Figuri de stil

Aliteraţia constă în repetarea consoanelor sau silabelor initiale: Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun prinţ mai tânăr când trecea.

Asonanţa consă în repetarea unor sunete cu timbru apropiat: Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de şedinţe.

Repetiţia constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziţii ale enunţului.
La rândul ei, poate apărea în forma de:

    Anafora - care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziţie şi a unor propoziţii în frază, pentru a accentua o anumită idee. Era casa pe care şi-o dorise din copilărie, casa pe care o visase de atâtea ori, casa pe care de atâtea ori o desenase, casa perfectă; casa pe care nu şi-o putea însă permite.

    Epifora - care constă în reluarea unui cuvânt la sfârşitul unei propoziţii sau a unei propoziţii la sfârşit de frază. În acestă problemă ar trebui să arate că este moţ şi nu cu moţ.

Anacolutul este o construcţie gramaticală greşită, ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică ale unor enunţuri formulate de unele persoane.

Interogaţia retorică este o întrebare la care nu se aşteaptă răspuns, acesta fiind evident şi cuprins sau sugerat în enunţ. Poate cineva învăţa într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?

Invocaţia retorică este o rugăminte adresată divinităţii, muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor

Gradaţia - constă în trecerea treptată, crescândă sau descrescândă, de la o idee la alta şi prin care se urmăreşte scoaterea în evidenţă a ideii sau nuanţarea exprimării.

Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obişnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparaţii subînţelese. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identităţii între două obiecte diferite (lucruri, fiinţe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii“:Prin care trece albă regina nopţii moartă.

Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însuşiri ale obiectului care înfăţişează imaginea lui aşa cum se reflectă în simţirea şi fantezia scriitorului.

Metonimia-figură de stil înrudită cu metafora, care constă în înlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauză, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu abstractul etc., pe baza unei relaţii logice: ”La noi sunt cântece şi flori, Şi lacrimi multe, multe…”

Antiteza este o figură de stil care constă în opoziţia dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situaţii. În creaţia lui M. Eminescu antiteza apare şi în formularea unor titluri: Venere şi Madonă, Înger şi demon, Împărat şi proletar.