fi redusă.

Cheltuielile de reparaţie a mijloacelor fixe reglementate conform art. 27 pct. 8, 9 al Codului Fiscal.

Cheltuielile de reparaţie a MF se permit în limita de 15% de la baza valorică la începutul anului fiscal pentru fiecare obiect din categoria I şi a grupului respectiv pentru categoriile II-V. În caz că suma cheltuielilor de reparaţie depăşesc 15%, atunci suma depăşirii se reflectă la majorarea valoarii MF pe obiectul sau grupul respectiv.

Exemplu: Din tabelul 3  avem: Valoarea oficiului a SRL Codru  este de 2 500 000 lei. Pe parcursul anului fiscal s-a efectuat reparaţie în mărime de 392 000 lei. Norma de cheltuieli constituie 375 000 = (2 500 000*15%).

 Depăşirea normei constituie 17 000 = (392 000 – 375 000). Cu suma depăşirii s-a majorat baza valorică a mijloacelor fixe pe grupa respectivă (vezi tabelul nr. 3, col. nr. 5).

Dacă mijloacele fixe sînt arendate atunci se permite să fie deduse ca cheltuieli curente 15% din plata pentru arendă (ce revine arendaşului conform contractului de arendă)

19.             Reglementarea cheltuielilor de sponsorizare şi cheltuielilor documentar neconfirmate în scopuri fiscale.

Cheltuieli pentru donaţii în scopuri filantropice

Donaţiile în scopuri filantropice vor fi deduse numai în cazul în care ele pot fi confirmate în modul stabilit prin "Regulamentul cu privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri filantropice" aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 489 din 04 mai 1998. Se permite de a deduce nu mai mult de 10% din venitul impozabil.

Suma permisă spre deducere =  venit ajustat *10/100

Cheltuielile neconfirmate documentar

Deducerea cheltuielilor neconfirmate documentar se efectuează conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova "Cu privire la modul şi cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de contribuabil documentar”nr. 485 din 04 mai 1998

Se permite de a deduce nu mai mult de 0,1% din venitul după efectuarea ajustărilor.

Suma permisă spre deducere =  venit ajustat *0.1/100

20.  Reglementarea cheltuielilor de delegare şi de reprezentare în scopuri fiscale.

Cheltuielile de delegaţii.

Deducerea cheltuielilor de delegaţii se efectuează în conformitate cu normativele prevăzute Regulamentul cu privire la detaşarea în străinătate a personalului instituţiilor şi agenţilor economici, aprobat de Hotărîrea Guvernului RM Nr. 836 din 24 iunie 2002.

Exemplu: S.R.L. Codru a delegat D-l Garştea in Germania pentru a încheia un contract de colaborare cu  furnizorii. Durata deplasării 4 zile. Normativele pentru cazare şi deurne constituie 46 şi 28 Euro în zi respectiv. La reîntoarcere în ţară D-l Garştea a prezentat decont de avans şi nota de plată la hotel de 240 euro. Normativul fiind de 46 euro/zi*4zile=184 euro. Depăşirea cheltuielilor de cazare constituie 56 euro. Cursul de schimb al BNM este 16,35. Depăşirea cheltuielilor de cazare în valută naţională constituie  915,60 lei. Cu această sumă urmează să fie diminuate cheltuielile întreprinderii în scopuri fiscale.

Cheltuielile de reprezentanţă.

Deducerea cheltuielilor de reprezentanţă se efectuează în conformitate cu Regulamentul cu privire la limitarea cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut, aprobat de Hotărîrea Guvernului RM nr. 130 din 6 februarie 1998.

La aceste cheltuieli se atribuie:

•    Cheltuielile de primire a delegaţiilor;

•    Cheltuielile de încheiere a contractelor, etc.

Suma limită a cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut reprezintă:

-    0,5% din venitul brut obţinut în urma realizării mărfurilor;

-          l % din alte tipuri de venit brut fără TVA şi acci

Exemplu: Veniturile din vînzări ale  S.R.L. Codru   au costituit 4250 mii lei. Veniturile din darea în chirie a proprietăţii 35 mii lei. Dividende de la agenţii economici nerezidenţi -14 mii lei. Diferenţe de curs valutar 22 mii lei.

4250 mii lei*0,5%=21250 lei

(35+14+22)mii lei*1%= 710 lei

Limita cheltuielilor de reprezentanţă total 21250+710=21960lei.

Cheltuielile de asigurare a persoanelor juridice se efectuează în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la cheltuielile privind asigurarea agenţilor economici şi persoanelor fizice, care desfăsoară activitate de întreprinzător, permise spre deducere din veniturile obţinute din activitatea de întreprinzător în scopuri fiscale” Nr. 484 din 4 mai 1998.

Deducerea cheltuielilor de asigurare a persoanelor juridice se reglementează de Regulamentul cu privire la cheltuielile de asigurare a persoanelor juridice, permise spre deducere din venitul brut aferente activităţii de întreprinzător în scopul impozitării. Ele constituie 3% din venitul brut obţinut de întreprindere.

21.                   Reportarea pierderilor fiscale din perioadele precedente pentru agenţi economici la impozitul pe venit.

Conform articolului 32 al Codului Fiscal, dacă pe parcursul anului fiscal cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în anul curent, atunci suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat în mărimi în limita profitului obţinut. În diferite perioade fiscale reportarea s-a efectuat diferit. Pierderile fiscale obţinute în perioada 2003-2006 se reportau îm mărime de 1/3 din sumă pe următorii trei ani de gestiune. Începînd cu anul 2007 pierderile fiscale se reportează în mărimi egale pe următorii 5 ani, în limita profitului obţinut.

Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mulţi ani, atunci suma acestor pierderi se reportează în ordinea în care au apărut.

Exemplu: Reportarea pierderilor fiscale

Anul fiscal	Rezultat financiar	Perioada de reportare a pierderilor fiscale
		2007	2008	2009	2010	2011
2006	-30000	-10000	-10000	-10000
2007	-15000		-3000	-3000	-3000	-3000
2008	60000		60000
2009	-45000				-9000	-9000
2010	10000				10000
2011	88000					88000
Total report			13000	0	10000	12000
Venit spre impozitare		-	47000	0	0	76000

22.  Înlesnirile  fiscale  pentru micul  business la impozitul pe venit şi modul de acordare.

Prin acordarea înlesnirilor fiscale se urmăreşte scopul de a crea condiţii privilegiate de activitate pentru unele categorii de contribuabili, în acest mod statulsusţine agricultura, micul business, cercetările ştiinţifice şi alte ramuri strategice ale economiei naţionale.

În categoria întreprinzătorilor ce beneficiază de înlesniri fiscale putem menţiona:

a)      Întreprinderile micului business;

b)      Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) GŢ;

c)      Cooperativele agricole de prestări servicii;

d)     Rezidenţii parcurilor ştiinţifico-tehnologice

e)      Rezidenţii incubatoarelor de inovare

f)       Rezidenţii zonelor economice libere;

g)      Agenţii economici ce efectuează investiţii

h)      Autorităţile şi instituţiile publice;

i)        Organizaţiile necomerciale.

Agenţii micului business (indicaţi la pct. a) - e) mai sus) sunt scutiţi de plata impozitului pe venit pe un termen de 3 ani, în cazul când îndeplinesc următoarele condiţii:

1. Dacă depune o cerere la Serviciul Fiscal de Stat;

1. La momentul depunerii cererii dispun de un număr mediu anual de salariaţi de la l la 19 persoane şi suma vânzărilor nete anuale nu depăşeşte 3 000 000 lei;

1. Nu admit restanţe la bugetul public naţional

La expirarea termenului de 3 ani din momentul acordării scutirii agenţii micului business, care obţin venit de ia comercializarea producţiei (serviciilor) proprii, au dreptul la o reducere cu 35% a cotelor impozitului pe venit în decurs de 2 ani.

Gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) li se acordă scutire la plata impozitului pe venit pe 3 ani şi ulterior au dreptul la reducere cu 35% a cotelor impozitului pe venit pe un termen de 2 ani cu condiţiile:

•    Dacă depune o cerere la Serviciul Fiscal de Stat;

•   Dacă nu au sau au stins toate restanţele la impozitul funciar;

•   Dacă au achitat impozitul funciar în termenele stabilite de legislaţia fiscală. Această facilitate este acordată gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) fără a se ţine cont de:

-    Numărul salariaţilor;

-    Volumul producţiei (serviciilor prestate);                                             

-    Alte condiţii şi limitări prevăzute pentru agenţii micului business.   

 Cooperativele agricole de prestări servicii înfiinţate în conformitate cu art. 87 din Legea 73-XV din 12.04.2001 Privind cooperativele de întreprinzător sunt scutite de impozite cu condiţia că cel puţin 75% din valoarea totală a livrărilor cooperativei constituie valoarea mărfurilor şi serviciilor livrate membrilor acestei cooperative şi valoarea mărfurilor livrate cooperativei de către membrii acesteia (art. 49 alin. 10 al Codului Fiscal).

Nu li se acordă scutirea menţionată:

a)   agentilor economici care detin o poziţie dominantă pe piaţă;

b) agentilor economici în al caror capital social cota membrului fondator (asociatului, participantului, actionarului) persoana juridică ce nu este subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii depaseste 35%, cu exceptia organizatiilor necomerciale;

c) agenţilor economici producători şi/sau importatori de mărfuri supuse accizelor;

d) companiilor fiduciare şi de asigurare;

e) fondurilor de investiţii;

f) băncilor, organizaţiilor de microfinanţare, asociaţiilor de economii şi împrumut şi altor instituţii financiare;

g) agenţilor economici care efectuează schimbul valutar şi lombardurilor;

h) agenţilor economici care activează în domeniul jocurilor de noroc;

Memorează! Dacă pe parcursul anilor de utilizare a scutirii la impozitul pe venit volumul vînzărilor va depăşi 3 000 000 lei anual şi/ ori numărul mediu anual de angajaţi va depăşi 19 persoane, agentul economic nu poate fi privat de dreptul la scutire.

     Rezidenţii zonei economice libere beneficiază de următoarele facilităţi privind impozitul pe venit:

• Impozitul pe venit obţinut de la vinderea mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică liberă prin exportul lor în afara teritoriul vamal al Republicii Moldova se percepe în proporţie de 50 la sută din cota stabilită;

• Impozitul pe venit de la activitatea rezidenţilor în zona economică liberă cu excepţia rezultatelor obţinute  de  la realizarea mărfurilor (serviciilor)  exportate  în  afara teritoriului vamal al Republicii Moldova se percepe în proporţie de 75 la sută din cota stabilită;

• Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor lor un capital echivalent cu cel puţin l mln. dolari SUA sunt scutiţi de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 3 ani. Această facilitate se utilizează doar la exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică  liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.

• Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor lor un capital echivalent cu cel puţin 5 mln. dolari SUA sunt scutiţi de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 5 ani. Această facilitate se utilizează doar la exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică  liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.

23.  Acordarea înlesnirilor fiscale  pentru întreprinderile ce efectuează investiţii la impozitul pe venit

Prin acordarea înlesnirilor fiscale se urmăreşte scopul de a crea condiţii privilegiate de activitate pentru unele categorii de contribuabili.  În acest mod statul susţine agricultura, micul business, cercetările ştiinţifice şi alte ramuri strategice ale economiei naţionale.

În categoria întreprinzătorilor ce beneficiază de înlesniri fiscale putem menţiona:

a)      Întreprinderile micului business;

b)      Gospodăriile ţărăneşti (de fermier);

c)      Cooperativele agricole de prestări servicii;

d)     Rezidenţii zonelor economice libere;

e)      Autorităţile şi instituţiile publice;

f)       Organizaţiile necomerciale.

În continuare vom expune unele din înlesnirile fiscale acordate categoriilor de contribuabili menţionaţi mai sus.

 Înlesnirile fiscale pentru categoriile de contribuabili specificate în punctele a), b), c) şi d) sunt acordate în baza articolului 49 al Codului Fiscal, articolului 24 al Legii pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului Fiscal şi a Regulamentului ….

            Agenţii micului business sunt scutiţi de plata impozitului pe venit pe un termen de 3 ani, în cazul când îndeplinesc următoarele condiţii:

·         Dacă încheie un acord cu Serviciul Fiscal de Stat;

·         Dacă dispun de un număr mediu anual de salariaţi de la 1 la 19 persoane;

·         Dacă suma vânzărilor nete anuale nu depăşeşte 3 000 000 lei;

·         Dacă cel puţin 80% din suma scutirii se repartizează pentru dezvoltarea producţiei proprii şi crearea locurilor de muncă.

La expirarea termenului de 3 ani din momentul acordării scutirii agenţii micului business, care obţin venit de la comercializarea producţiei / serviciilor proprii, au dreptul la o reducere cu 35% a cotelor impozitului pe venit în decurs de 2 ani, cu condiţia asigurării creşterii numărului mediu scriptic annual al salariaţilor cu cel puţin 20% faţă de anul precedent.

            Gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) li se acordă scutire la plata impozitului pe venit pe 3 ani şi ulterior au dreptul la reducere cu 35% a cotelor impozitului pe venit pe un termen de 2 ani cu condiţiile:

·         Dacă încheie un acord cu Serviciul Fiscal de Stat;

·         Dacă nu au sau au stins toate restanţele la impozitul funciar;

·         Dacă au achitat impozitul funciar în termenele stabilite de legislaţia fiscală.

Această facilitate este acordată gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) fără a se ţine cont de:

-          Numărul salariaţilor;

-          Volumul producţiei / serviciilor prestate;

-          Alte condiţii şi limitări prevăzute pentru agenţii micului business.

Cooperativele agricole de prestări servicii înfiinţate în conformitate cu art. 87 din Legea 73/2001 Privind cooperativele de întreprinzător sunt scutite de impozite cu condiţia că cel puţin 75% din valoarea totală a livrărilor cooperativei constituie valoarea mărfurilor şi serviciilor livrate membrilor acestei cooperative şi valoarea mărfurilor livrate cooperativei de către membrii acesteia (art. 49 alin. 10 al Codului Fiscal).

Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul la reducerea cu 50% a impozitului pe venit pe parcursul a 5 ani după constituirea capitalului social şi declararea primului venit. Această facilitate se obţine cu respectarea următoarelor condiţii:

·         În capitalul social investiţiile străine depăşesc 250 mii dolari SUA;

·         Mai mult de 50% din venitul brut se constituie din comercializarea produselor (lucrărilor, serviciilor) de fabricaţie proprie.

Toţi agenţii economici sunt scutiţi de plata impozitului pe venit prin reducerea venitului impozabil cu suma ce conţine 50% din investiţiile efectuate pentru procurarea mijloacelor fixe sau pentru investiţii în construcţii. Excepţie constituie procurarea autovehiculelor personale şi a mobilei pentru oficiu. Facilitatea nominalizată este utilizată în mărimea ce nu depăşeşte venitul impozabil, cu condiţia respectării următoarelor restricţii:

·         Pe parcursul următorilor 3 ani de la acordarea scutirii:

-          să nu repartizeze dividende (venituri);

-          să nu comercializeze activele procurate;

·         Să nu fie date în arendă (leasing) mijloacele fixe procurate pentru care s-a obţinut facilitatea respectivă.

Rezidenţii zonei economice libere beneficiază de următoarele facilităţi privind impozitul pe venit:

·         Impozitul pe venit obţinut de la vinderea mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică liberă prin exportul lor în afara teritoriul vamal al Republicii Moldova se percepe în proporţie de 50 la sută din cota stabilită;

·         Impozitul pe venit de la activitatea rezidenţilor în zona economică liberă cu excepţia rezultatelor obţinute de la realizarea mărfurilor (serviciilor) exportate în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova se percepe în proporţie de 75 la sută din cota stabilită;

·         Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor lor un capital echivalent cu cel puţin 1 000 000 dolari SUA sunt scutiţi de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 3 ani. Această facilitate se utilizează doar la exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.

Conform art. 51 al Codului Fiscal sunt scutite de impozitul pe venit autorităţile şi instituţiile publice finanţate din:

·         Bugetul de stat;

·         Bugetul unităţilor administrativ-teritoriale;

·         Bugetul asigurărilor sociale de stat.

Conform art. 52 al Codului Fiscal organizaţiile necomerciale sunt scutite de impozitul pe venit în cazul când activitatea lor corespunde următoarelor cerinţe:

·         Sunt înregistrate în conformitate cu legislaţia;

·         În documentele de constituire sunt indicate genurile de activitate concrete, desfăşurate de această organizaţie necomercială;

·         În documentele de constituire este indicată interdicţia privind distribuirea venitului sau proprietăţii între membrii organizaţiei, între fondatori sau persoane particulare;

·         Întregul venit din activitatea prevăzută se foloseşte în scopul prevăzut de documentele de constituire;

·         Nu folosesc vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al organizaţiei, fondator sau persoane particulare;

·         Nu susţin propaganda politică şi nu folosesc vreo parte din venit pentru finanţarea acesteia.

În categoria organizaţiilor necomerciale scutite de impozit pe venit se include:

v  Instituţiile care activează în sfera ocrotirii sănătăţii, învăţământului, ştiinţei şi culturii;

v  Organizaţiile sindicale, religioase, asociaţiile de economii şi împrumuturi ale cetăţenilor,

v  Societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor, precum şi întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale acestor societăţi, societăţile veteranilor şi alte asociaţii obşteşti;

v  Barourile şi uniunile avocaţilor, uniunile şi asociaţiile notarilor şi camerele notariale;

v  Partidele şi alte organizaţii social-politice.

24.  Ajustarea veniturilor şi cheltuielilor în scopuri fiscal privind impozitul pe venit.

25.  Determinarea impozitului pe venit achitat în străinătate şi recunoscut la plata impozitului pe venit în RM.

Contribuabilul are dreptul de a trece în cont impozitul pe venit achitat în orice stat străin, în cazul în care veniturile pentru care s-a achitat impozitul urmează a fi impozitat şi în Republica Moldova. Impozitul achitat va fi recunoscut în Republica Moldova doar dacă contribuabilul deţine documentul, care confirmă achitarea impozitului în ţara străină, certificat de organul competent al statului străin respactiv. Acest document trebuie să fie tradus în limba de stat.

Mărimea trecerii în cont (recunoaşterii) a impozitului achitat în străinătate nu poate depăşi suma impozitului, care ar fi fost calculată la cotele aplicate în Republica Moldova la acest venit.

Trecerea în cont a impozitului achitat în al stat se efectuează în anul în care venitul respectiv a fost supus impozitării în Republica Moldova.

26.  Determinarea impozitului pe venit reţinut la sursa de plată pentru persoanele juridice şi trecerea lui în cont.

27.  Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la impozitul pe venit de către persoanele juridice.

Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la impozitul pe venit forma VEN 08 se efectuează de următorii  contribuabili, indiferent de prezenţa obligaţiei fiscale privind achitarea impozitului:

1)      persoane juridice rezidente

-          societăţi pe acţiuni

-          societăţi cu răspundere limitată

-          cooperative

-          întreprinderi de arendă

-          întreprinderi de stat şi municipale

-          fonduri de investiţii

-          instituţii private din domeniul finanţelor, ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, ştiinţei şi culturii

-          asociaţii obşteşti

-          asociaţii ale patronilor

-          fundaţii

-          organiţaţii social-politice

-          organizaţii sindicale

-          organizaţii religioase

-          organizaţii şi uniuni ale avocaţilor şi notarilor

-          alte organizaţii prevăzute de legislaţie

2) întreprinderile rezidente cu statut de persoană fizică

-          întreprinderile individuale

-          gospodăriile ţărăneşti

3)      reprezentanţele permanente ale nerezidenţilor Republicii Moldova

4)      socieăţile, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe bază de parteneriat care are cel mult 20 de membri rezidenţi şi corepunde repartizării proporţionale ale veniturilor şi pierderilor între proprietari.

Termenul de prezentare a declaraţiei fiscale cu privire la impozitul pe venit este stabilit pînă la 31 martie a anului fiscal următor celui de gestiune.

În cazul depistării de către contribuabil, după 31 martie a unor informaţii sau a greşelilor şi omisiunilor prezentate în declaraţie la organele fiscale, contribuabilul are dreptul să prezinte o dare de seamă corectată  nu mai tîrziu de data stabilită pentru darea de seamă pentru perioada fiscală următoare.

Darea de seamă corectată nu poate fi prezentată după anunţarea unui control fiscal sau pe o perioadă supusă unei verificări documentare sau după ea.

În cazul încetării activităţii de către contribuabil pe parcursul anului fiscal, peroana responsabilă a contribuabilului este obligată să informeze în scris organele fiscale teritoriale despre acest fapt în termen de 5 zile de la data încetării activităţii. În termen de 60 zile de la luarea deciziei de încetare a activităţii, să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit.

28.  Taxa pe valoarea adăugată – caracteristică generală.

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este un impozit indirect, care se aplică asupra cifrei de afaceri. În Republica Moldova reprezintă un impozit general de stat. Prin intermediul  TVA se colectează la buget o parte din valoarea mărfurilor produse (serviciilor prestate, lucrărilor executate) în republică sau importate.

TVA a fost instituită în Republica Moldova  la 01.01.1992, înlocuind impozitul pe circulaţia mărfurilor. Pe tot parcursul de existenţă TVA a suferit multiple modificări care în mod direct şi indirect influenţa negativ activitatea economică a agenţilor economici şi situaţia materială a populaţiei.

În scopul de a stabiliza acest impozit a fost adoptat un nou conţinut al legislaţiei şi reflectat în Codul Fiscal al RM (Titlul III). Conform prevederilor titlului III al codului fiscal subiecţi impozabili cu TVA sunt:

1. persoanele fizice şi juridice care efectuiează livrări impozabile pe piaţa internă şi la export şi sunt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile CF (art. 112);

1. persoanele fizice şi juridice care importa mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, valoarea cărora nu depăşeşte limitele stabilite de legislaţia în vigoare, indiferent de faptul înregistrării în calitate de subiect al TVA pe teritoriul Republicii Moldova;

1. persoanele fizice şi juridice, care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de persoanele menţionate.

1. La  TVA în Republica Moldova sînt stabilite următoarele cote:                                             

1)cota de 20%, numită şi cota standard;2)cota zero ( 0%);3)cotă redusă de 8%4)cotă redusă de 6%.                   

Cota standard se aplică asupra:

*tuturor livrărilor impozabile efectuate în Republica Moldova (cu exepţia celor impozitate la cote reduse).

*importurilor de mărfuri şi servicii (cu exepţia celor impozitate la cote reduse).

Cota zero se aplică conf.art.104 la:

1.   mărfurile şi serviciile exportate;2 toate tipurile de transport internaţional de mărfuri şi pasageri;

3.  energia    electrică    destinată    populaţiei,  precum   şi  energia  electrică   livrată populaţiei de către reţelele de distribuţie; energia termică şi apa caldă destinate populaţiei  livrate de către întreprinderile producătoare reţelelor de distribuţie

4.  mărfurile şi serviciile destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în Republica Moldova, precum şi a uzului sau consumului personal al membrilor personalului diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi a membrilor familiei care locuiesc împreună cu ei, pe bază de rec i proci late, în modul stabilit de Guvern; 

5.  mărfurile şi serviciile organizaţiilor internaţionale în limitele acordurilor la care Republica Moldova este parte. Lista organizaţiilor internaţionale se stabileşte în iegaa bugetului pe anul fiscal respectiv;

6.   lucrările de construcţie a locuinţelor efectuate prin metoda ipotecară;

7.  mărfurile (serviciile) livrate în zona economică liberă

Cota redusa de 8% se aplica la:

·      pîine şi produse de panificaţie de primă necesitate, livrate pe teritoriul ţării;        

·      lapte şi produsele lactate de primă necesitate, livrate pe teritoriul ţării, 

·      zahăr din sfeclă de zahăr*medicamente

·      producţia din fitotehnie şi horticultură în formă natural şi producţia din zootehnie în formă natural, masă vie sau sacrificată, produsă şi livrată pe teritoriul ţării

Cota redusă de 6% se aplică la:

• gazele naturale şi gazele lichefiate, atât la cele  importate, cât şi la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova.    

29.  Înregistrarea subiectului impozabil cu TVA.

Subiectul care desfăşoară o activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice (finanţate din bugetul de stat, din bugetele locale şi din bugetul asigurărilor sociale de stat), şi deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al TVA, dacă el a efectuat într-o perioadă de 12 luni consecutive livrări de mărfuri şi servicii în sumă ce depăşeşte 600 mii lei (începînd cu 01 septembrie 2010), cu excepţia livrărilor scutite de TVA.

Deasemenea, subiectul care desfăşoară o activitate de întreprinzător, are posibilitatea să se înregistreze benevol ca contribuabil al TVA, dacă

1. el a efectuat într-o perioadă de 12 luni consecutive livrări de mărfuri şi servicii în sumă ce depăşeşte 100 mii lei, cu excepţia livrărilor scutite de TVA;

2. livrările au fost achitate de către cumpărători (clienţi) prin virament în contul bancar al contribuabilului (obligatoriu).

Subiectul trebuie să depună cerere la inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia se află  pînă la sfîrşitul lunii în care a fost atins plafoanele indicate. El se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Subiectul impozabil la înregistrare primeşte certificatul de înregistrare ca plătitor de TVA în care se indică:

a)      denumirea şi adresa juridică a subiectului impozabil

b)      codul fiscal al contribuabilului

c)      data înregistrării

d)     prima perioada fiscala

În cazul suspendării livrărilor supuse TVA, subiectul impozabil este obligat să informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat este obligat sa anuleze înregistrarea contribuabilului TVA.

În cazul în care subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile şi nu va dori să rămână înregistrat, el este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat precum că, în ultimele 12 luni, volumul livrărilor nu a depăşit plafonul obligatoriu stabilit pentru înregistrare. Dacă subiectul impozabil doreşte să anuleze actul de înregistrare şi înştiinţează despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat, el trebuie să demonstreze, că în viitor volumul livrărilor impozabile nu va depăşi plafonul stabilit pentru înregistrare, în acest caz Serviciul Fiscal de Stat anulează înregistrarea.

Anularea înregistrării întră în vigoare de la data încetării livrărilor impozabile de către subiectul impozabil sau după expirarea lunii în care a fost primită înştiinţarea, şi dovezile prevăzute mai sus.

 Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să anuleze înregistrarea în caz dacă:

1.    valoarea totală a livrărilor timp de 12 luni consecutive nu a depăşit plafonul de 100 mii lei

2.      contribuabilul nu a prezentet declaraţia privind TVA pentru fiecare perioadă fiscală

30.  Cîmpul de aplicare a TVA.

Orice livrare efectuată de către plătitorii de TVA care nu este livrare scutită de impozit constituie livrare impozabilă. Toate livrările se impozitează la cota standard în vigoare, cu excepţia livrărilor la cota zero şi cote reduse.

 La TVA sînt prevăzute scutiri pentru un şir de livrări (vezi mai detaliat p.1-30 din alin. (I), art. 103 CF).

TVA nu se aplică:

1.  atît pentru livrările efctuate pe teritoriului RM cît şi la importul mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili în cazul în care obiectul tranzacţiei îl constituie:

• locuinţa, pămîntul, arenda acestora, dreptul de livrare şi arendare a acestora (cu excepţia plăţilor de comision)

• unele produse alimentare şi nealimentare pentru copii

• proprietatea de stat răscumpărată în procesul de privatizare

• proprietatea confiscată, fără stăpân, trecută în posesiunea statului cu drept de succesiune, comorile

• mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţământ legate de de procesul instructiv de producţie şi educativ

• produsele de fabricaţie proprie în cantinele studenţeşti, şcolare şi altor instituţii de învăţămînt, medicale, din sfera social-culturală finanţate parţial sau în întregime de la buget

• producţiei atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lângă spitalele de psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, în care muncesc persoane handicapate.

• serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrânilor

• serviciile medicale (cu excepţia celor cosmetologice)

• serviciile financiare

• serviciile poştale

• cazarea în cămine; serviciile comunale acordate populaţiei

• serviciile prestate de transportul în comun urban, suburuban, interurban auto, feroviar, fluvial

• producţia de carte şi publicaţiile periodice

• autoturismele şi autovehiculele

• activele materiale destinate includerii in capitalul statutar (social) a căror valoare pentru o unitate este mai mare de 3000 lei şi durata utilă de funcţionare depăşeşte un an.

• altele

2. la importul:

• mărfurilor, la. introducerea pe teritoriul vamal şi plasarea în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, transformare sub supraveghere vamală, depozit vamal liber, nimicire, renunţare în folosul statului;

• mărfurilor autohtone anterior exportate şi reîntroduse în termen de 3 ani în aceiaşi;

• mărfurilor plasate în regimul vamal de admitere temporară. 

• mărfurilor plasate în regimul vamal de perfecţionare activă

• materiei prime, materialelor, articolelor de completare de către organizaţiile şi întreprinderile societăţilor orbilor, surzilor, invalizilor

• mărfurilor importate de către persoanele juridice în scopuri necomerciale în cazul cînd valoarea lor nu depăşeşte suma de 50 euro.

•  mărfurilor, serviciilor destinate magazinelor ce deservesc în exclusivitate misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate lor în RM şi personalul acestora.

• mărfurilor, serviciilor destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate naturală, de conflict armat şi  în alte situaţii excepţionale, pre'cum şi.pentru livrările de mărftm, servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.

Notă:

-   mărfurilor străine li se aplică TVA la introducerea acestora pe teritoriul vamal şi plasarea lor în regimul vamal de perfecţionare activă, cu restituirea ulterioară a sumei TVA achitate la scoaterea de pe teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare. TVA se restituie în conformitate cu instrucţiunile IFPS, într-un termen ce nu depăşeşte 45 zile.

-   la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport, se restituie suma TVA achitată la introducerea acestor mărfuri pe teritoriul vamal într-un termen ce nu depăşeşte 45 zile.

31.  Baza de impozitare a TVA.

Conform art. 97 al CF baza de impozitare a T.V.A. reprezintă valoarea livrărilor impozabile. În cazul plăţii în natură, valoarea tuturor bunurilor sau serviciilor primite trebuie să asigure acoperirea integrală a contrvalorii bunurilor livrate sau prestate. Baza de impozitare se determină la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

Baza de impozutare se determină de:

-          preţurile negociate între vînzător şi cumpărător,

-          tarifile negociate pentru servicii,

-          suma convenită între parteneri pentru operaţiunile de intermediere,

-          preţurile de piaţă, iar în lipsa lor costurile  pentru mărfurile transmise cu titlu gratuit,

-          valoarea în vamă, la care se adaugă cheltuieli adiţionale şi toate taxele şi impozitele aferente imporului mărfurilor (cu excepţia TVA)

-          preţul stabilit prin licitaţie în cazul transferului de proprietate asupra bunurilor prin executare silită.

Valoarea livrărilor impozabile nu poate fi mai mică decît cheltuielile pentru producere sau decît preţul de cumpărare (de import) a mărfurilor livrate sau serviciilor prestate. În valoarea livrărilor se include cheltuielile addiţionale privind transportarea mărfurilor, suma tuturor impozitelor şi taxelor care urmează a fi achitate pentru livrările respective. Valoarea livrărilor constituie acea valoare, care urmează a fi primită pentru livrările efectuate cu excepţia TVA.

Dacă plata pentru livrările efectuate este primită parţial sau total în expresie naturală, atunci valoarea impozabilă a acestor bunuri o constituie valoarea lor de piaţă.

În caz când livrarea se efectuează la un preţ mai mic decât cel de piaţă fie din cauza relaţiilor specifice între furnizor şi consumator, fie că consumatorul este un angajat al furnizorului, atunci obiectul impozabil constituie valoarea de piaţă a acestor livrări.

Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală (cheltuielile de transport, cheltuielile de asigurare, alte cheltuieli aferente aducerii mărfurilor în vamă), determinată în conformitate cu legislaţia vamală, care include valoarea mărfurilor conform documentelor de însoţire, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia a TVA.

În cazul absenţei documentelor, care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii mărfurilor, valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale, în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.

Valoarea livrărilor impozabile a mărfurilor şi serviciilor poate fi ajustată, după livrarea şi achitarea lor în cazul când:

•    valoarea livrării impozabile, aprobată anticipat, s-a schimbat ca rezultat al schimbării preţului;

•    livrarea impozabilă a fost total sau parţial restituită subiectului impozabil care a efectuat livrarea;

•    valoarea impozabilă a fost redusă în urma acordării discontului pentru plata efectuată înainte de termen.

Ajustarea se efectuează numai dacă sunt prezente documente ce confirmă operaţiile menţionate.

32.  Apariţia obligaţiei fiscale privind TVA.

Pentru livrările efectuate pe teritoriul RM livrarea devine obiect impozabil în data eliberării mărfii sau prestării serviciului.

Pentru mărfuri, data livrării se consideră data transmiterii mărfii în posesia consumatorului, în cazul când transportarea mărfurilor se efectuează de terţă persoană (organizaţie de transport), atunci data livrării se consideră data începutului transportării.

În cazul livrării mărfurilor imobile sau în cazul construcţiei clădirilor pe lotul consumatorului, data livrării se consideră data, când imobilul este înscris în registrul bunurilor imobilare (la Oficiul cadastral teritorial).

Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale sau data primirii de către subiectul impozabil a plăţii depline sau parţiale, în dependenţă de evenimentul ce are loc mai înainte.

Dacă factura este eliberată sau plata este primită până la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte. Această procedură, de asemenea, se aplică faţă de livrările efectuate regulat pe parcursul unei perioade de timp stipulate în contract şi în acest caz data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii fiecărei plăti regulate, în dependenţă de evenimentul ce are loc mai înainte.

Pentru mărfurile importate, utilizate în activitatea de întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării mărfurilor la punctele vamale de frontieră, iar data achitării - data depunerii de către importator a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la conturile respective ale Trezoreriei de Stat a Ministerului Finanţelor, confirmată printr-un extras din contul bancar. La serviciile importate utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul onorării obligaţiei fiscale şi data achitării TVA se consideră data efectuării plăţii pentru serviciul importat.

Pentru mărfurile exportate data efectuării livrării se consideră data, când mărfurile trec frontiera Republicii Moldova.

33.  Modul de calculare a obligaţiei fiscale a TVA.

Pentru determinarea TVA ce trebuie achitată la buget pentru fiecare perioadă fiscală, este necesar de calculat:

1. TVA aferentă tuturor livrărilor impozabile numită TVA colectată;

2. TVA aferentă tuturor procurărilor de mărfuri şi servicii pe teritoriul RM, TVA pentru valorile materiale şi serviciile importate numită  TVA deductibilă.

Obligaţia fiscală privind T.V.A. (TVA ce trebuie achitată la buget) se determină în modul următor: TVA buget=TVA colectat – TVA deductibila

TVA_colectată şi TVA_deductibilă se calculează în baza Registrului de evidenţă a livrărilor şi Registrului de evidenţă a procurărilor (care sunt completate în baza facturilor fiscale).

Dacă suma TVA deductibilă depăşeşte TVAcolectată într-o   perioadă fiscală, adică

TVA ded. > TVA _col,

 atunci diferenţa se reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte componentă a sumei TVA ce urmează  a fi dedusă din TVA colectată pentru perioada următoare.

În cazurile în care agenţii economici au creanţe cu bugetul (TVA ded. > TVA _col,) din cauza livrărilor efectuate la cota zero sau la cote reduse, atunci TVA se restituie în conformitate cu Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adaugata aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.287 din11 marte 2008. zile.

Dacă depăşirea sumei TVA la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare ce se impozitează la cota „zero", acesta are dreptul la restituirea sumei (achitată prin intermediul contului de decontare) cu care a fost depăşită TVA la valorile materiale, serviciile procurate în limitele cotei-standard a TVA, înmulţită cu valoarea livrării, ce se impozitează la cota zero.

Astfel, determinarea sumelor spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală iar restituirea sumelor TVA se permite numai în urma unui control tematic, organizat în baza cererii contribuabilului depuse la serviciul fiscal.

În cazul în care, contribuabilul restituie bunuri materiale furnizorilor, trebuie ajustat TVA deductibil. TVA deductibil se ajustează în perioada cînd a avut loc restituirea.

În cazul în care, contribuabilul primeşte bunuri materiale de la clienţi livrate anterior trebuie ajustat TVA colectat  în perioada cînd a avut loc restituirea.

Dacă  într-o perioadă fiscală contribuabilul primeşte mijloace băneşti cu titlu de avans, însă livrarea se va efectua în altă perioadă fiscală, atunci TVA _colectată urmăază să fie calculată la momentul primirii mijloacelor băneşti

34.  Regimul deducerilor privind TVA.

Trecerea în cont a TVA pe valorile materiale, serviciile procurate în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili înregistraţi li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate furnizorilor pe valorile materiale şi serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător.

Suma TVA aferentă valorilor materiale şi serviciilor procurate care sunt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de TVA nu se trece în cont şi se reportează la consumuri sau cheltuieli.

Suma TVA achitată pe valorile materiale, serviciile procurate care sunt folosite pentru efectuarea livrărilor atât impozabile cât şi neimpozabile se trece în cont  dacă se referă la livrările impozabile.

Mărimea trecerii în cont a TVA se determină lunar prin aplicarea proratei faţă de suma TVA aferentă valorilor materiale şi serviciilor procurate, care sînt utilizate pentru efectuarea livrărilor atît impozabile, cît şi scutite de TVA.

Prorata _lunară =  Valoarea livrărilor impozabile efectuate (fără TVA)/ Valoarea livrărilor totale efectuate (fără TVA)

Prorata _defenitivă =  Valoarea livrărilor impozabile efectuate (fără TVA) pe durata unui an fiscal/ Valoarea livrărilor totale efectuate (fără TVA) pe durata unui an fiscal

Prorata lunară se determină pentru fiecare perioadă fiscală la prezentarea Declaraţiei privind TVA

Prorata _defenitivă    se determină pentru ultima perioadă fiscală (luna decembrie).

Diferenţa  dintre TVA trecută în cont în perioadele precedente şi TVA determinată conform Proratei _defenitive se reflectă în Declaraţia privind TVA pentru luna decembrie.

Suma TVA achitată pe valorile materiale, serviciile procurate de către subiectul impozabil în scopul organizării de activităţi distractive ce nu ţin de domeniul activităţii de întreprinzător nu se trece în cont ci se raportează la cheltuieli. Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător constă în organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar valorile materiale, serviciile procurate sunt folosite nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi au dreptul la trecerea în cont a TVA pe valorile materiale, serviciile procurate.

Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate, dacă dispune de:

• factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată TVA;

• documentul eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea TVA pe mărfurile importate (declaraţie vamală).

• de documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate (ordin de plată)

35.  Determinarea TVA la operaţiunile de import – export

Importurile mărfurilor. Toate mărfurile importate în RM sunt supuse TVA, cu excepţia mărfurilor scutite de impozit conform prevederilor art. 103 al Codului Fiscal sau mărfurile, a căror valoare nu depăşeşte plafonul stabilit în legea bugetului pe anul respectiv şi sunt importate de persoanele fizice pentru folosinţă proprie:

Tabelul nr.2

Lista mărfurilor şi obiectelor de uz sau consum personal a căror trecere, de o singură dată, pe teritoriul vamal al RM, de către persoane fizice are loc fără achitarea TVA, accizelor, taxei vamale şi taxei pentru efectuarea procedurilor vamale:

-          bere fabricată din malţ 2 litri

-          vinuri naturale din struguri, lichioruri şi alte băuturi spirtoase 1

-          ţigări de foi, trabucuri 50 buc

-          ţigări din tutun 200

-          obiecte din piele, articole de voiaj, genţi 1 unit

-          articole de îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate 1

-          articole de îmbr. şi accesorii de îmbr., altele decât cele. Tricotate 1

-          încălţăminte 2 perechi

-          maşini de calcul 1

-          ceasuri 1

                                     

Notă: lista este stabilită pentru o persoană. La trecerea frontierei de stat persoanei fizice i se permite introducerea în ţară, fără achitarea taxelor vamale a obiectelor de igienă personală, a parfumeriei şi cosmeticilor, a medicamentelor de strictă necesitate personală.

Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită TVA până la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale, adică până la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republica Moldova. Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, achită TVA în momentul controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte limita stabilită.

Pentru importator valoarea mărfurilor, pe baza căreia se calculează TVA este costul mărfurilor la momentul intrării în Republica Moldova, inclusiv toate taxele legate de import, taxele vamale, impozitele, asigurarea, fraht (document comercial care însoţeşte încărcătura sau marfa transportată pe calea ferată şi în care se menţionează mărfurile, expeditorul şi destinatarul, staţia de destinaţie şi taxele respective), cheltuielile de transport, royalty şi alte plăţi care urmează a fi achitate de către importator.

Importatorii sunt obligaţi să prezinte documentele, care confirmă valoarea mărfurilor importate, cum ar fi: factura (invoice), contactele sau alte documente stabilite de legislaţie.

Achitarea TVA pentru mărfurile importate de către subiecţii impozabili se efectuează până la sau în momentul prezentării declaraţiilor vamale necesare sau a declaraţiei verbale, în cazul în care persoana fizică efectuează importul mărfurilor pentru folosinţă proprie. TVA va fi impusă la cota 20% de la valoarea mărfurilor calculată, cu excepţia mărfurilor, a căror cota este 0%. Importatorii de mărfuri sunt obligaţi să indice codul lor fiscal în declaraţia vamală cu excepţia cazurilor când mărfurile nu sunt destinate pentru revânzarea sau altă activitate de întreprinzător.

Subiecţii impozabili, care importă mărfuri în scopuri de întreprinzător au dreptul de a trece în cont TVA achitată la import, luând în consideraţie restricţiile privind trecerea în cont a TVA pentru subiecţii impozabili care efectuează, livrări scutite de impozit.

Importul serviciilor. Serviciile importate în RM sunt obiecte ale impozitării şi sunt definite în conformitate cu art. 93 al CF.

Valoarea serviciilor importate se consideră preţul achitat sau care urmează a fi achitat furnizorului de către persoana juridică sau fizică - beneficiarul serviciilor prestate. Valoarea va include plăţile efectuate în RM sau plăţile efectuate în afara republicii.

Exporturile.   Cota zero şi documentele care confirmă exportul.

Subiecţii impozabili care exportă mărfuri sau servicii din RM se impozitează la cota zero.

Pentru a obţine dreptul de restituire a TVA pe mărfurile, serviciile exportate, subiectul impozabil trebuie să prezinte următoarele documente:

•    documentul de confirmare a sosirii mărfurilor în ţara de destinaţie se consideră declaraţia vamală a ţării destinatare, ce confirmă perfectarea mărfurilor importate în regimul vamal punerea în circulaţie liberă (în original sau copia, inclusiv şi traducerea lor oficială); ?

Totodată, în lipsa declaraţiei vamale, ce serveşte document de confirmare pot servi şi documentele comerciale de dispoziţie, care, în dependenţă de tipul transportului, sunt:

•    la transportarea de către transportul auto - CMR;

•    la transportarea de către transportul feroviar - Railway Bill (foaie de trăsură feroviară);

•   la transportarea de toate tipurile de transport naval (inclusiv de mare şi râu) - Conosament;

•    la transportarea de către transportul avia - Airway Bill (foiae de trăsură avia).

Documentele menţionate sunt necesare în calitate de document de însoţire la transportul internaţional. In aceste documente se notează despre traversarea hotarelor statelor prin care trece marfa, cât şi menţiunea despre sosire a mărfii în punctul de destinaţie.

La transportarea internaţională a pasagerilor la documentele ce confirmă efectuarea livrărilor de export se referă următoarele:

•    la transportarea cu transportul auto: la efectuarea transportărilor regulate -foaia de parcurs; fişa de evidenţă a biletelor; la efectuarea transportărilor unice - foaia de parcurs, borderourile de control;

•    la transportarea cu transportul feroviar - fişa de evidenţă a biletelor;

•    la transportarea cu transportul avia - însărcinarea de navigaţie.

La prestarea altor servicii de export document ce confirmă efectuarea serviciilor sau documentul de decontare a subiectului impozabil care prestează servicii şi confirmarea în scris a nerezidentului - consumatorului de servicii. Confirmarea în scris de prestare a serviciilor este necesar de prezentat în limba de stat (întocmită prin traducere oficială).

In cazul lipsei documentelor care confirmă exportul, subiectul impozabil nu are dreptul de a pretinde la restituirea TVA în mărime de 0%. Totodată, în asemenea caz TVA se calculează indiferent de faptul dacă subiectul impozabil percepe sau nu TVA de la consumator.

Valoarea tuturor livrărilor, mărfurilor sau serviciilor exportate într-o perioadă

fiscală se indică în declaraţia TVA în coloana respectivă, în acest caz, TVA pe aceste livrări nu se indică, cu condiţia prezentării confirmărilor documentare despre efectuarea exportului.

în cazul transportării pasagerilor cu toate tipurile de transport pe rutele internaţionale TVA nu se include în costul tichetului, deoarece astfel de servicii sunt impozitate la cota zero.

Mărfurile şi serviciile, care însoţesc prestarea serviciilor de transportare internaţională de toate tipurile de transport, incluse în costul tichetelor sunt considerate ca parte a serviciului impozabil la cota zero. Transportarea pasagerilor pe rute internaţionale tur-retur se consideră ca o singură transportare.

36.  Modul de restituire a TVA

Conform Regulamentului privind restituirea taxei pe valoarea adaugata aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.287 din11 marte 2008, contribuabilii, înregistraţi ca plătitori de TVA, beneficiază de restituirea efectivă a sumelor TVA în următoarele cazuri:

•    impozitării mărfurilor (serviciilor) cu TVA la cota zero stabilită la livrările

-           de   mărfuri,   servicii   pentru   export   şi   toate   tipurile   de   transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri;

-          energia electrică, energia termică, apa caldă destinate populaţiei;

-          către agenţii economici din Zonele Economice Libere din republica Moldova atît din afara cît şi din teritoriul vamal al ţării;

-          de mărfuri către magazinele duty-free

•    impozitării mărfurilor la cota de 8% stabilită la livrările de:

-          pîine şi produse de panificaţie de primă necesitate;        

-          lapte şi produsele lactate de primă necesitate.

•    livrările efecuate în baza contractelor de leasing financiar sau operaţional.

•  efectuării investiţiilor capitale pe teritoriul Republicii Moldova (exclusiv mun. Chişinău şi Bălţi), cu excepţia investiţiilor cu destinaţie locativă şi investiţiilor în unele mijloace de transport.

Dreptul la restituirea TVA din buget se extinde numai asupra subiectilor impozabili, înregistrati ca platitori de TVA, si se realizeaza prin Decizia Comisiei teritoriale privind restituirea TVA de la locul de deservire sau prin Decizia Comisiei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (în continuare – IFPS) privind restituirea TVA contribuabililor deserviti de Directia de administrare a contribuabililor mari (în continuare – DACM).

Subiectii impozabili solicita restituirea TVA, adresîndu-se la inspectoratele fiscale teritoriale de la locul de deservire prin depunerea cererii de modelul stabilit.

Restituirea TVA se efectuează după efectuarea unui control tematic şi luarea Deciziei de restituire a Comisiei IFPS.

Cazul de restituire a TVA poate fi examinat şi pe marginea lui poate fi adoptată decizia fără efectuarea controlului tematic cînd contribuablii corespund următoarelor cerinţe:

1. subiectul impozabil desfasoara activitatea cel putin 2 ani;

2.  subiectul impozabil a beneficiat de restituirea TVA cel putin de doua ori si de la data ultimei restituirii TVA a trecut cel mult 1 an calendaristic;

3.  în cadrul ultimului control tematic privind restituirea TVA suma impozitului spre restituire, confirmata de catre organul fiscal, corespunde sumei declarate de catre platitor;

4.  în cadrul ultimului control fiscal sumele impozitelor, taxelor, contributiilor de asigurari sociale de stat obligatorii si primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicala calculate de organul fiscal nu depaseau 1% din valoarea totala a livrarilor efectuate în perioadele fiscale controlate.

Sumele TVA restituite subiectilor impozabili pe parcursul anului fără a efectua control tematic la fiecare dată de restituire sînt supuse de catre organul fiscal controlului tematic cel putin o data pe an.

Determinarea sumelor TVA spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală separat.

Dacă subiectul impozabil are datorii la buget la compartimentul TVA, alte impozite, plăţi, amenzi, penalităţi, atunci suma TVA admisă spre restituire se trece în contul achitării TVA şi altor plăţi.

Comisiile teritoriale privind restituirea se formează la fiecare IFS teritorial şi sunt compuse din şeful inspectoratului, şefii direcţiilor competente şi alţi colaboratori.

Determinarea şi reflectarea sumelor TVA spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală separat.

La determinarea sumelor TVA spre restituire se verifică corectitudinea trecerii în cont a sumelor TVA, respectarea prevederilor Codului Fiscal cu privire la provenienţa facturilor fiscale, modul de completare a lor, etc. In caz, de necesitate, se solicită controale de contrapunere la furnizorii mărfii exportate pe principiu până la producătorul sau importatorul ei.

Determinarea sumei TVA spre restituire în cazul efectuării exporturilor se face în modul următor:

a) suma  TVA  trecută  în  cont  în  fiecare  perioadă  fiscală rezultată  cu eventualele diferenţe, determinate în urma verificării prevăzute mai sus, formează TVA aferentă facturilor fiscale acceptate la deduceri (trecere în cont) .

b) se determină cota parte a TVA aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat până la momentul controlului fără dreptul la recalculările ulterioare;

c) se determină suma TVA aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) livrate la cota zero, prin aplicarea cotei TVA standard la valoarea acestei livrări;

d) se va accepta spre restituire numai suma TVA determinată ca diferenţa dintre suma TVA atribuită la deduceri, inclusiv trecută în cont din perioada precedentă şi suma TVA calculată pentru livrările efectuate, înmulţită la cota parte a TVA aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar nu mai mare decât suma determinată la punctul c).

Determinarea sumei TVA spre restituire în cazul efectuării livrărilor la cote deruse (8%) se face în modul următor:

***dacă suma TVA_deductibilă la întreprinderile ce produc pîine şi produse de panificaţie şi întreprinderile ce prelucrează lapte şi produse lactate depăşeşte suma TVA_colectată, atunci diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a TVA, înmulţită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă.

      Termenul de restituire stabilit de Codul Fiscal, se determină din ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale pentru care se solicită restituirea pe baza cererii şi declaraţiei TVA prezentate. Dacă se solicită restituirea pentru perioade anterioare, dar nu pentru ultima perioadă fiscală, pentru care au fost prezentate declaraţiile TVA, termenul de restituire este de 45 zile din data depunerii cererii.

Plătitorii TVA, care solicită restituirea acesteia, la data efectuării controlului trebuie să depună la dispoziţia colaboratorilor, în vederea verificării, analizării şi   aprobării rambursării următoarelor documente:

•    cererea de restituire;

•    declaraţiile TVA din care rezultă suma de restituire;

•   registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor, în care sunt înregistrate operaţiunile de livrare sau procurare;

•   documentele   care  atestă  efectuarea  exportului:   declaraţia  vamală  de export, vizată de organele vamale, confirmarea Departamentului Vamal  privind   veridicitatea   operaţiunilor   de   export   efectuate   de   subiectul impozabil, declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti ş.a.                          

Restituirea sumelor TVA sau transferarea sumelor pentru stingerea altor plăţi datorate la buget se efectuează de la contul stabilit de trezorerie. Trezoreria de Stat,  primind   documentele   cu   privire   la   restituirea   sumelor   TVA,   în   măsura disponibilităţii la cont, asigură îndeplinirea lor.                                                         

Departamentul Vamal, la primirea extrasului Trezoreriei de Stat privind efectuarea restituirii în contul plăţilor la import, este obligat să pună la dispoziţie

informaţia din extrasul Trezoreriei de Stat organelor vamale corespunzătoare, nu mai târziu de ziua următoare celei când a fost primită informaţia, iar acestea din urmă se obligă să înştiinţeze subiectul impunerii despre operaţia înfăptuită. Reflectarea în fişa contului personal a sumelor TVA, acceptate spre restituire se efectuează în conformitate cu modul stabilit de IFPS.

37.  Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la TVA şi termenii de stingere a obligaţiei fiscale

Perioada de calcul a obligaţiei fiscale a T.V.A. constituie o lună calendaristică. Perioada de dare de seamă şi de stingere a obligaţiei fiscale constituie luna calendaristică, ce urmează după perioada de calcul a obligaţiei fiscale.

Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declaraţia cu privire la T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală la inspectorate fiscale teritoriale. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial, care este prezentat la serviciul Fiscal de Stat nu mai târziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.

Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma TVA, care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai târziu de data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării TVA în buget la serviciile importate, a cărei achitare se face la data prestării serviciului, indicată în documentul care confirmă prestarea serviciului.

Subiecţii impozabili achită T.V.A. în termenele stabilite. Ei sunt obligaţi să achite penalităţile şi alte sancţiuni în cazul când acestea au fost calculate de organele de control sau cu funcţii în domeniul respectiv.

T.V.A. se achită în valută naţională. Perceperea se efectuează prin metoda calculării şi transferării directe.

în caz că subiectul impozabil se eschivează de la prezentarea declaraţiei fiscale şi de la plata T.V.A., IFS este împuternicit să determine suma obligaţiunilor fiscale şi să ceară achitarea impozitului. Cerinţa privind achitarea plăţii include următoarea informaţie:

 1) Denumirea (Numele) subiectului impozabil,2)Codul fiscal al contribuabilului,3)Data eliberării cerinţei,

Perioada pentru care a fost calculată obligaţia fiscală,4)Suma T.V.A spre plată,                                                                                           5)Suma sancţiunilor spre plată6)Suma penalităţii spre plată, 7)Motivarea eliberării cererii de plată,8)Date privind trecerile în cont nerestituite,9)Termenul şi modul de plată,10)Descrierea procedurii de contestare,

11)Adresa IFS Teritorial care a eliberat cerinţa.

După eliberarea cerinţei de plată a T.V.A. IFS teritorial are dreptul să efectueze calculul sumei T.V.A. spre plată. Suma T.V.A. trebuie reflectată în documentele contabile respective ale subiectului impozabil. Calculul T.V.A. are loc în următoarele circumstanţe:

•    în cazul efectuării controlului fiscal în rezultatul căruia se ajustează suma T.V.A spre plată;

•    în cazul  calculării  sumei  T.V.A.  de  către IFS teritorial  din motivul neprezentării declaraţiei de către subiectul impozabil.

Există cazuri în care apare restanţă la achitarea T.V.A. subiectului impozabil. La ele se referă:

•    Subiectul impozabil prezintă declaraţia T.V.A., dar nu efectuează plata în buget a sumei T.V.A. spre plată în termenele stabilite;

•    Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei T.V.A. indicată în cerinţa de plată eliberată de către IFS;

•    Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei taxate şi nemodificate în urma contestării de către contribuabil a sumei T.V.A.;

•    Subiectul impozabil se eschivează de la plata penalităţii calculate sau a altor sancţiuni suma cărora a rămas nemodificată în urma contestării lor de către contribuabil;

•    Subiectul impozabil nu achită o parte din suma obligaţiunii fiscale după expirarea termenului stabilit pentru plata T.V.A., indicat în cerinţa de plată.

38.  Accizele – caracteristică generală.

Accizele reprezintă formele cele mai vechi ale impozitului indirect. Există dovezi scrise care demonstrează perceperea accizelor încă în perioada Imperiului Roman.

Acciz – impozit indirect care este impus asupra mărfurilor de larg consum. Suma accizelor este inclusă în preţul mărfii sau serviciilor. În prezent acest impozit este aplicat în toate ţările cu economie de piaţă. El este aşezat asupra unui şir de mărfuri şi poate fi privit sub două aspecte: în primul rând, ca sursă principală de venit a bugetului, şi în al doilea rând, ca mod de limitare a consumului unor mărfuri supuse accizelor (de regulă, la mărfuri dăunătoare sănătăţii).

Conform Codului Fiscal al RM accizele sunt parte componentă a sistemului de impozite şi taxe generale de stat şi se stabilesc pentru:

-          unele mărfuri de consum;

-          activitatea în domeniul jocurilor de noroc.

Subiecţii impunerii, în dependenţă de caracterul şi tipul activităţii sunt:

a)                      persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova;

b)                     persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri supuse accizelor, cu excepţia mărfurilor care sunt scutite de plata impozitului dat;

c)                      persoanele juridice care activează în domeniul jocurilor de noroc.

Subiecţii impunerii care produc sau preconizează să producă marfă accizată, precum şi persoanele care preconizează să desfăşoare activitatea în domeniul jocurilor de noroc sunt obligaţi să se înregistreze în calitate de plătitori de accize şi să primească certificatul de acciz.

Certificatul de acciz reprezintă un document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat subiectului impunerii, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse accizelor şi de a desfăşura activitate în domeniul jocurilor de noroc.

Pentru obţinerea certificatului de acciz, agenţii economici care sunt obligaţi a se înregistra ca subiecţi impozabili se adresează la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial în raza căruia activează cu o cerere de solicitare a certificatului de acciz. În cererea de solicitare se indică denumirea (numele, prenumele), adresa juridică (domiciliu) a locului principal de desfăşurare a activităţii economice şi datele cu privire la licenţa eliberată de organele de resort.

Agenţii economici care urmează a fi înregistraţi în calitate de subiecţi impozabili declară încăperea de acciz.

Încăperea de acciz reprezintă totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii, inclusiv clădirile, încăperile, teritoriile, terenurile, orice alte locuri, care sunt situate separat, determinate în certificatul de acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează şi/sau se fabrică, se expediază (se transportă) de către subiecţii impunerii şi unde se desfăşoară jocurile de noroc.

Subiectul impozabil cu accize poate avea doar o singură încăpere de acciz.

Exemplu: Fabrica de producere a băuturilor alcoolice „X” dispune de linii de prelucrare arendate în municipiul „A”, secţii de producere proprii în municipiul „B”, depozit nr.1 în localitatea „C” a municipiului „B”, depozit nr.2 în localitatea „D” a municipiului „A”. Toate aceste locuri în ansamblul lor, vor forma încăperea de acciz propriu-zisă a agentului economic, înregistrat sau care urmează a fi înregistrat ca plătitor de acciz, precum şi vor fi incluse de ultimul în schema (planul) de amplasare a lor împreună cu blocul administrativ care se anexează la cerere.

În cazul în care cererea de solicitare a certificatului de acciz conţine informaţii verificabile şi autentice, IFS eliberează persoanei, care a înaintat cererea, certificatul de acciz a agentului economic înregistrat ca subiect impozabil cu acciz. Certificatul de acciz se eliberează în termen maxim de 2 zile din momentul primirii cererii de solicitare a acestuia.

În cazul apariţiei unor modificări sau completări în documentele de constituire (cu excepţia schimbării codului fiscal), condiţionate de:

-          reorganizarea formei organizatorico-juridice;

-          schimbarea adresei juridice (inclusiv transferarea la un alt IFS teritorial sau oficiu fiscal);

-          modificarea denumirii agentului economic;

-          modificarea informaţiei cu privire la locul încăperii de acciz etc.

certificatul de acciz se înlocuieşte.

39.  Obiectele impunerii şi cotele accizelor

Ca obiecte ale impunerii cu acciz sunt mărfurile supuse accizelor şi licenţele pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc, specificate în anexa la titlul IV a CF a RM.

Baza impozabilă o constituie:

1) pentru mărfurile supuse accizelor:

a)      volumul în expresie naturală (litru, tona, litru alcool absolut, bucăţi, cm³), daca cotele accizelor, inclusiv in cazul importului, sunt stabilite in suma absoluta la unitatea de masura a marfii;

b)      valoarea mărfurilor, fara a tine cont de accize si T.V.A., daca pentru aceste marfuri sunt stabilite cote ad valorem in procente ale accizelor;

c)      valoarea in vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum

şi impozitele si taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize si T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sunt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;

         2) pentru jocurile de noroc:

a) costul licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc.

La calcularea accizelor se aplică următoarele cote:

1)      în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii (se aplică în situaţiile când baza impozabilă pentru mărfurile supuse accizelor este volumul în expresie naturală);

2)      ad valorem în procente de la valoarea de piaţă a mărfii (se aplică în situaţiile când baza impozabilă pentru mărfurile supuse accizelor este valoarea mărfurilor) fără a ţine cont de TVA şi accize, sau valoarea în vamă a mărfurilor importate, luând în consideraţie impozitele ţi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi TVA;

3)      ad valorem în procente de la costul licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc

Mărimea cotelor, în dependenţă de tipul mărfurilor, este stabilită în anexa l a titlului IV a Codului fiscal (vezi anexa 7.1. a lucrării de faţă).

Conform Codului fiscal sunt prevăzute următoarele înlesniri la plata impozitului:

a)      Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;

b)      Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri:

-          definite ca ajutor umanitar, stabilite de Guvern;

-          destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republica Moldova de către organizaţiile internaţionale în limita acordurilor la care aceasta este parte;

-          destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în Republica Moldova;

c)      Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision;

d)     Accizele nu se achită la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, nimicire sau renunţare în folosul statului, precum şi magazin duty free, cu excepţia ţigărilor cu filtru de import etc.

40.  Metode de determinare a accizelor şi termene de plată.

Suma accizelor ce urmează a fi vărsată la buget se stabileşte în conformitate cu volumul impozabil. Pentru aceasta se ia volumul sau valoarea mărfurilor supuse accizelor, în expresie naturală sau valorică şi cotele accizelor la care ele se impun în expresie bănească sau procentuală de pe unitate de marfă, prin înmulţirea cotei la cantitatea sau valoarea mărfii supuse accizelor.

Dacă volumul impozabil este stabilit în unităţi de măsură, ce nu corespund cotelor stabilite ale accizului, impozitarea se efectuează în baza cotelor aprobate recalculându-se volumele în unitatea de măsură dată.

Persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor, înregistrate ca subiecţi ai impunerii, au dreptul la trecerea în cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor.

Trecerea în cont se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor, folosite la prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor, expediate ulterior din încăperea de acciz, în cazul prezenţei documentelor confirmative  cu privire la achitarea accizelor la buget pentru materia primă utilizată.

Suma trecerii în cont a accizelor se determină de subiectul impunerii de sine stătător, la momentul expedierii mărfurilor din încăperea de acciz.

Suma trecerii în cont a accizelor este formată din sumele accizelor achitate de subiectul impunerii:

-          pentru materia primă accizată utilizată pentru producerea mărfurilor supuse accizelor;

-          la importul materiei prime accizate, utilizate la producerea mărfurilor supuse accizului.

Pentru persoanele fizice şi juridice subiecţi ai impunerii cu accize obligaţia fiscală cu privire la calcularea şi achitarea accizelor la buget apare la momentul expedierii (transportării) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

Expediere (transportare) – deplasarea, transmiterea mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

Obligaţia de achitare la buget a accizelor nu apare în cazul când întreprinderea efectuează mişcarea internă de mărfuri supuse accizelor, adică când mărfurile se deplasează de la un loc al încăperii de acciz în altul (din secţia de producere la depozit).

Pentru persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri supuse accizelor obligaţia fiscală apare concomitent cu termenul stabilit de legislaţie pentru achitarea taxelor vamale.

Livrările de mărfuri supuse accizelor la export, efectuate de subiecţii impunerii, sunt nişte livrări scutite de acciz.

La ţigaretele cu filtru (poziţia tarifară 240220), accizele se calculează ca sumă a accizei determinate prin aplicarea (înmulţirea) cotei stabilite în sumă absolută la volumul în expresie naturală (1000 bucăţi) la momentul expedierii din încăperea de acciz sau la momentul importării şi a accizei determinate prin aplicarea (înmulţirea) cotei ad valorem în procente stabilite la preţul maxim de vînzare cu amănuntul.

 Preţul maxim de vînzare cu amănuntul este preţul la care produsul a fost vîndut altor persoane pentru consum final şi care include toate impozitele şi taxele.

Preţul maxim de vînzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete cu filtru se stabileşte de persoanele care produc ţigarete cu filtru în Republica Moldova (producătorul local) sau care importă ţigarete cu filtru şi se înregistrează în modul stabilit de Guvern.

Se interzice vînzarea de către alte persoane a ţigaretelor cu filtru pentru care nu au fost stabilite şi declarate preţuri maxime de vînzare cu amănuntul.

         Se interzice vînzarea de către orice persoană a ţigaretelor cu filtru la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vînzare cu amănuntul.

Evidenţa mărfurilor supuse accizelor ce se expediază (se transportă). Declararea achitării accizelor

             Subiectul impunerii este obligat să ţină registrul de evidenţă a mărfurilor ce se expediază (se transportă) pentru fiecare încăpere de acciz. Forma registrului şi informaţia ce trebuie reflectată în acesta sînt stabilite de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor. Înscrierea în registru se face pînă la expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

              Registrul de evidenţă a mărfurilor expediate (transportate) trebuie să se afle într-un loc determinat, accesibil verificării de către persoanele cu funcţii de răspundere autorizate ale Serviciului Fiscal de Stat a înscrierilor, şi să fie prezentat acestor persoane la prima solicitare.

Obligaţia de a prezenta IFS teritoriale Declaraţia privind accizele este pusă în sarcina plătitorilor de accize, cu excepţia persoanelor fizice şi juridice care efectuează import de mărfuri. Subiecţii impunerii sînt obligaţi să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor cel tîrziu în ultima zi a lunii care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor. Forma declaraţiei şi modul de completare a acesteia se stabilesc de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor.

41.  Modul de trecere în cont şi restituire a accizelor.

Subiectului impunerii i se permite trecerea la cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) mărfurilor finite supuse accizelor din încăperea de acciz. Trecerea la cont a accizelor se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor folosite la prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor, la expedierea (transportarea) lor ulterioară şi în cazul prezenţei documentelor ce confirmă achitarea accizelor la mărfurile supuse accizelor utilizate. În cazul în care mărfurile supuse accizelor sînt depuse la maturare, subiectului impunerii i se permite trecerea în cont a accizului în limitele cantităţii de mărfuri supuse accizelor, utilizate la fabricarea de mărfuri similare supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) acestor mărfuri similare supuse accizelor din încăperea de acciz şi în cazul prezenţei documentelor ce confirmă achitarea accizelor la mărfurile supuse accizelor.

             Dacă suma accizului achitată la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor, depăşeşte suma accizului calculată la mărfurile supuse accizelor expediate din încăperea de acciz, diferenţa se reportează la cheltuieli în perioada fiscală în care a avut loc expedierea mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

              În cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision, de asemenea, livrează mărfuri supuse accizelor în magazinele duty-free, cu excepţia ţigărilor cu filtru de import, şi/sau în zonele economice libere, suma accizului achitată anterior la mărfurile supuse accizelor, utilizate pentru prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor supuse accizelor expediate (transportate) pentru export, se restituie în modul stabilit de Guvern, în termen de 45 zile după prezentarea documentelor justificative.

                Pentru a obţine restituirea accizului achitat la mărfurile supuse accizelor, utilizate pentru prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor destinate exportului, subiectul impunerii prezintă organelor Serviciului Fiscal de Stat următoarele documente justificative:

a) contractul (copia contractului) încheiat cu partenerul străin privind livrarea mărfurilor supuse accizelor. În cazul în care livrarea pentru export a mărfurilor supuse accizelor se efectuează, conform contractului de comision, de către comisionar, subiectul impunerii (comitentul) prezintă organului Serviciului Fiscal de Stat contractul de comision şi contractul (copia contractului) încheiat de comisionar cu partenerul străin;

b) documentele de plată şi extrasul băncii (dacă aceasta rezultă din condiţiile contractului), care confirmă încasarea de facto pe contul subiectului impunerii a sumei rezultate din vînzarea mărfurilor supuse accizelor partenerului străin;

c) declaraţia vamală a încărcăturii sau copia ei, certificată de conducătorul şi de contabilul-şef ai subiectului impunerii, cu menţiunile organului vamal al Republicii Moldova care a eliberat marfa pentru export.

         Suma accizelor se restituie în contul stingerii datoriilor agenţilor economici (sau ale creditorilor lor) faţă de bugetul public naţional, cu excepţia obligaţiilor fiscale administrate de organele vamale, iar în lipsa datoriilor se transferă la contul bancar al agentului economic.

        Exportarea mărfurilor de către persoane care nu sînt subiecţi ai impunerii se permite fără dreptul la restituirea sumelor accizelor la mărfurile supuse accizelor expediate (transportate) pentru export.

42.  Marcarea cu timbre de acciz.

Timbru de acciz este un marcaj tipărit de unitatea specializată, autorizată de Ministerul Finanţelor.

Mărfurile supuse accizelor cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile, divinurile (coniacurile) şi alte băuturi spirtoase, articolele de tutun comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova precum şi importate sunt pasibile marcării obligatorii cu timbre de acciz. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, până la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz.

Nu sunt marcate obligatoriu cu timbru de acciz vinurile spumoase şi spumante, divinurile (coniacurile) în sticle de suvenire cu capacitatea de până la 0,25 litri, de 1.5, 3 şi 6 litri, mărfurile supuse accizelor plasate în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, admitere temporară, magazin duty free, precum şi mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi destinate pentru export.

Pentru mărfurile supuse marcării cu timbru de acciz sunt prevăzute următoarele marcaje:

1.      Şampanie, vinuri spumante şi vinuri spumoase;

2.      Vinuri;

3.      Băuturi alcoolice;

4.      Divinuri (coniacuri);

5.      Articole de tutun;

6.      Articole de tutun provenite din import.

Valoarea timbrelor de acciz nu include accizele datorate bugetului de stat, achiziţionarea lor de către agenţii economici producători şi importatori, făcându-se la un preţ ce reprezintă costul şi profitul aferent tipăririi. Timbrele de acciz procurate nu se vând, nu se transmit altor persoane şi nu se înstrăinează în alt mod, cu excepţia restituirii lor Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS).

43.  Caracteristica generală a impozitului pe bunuri imobiliare (pentru clădiri, construcţii instalaţii).

Impozitul pe bunurile imobiliare reprezintă un impozit local şi o plată obligatorie la buget de la valoarea bunurilor imobiliare.Impozitul pe bunurile imobiliare este reglementat de Titlul VI al Codului fiscal

Subiecţii  impunerii sunt:

-  proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;

- deţinătorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor de pe teritoriul RM ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale ori privată, inclusiv arendaşii, în cazul când obiectul impunerii e arendat pe un termen mai mare de 3 ani şi contractul de arendă nu prevede altfel;

(dacă bunurile imobiliare se află în proprietate comună în deviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare din aceste persoane, în cota parte care îi revine).

Obiecte ale impunerii sunt:

-bunurile imobiliare;

-inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor, şi terenuri cu alte destinaţii) din intravilan (zonă care cuprinde întreaga suprafaţă construită a unui oraş sau unui sat) sau extravilan (teritoriu aflat în afara spaţiului construit sau pe cale de construire al unei localităţu) şi/sau îmbunătăţirile de pe ele:

- clădiri;- construcţii;- apartamente;

- alte încăperi izolate, inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 80% şi mai mult, rămase ne finisate timp de 5 ani după începutul lucrărilor de construcţie.

Cota maximă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, care poate să difere de cota concretă a impozitului.

Cota concretă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective în limitele (inclusiv limitelel maxime) specificate în anexele 1 şi 2 la Legea cu privire la punerea în aplicare a Titlului VI a CF.

Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice. Persoanele juridice care desfăşoară activitatea de întreprinzător calculează de sine stătător suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare şi achită impozitul în bugetul unităţii administrativ-teritoriale trimestrial, în părţi egale, cel târziu la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului gestionar al anului fiscal în curs. În acelaşi termen persoanele menţionate prezintă organelor fiscale teritoriale calcul impozitului.

Impozitul  pe bunurile imobiliare se determină prin înmulţirea valorii bunurilor imobiliare impozabile la cota concretă a impozitului.

Impozitul  pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice (cu excepţia cooperativelor de construcţie a locuinţelor şi a cooperativelor de construcţie a garajelor) se stabileşte în proporţie de până la 0,1% din valoarea de bilanţ a clădirilor şi construcţiilor.

Actualmente valoarea de bilanţ a clădirilor şi construcţiilor se determină ca valoarea medie cronologică, conform sumelor soldurilor la începutul fiecărei luni a perioadei de gestionare.

Soldurile la începutul şi sfârşitul  perioadei gestionare (1 trimestru,  primul semestru, 9 luni şi un an) se iau în calcul în proporţie de 1/2.

Suma obţinută se împarte la numărul de luni ale perioadei gestiune.

44.          Metoda de calcul a impozitului pe bunuri imobiliare (pentru clădiri, construcţii instalaţii) pentru persoanele juridice, prezentarea dărilor de seamă şi termenele de plată.

Ca bază de calcul a impozitului pe bunurile imobiliare apare valoarea estimată a bunurilor imobiliare conform situaţiei de la 01 ianuarie.

Exemplu:

S.A. RĂUT are la bilanţ mijloace fixe în sumă de 7200 mii lei la valoarea iniţială, iar valoarea reziduală constituie 5400 mii lei. Însă valoarea estimată de oficiul cadastral teritorial este de 6800 mii lei.  Suma anuală impozitului va constitui    6800000*0,1%=6800 lei.

Agenţii economici depun la inspectoratul fiscal calculele privind impozitul dat pînă la data de 01 iulie a anului de gestiune. Termenele de plată a impozitului pe bunuri imobiliare constiutuie 15 august şi 15 octombrie a anului de gestiune. Suma anuală a impozitului se eşalonează în mărimi egale (cîte 50%) pentru fiecare din termenele de plată.

În cazul cînd contribuabilul achită suma anuală a impozitului pînă la 30 iunie a anului de gestiune, el poate beneficia de o bonificaţie de 15%.

Pentru bunurile imobiliare dobîndite după 1 iulie calculul se prezintă nu mai tîrziu de ultima zi lucrătoare a anului fiscal. În acelaş termen se achită şi obligaţia fiscală.

O problemă de o mai mare importanţă la impozitul pe bunuri imobiliare a persoanelor fizice reprezintă evaluarea obiectelor impunerii. Însă, necătând la aceasta, impozitul pe bunurile imobiliare se poate calcula de către inspectoratul fiscal în baza datelor fondului locativ, înregistrat la Oficiul Cadastral teritorial (O.C.T.). În cazul lipsei datelor O.C.T. determinarea impozitului se efectuează în baza datelor de arhivă a instituţiilor teritoriale de asigurarea, majorate cu coeficientul de recalculare. Dacă şi aceste date lipsesc, atunci impozitul se calculează reieşind din valoarea dată temporar de către organele fiscale, conform datelor de evaluare a altor obiecte analogice.

Dacă obiectul impunerii se transmite de la o persoană la alta, în urma actului de vânzare-cumpărare, dăruire, testament în cursul anului, atunci impozitul pe acest obiect se calculează şi se pune în sarcina plătitorului proprietar primar de al 01.01 până în luna pierderii dreptului la proprietate şi din această dată, până la sfârşitul anului, impozitul se pune în sarcina noului proprietar.

Pentru obiectele nou construite, impozitul se calculează începând cu anul următor celui în care s-a construit obiectul. În cazul lichidării obiectelor perceperea impozitului se încetează din luna în care a fost lichidat.

Calculul impozitului pe bunuri imobiliare pentru persoanele fizice se efectuează de către colaboratorii fiscali în oraşe şi de către Serviciul de colectare a impozitelor din cadrul Primăriilor în localităţile rurale, în colaborare cu serviciul fiscal teritorial.

Avizul de plată a impozitului pe bunurile imobiliare pentru contribuabili-persoane fizice urmează şă le fie prezentat nu mai tîrziu, decît în termen de 60 zile pînă la primul termen de plată a impozitului funciar ( adică, anual pînă la 15 iunie a anului curent).

 Termenii de plată pentru acest impozit se stabileşte de autorităţile administrative publice locale, dar nu mai târziu de 15 august şi 15 octombrie.

În cazul când contribuabilul–persoană fizică, achită impozitul anual integral pînă la data de 30 iunie a anului curent, atunci el obţine o bonifocaţie de 15% din suma impozitului.

45.  Determinarea impozitului pe bunuri imobiliare (pentru clădiri, construcţii) pentru persoanele fizice, termenele de plată.

46.  Caracteristica generală a impozitului pe bunuri imobiliare (pentru terenuri).

47.        Înlesnirile fiscale la impozitul pe bunuri imobiliare (pentru terenuri).

La  impozitul pe bunuri imobiliare sînt prevăzute scutiri pentru următoarele persoane fizice:

-          persoanele de vărstă pensionară, invalizii de gradul I şi I, invalizi din coplilărie, invalizi de gradul III – participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei RM, la luptele din Afganistan, la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl

-          familile şi persoanele întreţinute de persoanele decedate- participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei RM, la luptele din Afganistan, la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl

-          familiile care au copii invalizi în vărstă de pînă la 18 ani şi membrii familiilor care au la întreţinere şi îngrijire permanentă persoane cu dezabilităţi

-          propriearii sau deţinătorii bunurilor rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei

pentru agenţi economici:

-          autorităţile publice şi instituţiile bugetare

-          societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor şi întreprinderile din cadrul acestor societăţi

-          întreprinderile penitenciarilor

-          obiectele de protecţie civilă

-          organizaţiile religioase

-          misiunile diplomatice

-          Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM)

-          instituţiile medico-sanitare publice finanţate din contul CNAM

-          Banca Naţională  a Moldovei

loturile de terenuri ocupate de:

-          rezervaţii, parcuri dendrologice, parcuri naţionale, grădini botanice

-          fondul silvic şi a apelor, în cazul cînd nu sînt utilizate în scopuri antreprenoriale

-          plantaţii multianuale, pînă la intrarea lor pe rod

-          căîle ferate, drumuri auto,porturi fluviale

-          zonele de frontieră de stat

Persoanele fizice, care au dreptul la înlesniri,  din sate şi comune beneficiază de reduceri la impozitul pe bunuri imobiliare pentru terenurile pe care sînt amplasate fondul de locuinţe, pentru loturile de lîngă locul de trai, precum şi pentru clădiri, construcţii, apartamente de pe acestea terenuri în limita costului imobilului-domiciliu, dar nu mai mult decît 30 mii lei.

48.  Metoda de determinare a impozitului pe bunuri imobiliare (pe terenuri) pentru persoanele juridice.

Impozitarea terenurilor

Determinarea sumei impozitului funciar se efectuează în funcţie de categoria  terenurilor, destinaţia lor, evaluarea lor şi cotele impozitului.

 Impozitul funciar se calculează separat pe fiecare tip de teren ca produs dintre cota impozitului  şi suprafaţa terenurilor (sau valoarea cadastrală în grad-ha), determinată în unităţi de măsură pentru care sunt stabilite cotele. Însumând toate impozitele astfel calculate, obţinem suma anuală a impozitului funciar, care se eşalonează în mărimi egale pe termene de plată. Impozitul funciar se varsă la bugetele locale de către întreprinderile agricole şi de alte persoane juridice, nu mai târziu de 15 august, 15 octombrie.

Calculele impozitului funciar pentru fiecare tip de teren se întocmeşte şi se prezintă, anual, organului teritorial al serviciului Fiscal de Stat de către persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător pînă la 1 iulie.

Pentru terenurile nou repartizate în decursul anului calcularea sumelor impozitului funciar se efectuează în termen de o lună din momentul repartizării şi include perioada de până la sfârşitul anului, începând cu luna care succedă repartizarea. Suma totală de plată se determină în modul următor:

1.  se calculează suma lunară a impozitului ca raport dintre suma anuală a impozitului şi 12 (numărul de luni).

2.  suma lunară a impozitului se înmulţeşte cu numărul de luni până la sfârşitul anului.

     Sumele plătite cu titlu de impozit funciar se raportează la cheltuielile de producţie (la cheltuielile perioadei).

 Pentru perosanele fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi gospodăriile ţărăneşti calcularea impozitului funciar se efectuează de către serviciile de colectare a impozitelor din cadrul primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale teritoriale. Calculele se efectuează în baza:

1.      Registrului de evidenţă a contribuabililor-persoane fizice a impozitului funciar şi a impozitului pe imobil .

2.      Registrul de evidenţă a gospodăriilor ţărăneşti (GŢ)

Avizul de plată a impozitului funciar pentru contribuabili-persoane fizice urmează şă le fie prezentat nu mai tîrziu, decît în termen de 60 zile pînă la primul termen de plată a impozitului funciar ( adică, anual pînă la 15 iunie).

Calcularea şi perceperea impozitului funciar pentru utilizarea comună a păşunilor şi fîneţelor, care sunt proprietatea primăriilor  se efectuează de către Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor, în baza Hotărîrii comune a Consiliului local şi a persoanelor, proprietari de animale. La Hotărîre se anezeă lista contribuabililor care vor folosi în comun terenurile, şi numărul de animale pe fiecare tip al lor. Fiecare contribuabil din listă, trebuie să semneze Hotărîrea respectivă, dacă este de acord să devie plătitor a impozitului funciar pe aceste tipuri de teren.

Calcului impozitului funciar pentru fiecare contribuabil se efectuează în funcţie de suprafaţa terenurilor, bonitate, şi numărul convenţional de animale, pe care le are în proprietate, conform coefecientului de recalculare. Coeficientul de recalculare se i-a în calcul pînă la sutime.

Coieficienţii de recalculare

1 cal = 1,2

1 VMC =1

1 viţel = 0,6

1 oaie, capră = 0,1

49.  Prezentarea dărilor de seamă şi termenele de achitare a impozitului pe bunuri imobiliare (pe terenuri).

50.  Taxa pentru amenajarea teritoriului.

Obiectul impunerii este personalul contribuabilului.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător

Baza de calcul este numărul mediu scriptic trimestrial de salariaţi şi sau fondatorii întreprinderilor în cazul în care aceştea activează în întreprinderile fondate , însă nu sînt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi.

Cota maximă a taxei pentru anul 2010 e de 80 lei anual (20 lei trimestrial) pentru fiecare salariat. Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-  autorităţile publice

-  instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-  misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-  organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte

-  fondatorii gospodăriilor ţărăneşti (GŢ), de fermier care au atins vîrsta de pensionare.

Perioada fiscală este un trimestru.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului unităţii administrativ teritoriale (BUAT)

GŢ (de fermier) pot achita taxa în numerar serviciului de colectare a impozitelor din cadrul primăriilor.

51.  Taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale.

Obiectul impunerii este organizarea licitaţiei sau loteriei.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător - organizator al licitaţiilor şi loteriilor.

Baza de calcul sînt:                                                     

1.    venitul din vînzări ale bunurilor declarate la licitaţie

2.    valoarea biletelor de loterie emise

Pentru anul 2010 cota maximă a taxei  este 0,1%.

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice

-          instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-          misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-          organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte

-          organizatorii licitaţiilor desfăşurate în scopul asigurării rambursării datoriilor la credite, acoperirii pagubelor, achitării la buget, vînzării patrimoniului de stat şi patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale (UAT).

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului unităţii

52.  Taxa de amlasare a publicităţi.

Obiectul impunerii este amplasarea, plasarea şi/sau difuzarea publicităţii.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător:

1.    care prestează servicii de plasare a anunţilor publicitare prin intermediul serviciilor cinematografice, video, prin reţelele telefonice, telegrafice, telex, în mijloace de transport, prin alte mijloace

2.    care amplasează publicitate prin intermediul afişelor, pancartelor, panourilor şi altor mijloace tehnice.

Baza de calcul sînt:

1.    venitul din vînzări ale serviciilor de plasare şi /sau difuzare a anunţilor publicitare prin intermediul serviciilor cinematografice, video, prin reţelele telefonice, telegrafice, telex, în mijloace de transport, prin alte mijloace

2.    suprafaţa publicitară (afişe, pancarte, panouri şi alte mijloace tehnice)

Pentru anul 2010 cote maxime a taxei

1.    pentru venit -5%

2.    pentru fiecare m² – 500 lei/an

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-       autorităţile publice

-       instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-       misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-       organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte

-       producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate plasată pe trimiterile poştale.

Perioada fiscală este un trimestru.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului unităţii

53.  Taxa de aplicare a simbolicii locale.

Simbolica locală reprezintă stema unui oraş sau a unui alt tip de localitate, denumirea lui sau imaginea monumentelor de arhitectură, a monumentelor istorice

Obiectul impunerii este simbolica locală.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător,care aplică simbolica locală pe producţia fabricată.

Baza de calcul este venitul din vînzări ale producţiei fabricate căreia i se aplică simbolica locală.

Pentru anul 2010 cota maximă a taxei  este 0,1%.

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice*instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile*misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora*organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte

Perioada fiscală este un trimestru.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului unităţii

54.  Taxa pentru unităţile comerciale şi sau de prestări servicii de deservire socială.

Unitate de comercială şi/sau de prestări de servicii de deservire socială.

Obiectul impunerii este suprafaţa unităţii comercială şi/sau de prestări de servicii de deservire socială.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător,care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări de servicii de deservire socială.

Baza de calcul este suprafaţa unităţii comercială şi/sau de prestări de servicii de deservire socială şi tipul mărfurilor desfăcute şi serviciilor prestate

Pentru anul 2010 cota maximă se stabileşte în dependenţă de localitatea undea se desfăşoară activitea contribuabilul pentru o perioadă de activitate de un an: Chişinău 18000 lei/unitate; Bălţi – 700 10800 lei/unitate; oraşe, comune (sate ) –5400 lei/unitate.

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice

-          instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-          misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-          organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte

-          persoanele care practică activităţi de pompe funebre şi acordă servicii similare, inclusiv care confecţionează sicrie, coroane, flori artificiale, ghirlande.

Perioada fiscală este un trimestru. Plata trimestrială se calculează în mărime de ¹/₄ din cota anuală stabilită de autorităţile publice locale.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului UAT.

55.  Taxa de piaţă.

Obiectul impunerii–servicii de piaţă prestate de pieţe contraplată.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător – administratori ai pieţelor.

Baza de calcul este  venitul din vînzări, obţinute din acordarea de locuri pentru comerţ.

Pentru anul 2010 cota maximă se stabileşte în mărime de 20%.

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice

-          instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-          misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-          organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte.

Perioada fiscală este un trimestru.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului UAT.

56.  Taxa pentru cazare.

Obiectul impunerii–servicii prestate de structurile cu funcţii de cazare.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător care prestează servicii de cazare.

Baza de calcul este  venitul din vînzări, obţinute din prestarea serviciilor de cazare.

Pentru anul 2010 cota maximă se stabileşte în mărime de 5%.                          

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice

-          instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-          misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-          organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte.

Perioada fiscală este un trimestru.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului UAT.

57.  Taxa balneară.

Obiectul impunerii –serviciile prestate pentru odihnă şi tratament.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de odihnă şi tratament.

Baza de calcul este  venitul din vînzări ale biletelor de odihnă şi tratament.

Pentru anul 2010 cota maximă se stabileşte în mărime de 1%.       

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice

-          instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-          misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-          organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte.

Perioada fiscală este un trimestru.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului UAT

58.  Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti.

Obiectul impunerii –  prestare a serviciilor auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de călători auto pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti.

Baza de calcul este   numărul de locuri în unitatea de transport.

Pentru anul 2010 cota maximă se stabileşte lunar în mărime de:

-          500 lei pentru un autoturism cu capacitatea de pînă la 8 locuri inclusiv.

-          1000 lei pentru fiecare autovehicul (microbuz) cu capacitatea de la 9 la 16 locuri inclusiv

-          1500 lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea de de la 17 pînă la 24 locuri inclusiv

-          1900 lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea de la 25 la 35 locuri inclusiv

-          2100 lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea mai mare de 35 locuri.

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice

-          instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-          misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-          organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte.

Perioada fiscală este luna de gestiune.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînăla data de 5 a lunii următoare lunii de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului UAT.

59.        Taxa pentru parcare

Obiectul impunerii –serviciile prestate pentru parcare.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de parcare.

Baza de calcul este  suprafaţa  parcării.

Pentru anul 2010 cota maximă se stabileşte în mărime de 6 lei/m² anual.

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.                                                                              

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice

-          instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-          misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-          organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte.

Perioada fiscală este un trimestru.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului UAT.

60.                   Taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei.

Obiectul impunerii –  ieşirea din Republica Moldova şi întrarea în Republica Moldova a mijloacelor de transport.

Subiecţii impunerii – persoanele juridice şi fizice,posesorii mijloacelor de transport, care trec frontiera de stat a Republicii Moldova

Baza de calcul este  unitatea de transport din categoria: autobus, microbus, camion, tractor cu remorcă.

Pentru anul 2010 cota maximă se stabileşte în sumă fixă pentru o unitate de transport la momentul trecerii frontierei de stat:

-          40 lei pentru un  autocar, autobuz, microbuz, camoin, tractor cu remorcă

Scutiri sînt acordate pentru:

-          autorităţile publice

-          instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile

-          misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora

-          organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte.

Pentru anul 2011 cota maximă nu este prevăzută în Codul Fiscal şi autorităţile publice locale stabilesc independent nivelul maxim al cotei.

Calcularea şi perceperea impozitelor se efectuează  de către organele împuternicite de administraţia publică locală.

Perioada fiscală este trimestrul.

Termenul de prezentare a dării de seamă şi plată a taxei este stabilit pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

Plata se efectuează prin transfer bancar la conturle trezoreriale ale bugetului UAT