Examen la specialitatea INFORMATICA APLICATA

1. Tehnologia informationala: caracteristica calitativa, criteriile calitatii.

Scopul principal al realizarii TI: marirea eficacitatii productiei cu utilizarea calculatoarelor. Principii de elaborare a TI: caracterul deschis, distributiv, integrare, unificare, personificare.

Estimare calitativa: nivel tehnico-stiintific (NTS) caracterizeaza gradul de corespundere al TI principiilor conceptiei.

Pt a analiza rezultatele estimatiei si a compara intre ele diferite sisteme e necesar un criteriu numeric sau indice de eficacitate; criteriul de eficacitate e functie de scop; e caracteristica gradului (calitatii) realizarii de catre sistem a destinatiei lui principale. Vi -> max.

Pt cresterea eficacitatii productiei la intreprinderi TI trebuie sa asigure: plenitudinea functionala a TI; operativitatea; livrarea informatiei.

Gradul plenitudinii functionale a TI poate fi prezentat prin catul impartirii suprafetei domeniului a prelucrarii automatizate a informatiei la suprafata domeniului prelucrarii informatiei necesare: V1=Qr1/Qn; V1=F(R1)/F(R), F(R1) – functia componentei reale a elementelor TI; F(R) – idele. Argumentele functiei F sunt indicii de importanta a elementelor TI, contururilor functionale, a etapelor sistemului de productie si dirijare.

Gradul de operativitate – gradul de oportunitatea prelucrarii informatiei, livrare a informatiei la timp, probabilitatea nedepasirii marimii date a timpului de catre cea reala valoare a lui. V2 = P ( [ t0,tk ]d <= [ t0,tk ]z ); []d – timpul real de la momentul terminarii pregatirii pt prelucrarea informatiei pana la generarea documentelor rezultative; []z – timpul necesar.

Grad de livrare a informatiei – V3=P(t0,qg<=t0,q3), aceleasi idei ca si la operativitate.

2. Bazele estimatiei solutiilor de proiect. Alegerea variantei optime.

Estimarea complexa a deciziilor de proiect ale PTI poate fi realizata la doua niveluri: nivel macro si nivel micro. Macro - determinarea parametrilor cantitativi si calitativi din punctele de vedere a specialistilor in dirijare si a specialistilor care exploateaza sistemul. Criterii de estimare ale specialistilor sistemului de dirijare: gradul de schimbare si reglementare a fluxurilor informationale, a tehnologiei operationale, a specificului muncii la efectuarea operatiilor, marimea accelerarii prelucrarii informatiei, concordanta sistemului cu particularitatile obiectului, productivitatea, nivelul calitatii, exactitatii si securitatii indicilor rezultativi pt ridicarea eficacitatii proceselor de dirijare, flexibilitatea, posibilitatea dezvoltarii sistemului. Criterii de estimare ale specialistilor care exploateaza: simplitatea, numar minim de specialisti necesari pt exploatare, caracteristici tehnice in realizarea dialogului, metode de control a informatiei de intrare si iesire, instruirea rapida. Micro – analiza sistemului de pe pozitiile proiectantilor. Criterii: mijloacelor lingvistice folosite la intrarea in sistem, algoritmi si instrumente de programare, metode de proiectare.

Pt alegerea celei mai eficace variante e necesara stabilirea criteriului eficientei economice, elaborarea variantelor de scheme si calcularea cheltuielilor pt fiecare din variante. La formularea criteriului se ia in cont cerintele utilizatorilor. Criterii pt caracterizarea multilaterala a variantei: minimum de cheltuieli de munca, valorice, maximum exactitate, oportunitatea furnizarii informatiei. Se procedeaza astfel: cel mai important criteriu devine criteriul de baza, celelalte devin restrictii care trebuie respectate.

3. Tehnologii informationale centralizate si descentralizate. Corelarea dintre nivelurile de centralizare si descentralizare.

In primele etape ale informatizarii cea mai raspandita forma de prelucrare a informatiei a fost prelucrarea ei centralizata din cauza cerintelor rigide de exploatare. TI centralizate acumulau informatii din documente primare de la periferii si le prelucrau centralizat, rezultatele erau trimise utilizatorilor. Operatiile etapei de baza sunt efectuate centralizat, existenta sistemului de comanda centralizat. In prezent in conditiile cand tehnica nu cere conditii speciale de exploatare, exista factori care conditioneaza necesitatea centralizarii.

Un sistem descentralizat este bazat pe descentralizarea operatiilor etapelor primare, pregatitoare si de baza.  La fiecare loc de lucru informatia poate fi colectata, inregistrata si procesata in conformitate cu necesitatile utilizatorului final.  Comunicarea dintre utilizatori e realizate prin canalele de legatura. Cauzele descentralizarii: tehnica, transport de date dezvoltat, economia de piata, accesul la tehnica.

In descentralizate utilizatorul colecteaza informatii din diferite surse centralizand procesarea lor. Pt realizarea principiilor de abordare sistemica si sistem integral trebuie pastrat un nivel anumit de centralizare a unor informatii pt a fi prelucrate impreuna la rezolvarea problemelor la nivel de conducere. In practica nu poate fi realizat un sistem pur centralizat sau descentralizat. El intotdeauna o sa posede si elemente de centralizare si de descentralizare a unor operatii.  De fapt utilizam sisteme mixte.  Problema e alegerea corelarii dintre nivelul de centralizare si cel de descentralizare a operatiilor de stocare si procesare. Descentralizarea proceselor duce la complicarea caracteristicilor ce tin de securitatea, redundanta informatiei care se mareste, integritatea sistemului informatic. Deci, e necesar de pastrat un nivel de centralizare.

4. Tehnologia neformularista. Esenta, starea si conditiile realizarii.

Principiul tehnologiilor informatice neformulariste – tendinta de a reduce sau exclude utilizarea hirtiei ca suport informational. Piedici: nivelului redus de automatizare a procesului de prelucrare a informatiei textuale, de dezvoltare a retelelor informationale locale, globale, de informatizare a societatii. Probleme de rezolvat: elaborarea metodelor de identificare a informatiei textuale in limbajul natural (indexare) – informatii sonore, vizuale; crearea sistemelor de colectare si transmitere a informatiei – retele. Etape: introducere manuala, fax-modem, scaner, voce.

1. Reteaua de Transfer Date – echipamente si produse program destinat schimbului de date intre statiile unei retele; consta din reteaua magistrala de transfer date si reteaua de acces (de abonat). Reteaua magistrala destinata interconectarii mijloacelor de acces la RTDA; consta din noduri de comunicatie (routere) si canale de transfer date; deobicei are topologie plasa. Reteaua de acces conecteaza statiile sau retelele locale la reteaua magistrala; consta din canale de transfer date, uneori din concentratoare si comutatoare de date. Daca se conecteaza o retea locala, in cadrul acesteia se va folosi un ruter, topologie multiarbore.

2. Retea Locala - acopera aria cu raza pina la citiva km: una sau mai multe cladiri invecinate. Aria mica permite folosirea tehnologiilor simple si mai ieftine.

73 – 10-20 Mbps; cablu coax, fire tors, fibra optica; Ethernet, Arcnet, Token Ring.

85 – 100 Mbps; fire torst, fibra optica, cablu coax; FDDI, Fast Ethernet.

93 – 200 Mbps – 4 Gbps; fibra optica, fire tors, cablu coax; Fibre Channel, Gigabit Ethernet, Token Ring.

02 – 10-40 Gbps; fibra optica, fire tors, cablu coax; 10Fibre Channel, 10Gigabit Ethernet.

10 – 100 Gbps; fibra optica; 100Gigabit Ethernet.

In zilele noastre cel mai des pentru construirea retelei locale se foloseste Ethernet cu fire torsadate si Wifi.

Topologii: stea, inel, arbore cu concentratoare, magistrala, inel dublu si, mai rar, plasa.

Componente de baza ale retelelor locale: statii, placi de retea in cadru statiilor, medii de transmisie, terminatoare, repetoare, punti, ruter, porti.

Retelele locale simple in general constau din unu sau mai multe comutatoarea (switch). Un comutator poate fi conectat la un ruter sau, modem pentru accesul la internet.

3. Asigurarea veridictatii transportului de date – datele se transmit prin canale in forma de semnale; canalele trec printr-un mediu; mediul poate influienta semnalele din canale; influientele se numesc perturbatii. Pot fi aditive (se suprapun semnalului) si multiplicative (modifica caracteristicile fizice ale canalului). Cauzele perturbatiilor: proiectare cu erori, contacte necalitative, descarcari electrice, infl canalelor vecine, nerespectarea conditiilor de exploatare.

Caracterizarea cantitativa a veridicitatii: Veridicitatea transmisiei – capacitatea sistemului de a transmite date fara erori. Cel mai des element de date folosit este bitul.

Probabilitatea erorii la element de date Pe = lim (n->inf) ne/n, ne – nr de elemente receptionate eronat, n – nr total de elemente transmise.

BER – bit error rate – indicator normat: vocale analogice comutate 2*10^(-3); vocale analogice dedicate 5*10^(-4); optica in ’70 10^(-8); mediu de transmisie giga ethernet 10^(-11).

Volumul semnalului V = latime banda ∆F * putere semnal Ps * durata transmisiei T. Asupra ∆F, Ps nu putem influienta fiind definite de modem si limitate de canal, insa T poate creste, dar nu e recomandabil.

Metode de imbunatatire a semnalului: Fara legatura inversa se refera transmiterea repetata a pachetului de date, transmiterea aceluiasi pachet prin mai multe canale paralele cu aplicarea unei metode majoritare la destinatie si codificarea redundanta: pierdere de timp, resurse. Mai eficiente e metoda cu legatura inversa care presupun posibilitatea transmiterii datelor in ambele directii, existenta informatiei de serviciu (de decizie, informationala, hibrida): se calculeaza suma de control si se verifica cu ajutorul codului CRC16 sau CRC32. Puterea codului (cati biti eronati identifica): 100% - de pana la 15 biti eronati in pachet.

4. Modelele arhitecturale de retea OSI ISO, TCP/IP. OSI este un model conceptual ce caracterizeaza si standardizeaza functiile interne a unui sistem de comunicare prin partitionarea lui in nivele abstracte, ‘76. 7 nivele, RTD opereaza cu primele 3, calculatorul cu toate 7.

TCP/IP este un model de retea si un grup de protocoale de comunicare folosit pentru Internet si alte retele similare, ’74, 4 nivele.

	Nivele OSI	Unitate de date	Functii	Nivele TCP / IP	Protocoale
Superior	7 aplicatie	Date	Interactiunea cu aplicatiile	4 Aplicatie	HTTP, FTP, SMTP,
	6 Prezentare		Prezentarea datelor, criptare, decriptare, transformarea datelor dependente de masina in date independente
	5 Sesiune		Stabilirea si desfiintarea sesiunii cu statia
	4 Transport	Segmente	Transportarea pachetelor,  segmentarea mesajelor la sursa si asamblarea lor la destinatar	3 Transport	TCP, UDP
Inferior	3 Retea	Pachet / Datagrama	Adresarea, rutarea datagramelor	2 Internet	IP, ARP, ICMP
	2 Legatura de date	Bit / Frame	Transmite fara erori a datelor catre nodul adiacent	1 Legatura	Ethernet, Token Ring, FDDI, PPP, OSPF
	1 Fizic	Bit	Transmite fara modificari sirul de biti in canal

5. Tehnologii de retea de arie larga – WAN – arie mai larga decat a unui oras. Tehnologii: TCP/IP, X.25, ISDN, Frame Relay, ATM, MPLS.

TCP/IP – ’74, tehnologia internetului, flexibila (caderea unui nod sau canal nu afecteaza reteaua), fiabila (IP e un protocol datagrama adica fiecare pachet se transmite independent de altele), cea mai raspandita, nesigura (nu se cunoaste ce s-a intimplat cu pachetul in cazul in care nu a ajuns).

X.25 – ’78, tehnologie orientate pe folosirea canalelor existente ale sistemelor telefonice; tehnologie calitativa, canale de calitate joasa din aceasta cauza include mecanisme puternice de asigurare a veridicitatii transmisiei; viteza joasa; des folosita in sistemul bancar la terminalele pos si bancomate.

ISDN – ’88, prima si ultima retea cu comutare de canale; foloseste canale B si D numerice: B (comutare de pachete) 64kbps pentru voce si date, D (comutare de canale) 16, 64kbps pentru informatie de serviciu; Folosite in trunchi: 2B+D (Basic Rate Interface), 30B+D (Primary Rate Interface), 23B+D (USA, Japonia). Fiabila, calitativa, scumpa din cauza comutarii de canale, 12Mbps.

Frame Relay – ’89, tehnologie cu comutare de pachete pentru canale D de la ISDN cu circuite virtuale: detecteaza pachete eronate si le arunca fara sa comunice despre asta; tehnologie simpla, ieftina, folosita in retele de acces, mai rar in cele magistrale; 45Mbps.

ATM – ’93, mod de transfer asincron, viteza inalta, transfera orice tip de informatii: voce, video; robusta, calitativa, dar putin flexibila pentru ca e cu circuite virtuale; 155Mbps, 622Mbps, 2,5Gbps, 10Gbps.

MPLS – ’99, comutarea prin etichete; imbina flexibilitatea IP, calitatea ATM, se foloseste in retele magistrale. In MD 2007 la Moldtelecom.

1. Notiunile Baza de Date, SGBD. Modelele logice de date: ierarhic, retea, relational. Etapele de proiectare a unei baze de date. Algebra relationala. Interogari in algebra relationala.

Baza de Date – este o colectie organizata de date. Datele sunt organizate in modele relevante aspectelor realitatii astfel incat sa ofere informatii proceselor care o necesita. SGBD – sistem de gestiune a bazei de date – este un produs program ce interactioneaza cu utilizatorul, alte aplicatii, baza de date creat special pentru a inregistra si analiza date. SGBD este un soft ce are ca scop definirea, crearea, interogarea, actualizarea si gesiunea bazelor de date.

Schema si subschema bazei de date sunt modelele logice ale bazei de date, care au asociate principii generale pentru gestionarea, definirea datelor, manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. ierarhice – legăturile dintre date sunt ordonate unic, accesul se face numai prin vârful ierarhiei, un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale; reţea – datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii, în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori, iar la un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi; relaţionale – structura de bază a datelor este aceea de relaţie – tabel, limbajul SQL este specializat în comenzi de manipulare la nivel de tabel.

Proiectarea unei baze de date constă din etapele: analiza sistemului sau a domeniului economic pentru care se realizeaza BD; proiectarea structurii (conceptuala, logica, fizica); incarcarea datelor; exploatarea si intretinerea.

Algebra relationala e conceputa ca un limbaj abstract de formulare a cererilor sau ca o colecie de operatii pe relatii având drept operanzi una sau mai multe relatii si producând ca rezultat alta relatie. Operatii: reuniune, diferenta, produs cartezian, proiectia, selectia, jonctiunea, intersectia, diviziunea.

2. Componentele generale ale limbajului SQL: Definirea schemei bazei de date. Interogarea bazei de date. Definirea viziunilor si indecsilor. Crearea procedurilor stocate si declansatoare. Definirea accesului si permiselor la date.

DDL (definition) – CREATE, ALTER, DROP. DML (manipulation) – SELECT, INSERT, UPDATE, DELETE; DCL (control) – GRANT, REVOKE; Transition Control – COMMIT, ROLLBACK, SAVEPOINT.

Schema – colectie de obiecte precum tabele, viziuni; apartine unui utilizator si are un nume ce coincide cu numele utilizatorului respectiv.

CREATE SCHEMA schemaname [ AUTHORIZATION username ] [ schema_element [ ... ] ]

CREATE DATABASE dbname;

CREATE TABLE table_name
(
column_name1 data_type(size),
column_name2 data_type(size),
....
);

SELECT – selectarea, vizualizarea datelor din tabelele bazei de date, afisarea se poate face dupa anumite criteria si conditii. Operatii ale algebrei relationale realizate cu SELECT: proiectia (coloane), selectia (linii), jonctiunea (asocierea datelor sotcate-n tabele diferite prin specificarea legaturii dintre ele).

SELECT coloane FROM tabel;

Viziunile dinamice sunt tabele virtuale:

CREATE VIEW AS ;

Indecsi – fisiere aditionale folosite pentru accelerarea accesului la date; permite SGBD sa gaseasca datele in tabel fara sa-l scaneze; e o lista de valori cu locatiile de stocare a liniilor in tabel spre care indica fiecare valoare. Se creeaza cand: Coloana este frecvent utilizată în

clauzele WHERE sau în joncţiuni, conţine nenumărate valori distincte, conţine multe valori NULL, tabelul are multe linii dar interogările deobicei returnează puţine tupluri.

CREATE [UNIQUE]  INDEX nume_index

ON nume_tabel (nume_atr1, nume_atr2,...)

Opţiunea UNIQUE interzice ca două linii să aibă aceiaşi valoare pentru atributele indexate.

Procedura stocata – un bloc de instructiuni SQL compilat si stocat in baza de date ca un obiect al schemei; accepta parametri de intrare, revine cu valori multiple ca parametri de iesire; poate returna valoarea de stare a procedurii pentru a indica succesul sau esecul si cauza lui.

CREATE [OR REPLACE] PROCEDURE nume_procedura

[param1 [mod] tipdate1, [mod] – IN (implicit), OUT sau IN OUT

param2[mod] tipdate2,…]

IS|AS [declaratie_variabile_locale;…]

BEGIN

--actiune;

END[nume_procedura];

Declansator – procedura care e executata in mod implicit cand asupra tabelului asociat este lansata o comanda UPDATE, INSERT, DELETE, CREATE, ALTER sau altele; pot extinde logica de verificare a constrangerilor de integritate, valorilor implicite si regulilor.

CREATE [OR REPLACE] TRIGGER nume

[temporalitatea evenimentului] (BEFORE / AFTER Operaţie (INSERT, DELETE sau UPDATE) ON tabel)

[granularitatea evenimentului] (FOR EACH ROW / STATEMENT)

[WHEN condiţie] (OLD / NEW.nume_atr)

BEGIN

corpul declanşatorului

END;

Exemplu:

CREATE TRIGGER Exemplu-tuplu

AFTER DELETE OF codul ON tabel1

FOR EACH ROW

WHEN ((OLD.nume=’petru’) OR (OLD.varsta > 35))

BEGIN

DELETE FROM tabel2 WHERE

tabel2.cod=:OLD.cod;

END Exemplu-tuplu;

Controlul Accesului: Se bazează pe conceptul de drept de acces sau privilegii asupra obiectelor şi mecanizmelor pentru acordarea privilegiilor. Creatorul unui obiect obţine automat toate drepturile asupra acestuia. SGBD duce evidenţa cui i se oferă şi cine pierde privilegiile. Privilegii asupra relaţiilor: select, insert, delete, update, references; asupra schemei: index, resources, alteration, drop.

Utilizatori BD au privilegii si roluri. GRANT pentru a acorda privilegii. GRANT privilegiu TO user; CREATE USER numeuser IDENTIFIED BY parola; REVOKE privilegiu ON obiect FROM user; CREATE ROLE rol; GRANT create table TO rol; GRANT rol TO user;

3. Concepte fundamentale privind bazele de date, modele de reprezentare a datelor si sistemele de gestiune a bazelor de date. Arhitectura ANSI/X3/SPARC. Utilizatorii bazelor de date. Nivele de abstractie.

Date – fapte observate si masurate din viata reala; obiectiv. Informatia – rezultatul interpretarii datelor; subiectiv. Pentru ca datele sa fie utile trebuie culese, memorate, organizate, regasite, prelucrate. Aceasta activitate e legata de baze de date. Centralizarea datelor in BD reduce redundanta, evita inconsistenta datelor, partajeaza datele la mai multi useri, are restrictii de securitate, are proceduri de validare.

SGBD – program care stabileste interfata dintre datele stocate si programele aplicatii, interogarile formulate. Caracteristici: interactiunea cu SO, mentinerea integritatii, asigurarea securitatii, backup, controlul concurentei, interactiune cu BD, independenta datelor. Utilizator – orice persoana responsabila de proiectarea si actualizarea BD. Clasificare: admin (definirea schemei, structurii, metode de acces, permise, privilegii, constrangeri de integritate), dev, special user (SQL), usual user. Arhitectura ANSI/X3/SPARC este pe 3 nivele abstracte: intern (fizic), logic (coneptual), extern (viziunea user). Aceste nivele sunt descrieri diferite ale aceleiasi colectii de date care se afla doar in nivelul intern. Intern – pt proiectanti de sistem, specifica mod de reprezentare a datelor pe suportul fizic, modul in care SGBD si SO percep datele. Logic – pt proiectanti si programatori BD, reprezentarea unica si abstracta a datelor pt toti userii, descrie ce date sunt stocate, ascoierile dintre ele. Extern – useri, subschema logica a BD, descrierea datelor care sunt folosite de un grup de useri. Functionare: interogarea e analizata sintactic conform gramaticii limbajului si semantic (obiectele sa fie cunoscute de schema externa); cererea se traduce pentru nivelul logic adica referintele la obiectele schemei externe devin referinte la obiectele schemei logice cu ajutorul regulilor de mapare stabilite la definirea schemei externe; la nivelul logic se controleaza confidentialitatea, concurenta, se decupeaza cererea in subcereri care-s transmise la nivel intern,sau cererea e pusa in asteptare sau refuzata; la nivel intern subcererea e tradusa in cereri fizice, SGBD face acces fizic la date. Datele extrase la interogare trec in stratul logic apoi se reorganizeaza potrivit schemei externe.

4. Modelul relational de date. Structura modelului. Constrangeri de integritate. Operatii.

Modelul relational de date – datele sunt pastrate in tabele cu linii de aceeasi structura. Linia este un obiect din lumea inconjuratoare. Linia e formata din mai multe date structurate in elemente numite atribute (coloana). Toate atributele impreuna formeaza domeniul de interes. Domeniul unui atribut este multimea de valori de acelasi tip pe care le poate lua atributul. Tuplul – linia din tabel corespunde inregistrarii din fisiere. Multimea universala de atribute formeaza schema universala. Submultimea de atribute e o schema. Tabel – relatie – multime finita de tupluri. Gradul unei relatii este numarul de atribute din care e constituita schema. Cardinalitatea – nr de tupluri.

Constrangerile de integritate definesc cerinte pe care trebuie sa le satisfaca datele pentru a putea fi considerate corecte, coerente in raport cu lumea reala pe care o reflecta. Structurale: unicitatea si minimalitatea cheii, referentiala (cheie externa), entitatii (cheia nu poate fi null), dependente intre atribute (functionale, multivaloare, jonctiune). Comportament: al domeniului (valoarea atributului), tuplului (2 sau mai multe atribute), relatiei (valorile atributelor din mai multe tupluri), bazei de date (valori din mai multe relatii). 5 tipuri constrangeri SQL: not null, unique (null acceptat, nu-s duplicate), primary key (campuri ce indentifica inregistrarile unui tabel, o cheie, not null), foreign key (cheie primara a altui tabel), check (limitarea valorilor care le poate avea un camp). Operatii: reuniune, diferenta, produs cartezian, proiectia, selectia, jonctiunea, intersectia, diviziunea.

5. Tipuri de date in limbajul SQL. Definirea schemei bazei de date. Reprezentarea constrangerilor de integritate.

Numerice: exacte (intregi: integer, smallint, tinyint; zecimale: numeric, decimal), aprox (real, duble precision); siruri de caractere (char, varchar), siruri de biti (bit, varbit), temporale (date, time, timestamp).

CREATE SCHEMA schemaname [ AUTHORIZATION username ] [ schema_element [ ... ] ]

CREATE DATABASE dbname;

CREATE TABLE table_name (column_name1 data_type(size),column_name2 data_type(size),....);

Valori necunoscute: Un atribut poate admite (sau nu) valori necunoscute.  Se specifică folosind clauza (NOT)

NULL. Cheie primară: garantează unicitatea şi minimalitatea şi obligă mulţimea de atribute să fie cheie primară. Pentru aceasta se utilizează clauza PRIMARY KEY. Integritatea referenţială: Garantează existenţa cheii externe. Se  utilizează clauzele REFERENCES şi FOREIGN KEY. Cheie secundară: garantează unicitatea atributelor astfel declarate. Se utilizează clauza UNIQUE. Şi obligatoriu trebuie adiţional specificat NOT NULL. Constrângeri CHECK comportamentale: Implică condiţii ce trebuie să le satisfacă valorile atributelor obiectelor implicate. Sintaxa: CHECK (condiţie). Formulate la nivelul coloanei: NOT NULL, cheie primară, cheie unică, cheie externă, CHECK. Formulate la nivelul tabelei (după definirea ultimei coloane): cheie primară, cheie unică, cheie externă, CHECK.

CONSTRAINT nume_restrictie NOT NULL;

CONSTRAINT nume_restrictie UNIQUE (nume_coloana1 [,nume_coloana1 …]);

CONSTRAINT nume_restrictie PRIMARY KEY (nume_coloana1 [,nume_coloana1 …]);

CONSTRAINT nume_restrictie FOREIGN KEY (nume_colana1[,nume_coloana2 …]) REFERENCES

nume_tabel_parinte (nume_coloana3 [,nume_coloana4…])

[ON DELETE CASCADE|SET NULL];

CONSTRAINT nume_restrictie CHECK (expr_logica);

6. Componenta DML a limbajului SQL. Operatiile de actualizare a bazei de date. Extragerea datelor din baza de date. Construirea interogarilor cu subinterogari.

Data manipulation language: insert, update, delete, select.

INSERT INTO table_name (column1,column2,column3,...) VALUES (value1,value2,value3,...);

UPDATE table_name SET column1=value1,column2=value2,... WHERE some_column=some_value;

DELETE FROM table_name WHERE some_column=some_value;

SELECT

[DISTINCT | ALL]

FROM

[WHERE ]

[ORDER BY ]

[GROUP BY ]

[HAVING ]

Subinterogări pot fi utilizate în diverse locuri, inclusiv în clauzele FROM sau WHERE. La cele cu where se foloses cuvintele IN, ALL, ANY (cel putin cu un tuplu din inter), EXISTS (rezult subinterogarii nu e vid), UNION, INTERSECT, EXCEPT

7. Definirea drepturilor si permiselor de acces la baza de date in limbajul SQL. Construirea viziunilor.

Controlul Accesului: Se bazează pe conceptul de drept de acces sau privilegii asupra obiectelor şi mecanizmelor pentru acordarea privilegiilor. Creatorul unui obiect obţine automat toate drepturile asupra acestuia. SGBD duce evidenţa cui i se oferă şi cine pierde privilegiile. Privilegii asupra relaţiilor: select, insert, delete, update, references; asupra schemei: index, resources, alteration, drop.

Utilizatori BD au privilegii si roluri. GRANT pentru a acorda privilegii. GRANT privilegiu TO user; CREATE USER numeuser IDENTIFIED BY parola; REVOKE privilegiu ON obiect FROM user; CREATE ROLE rol; GRANT create table TO rol; GRANT rol TO user;

CREATE VIEW AS ;

DROP VIEW ;

Avantaje: Asigură confidenţialitatea şi securitatea datelor. Nu toţi utilizatorii pot vedea sau cunoaşte toată schema bazei de date. Pot exista date ascunse de unii utilizatori, unele cunoştinţe pot fi limitate în

conformitate cu datele relevante fiecărui utilizator. Omogenizarea accesului la baza de date. Simplificarea interfeţei cu utilizatorii. Facilitarea documentării aplicaţiilor. Permite limitarea eventualelor operaţii  (cereri) ce pot avea loc asupra datelor. Permite atribuirea unui nume simplu prin care vom putea accesa o operaţie complexă sau o cerere formulată apriori. Favorizează independenţa logică a datelor. Structura bazei de date poate fi schimbată fără a afecta esenţial aplicaţiile. Dezavantaje: Necesită timp pentru recrearea viziunilor de fiecare dată cand e apelată. Poate sa nu poate fi direct modificabilă. Unele dezavantaje pot apărea pe parcursul viziunilor materializate care fizic se păstrează pe disc şi trebuie restabilite în anumite intervale de timp.

8. Declansatoarele in SQL. Gestionarea accesului concurential la date. Prelucrarea tranzactiilor.

Declansator – procedura care e executata in mod implicit cand asupra tabelului asociat este lansata o comanda UPDATE, INSERT, DELETE, CREATE, ALTER sau altele; pot extinde logica de verificare a constrangerilor de integritate, valorilor implicite si regulilor.

CREATE [OR REPLACE] TRIGGER nume

[temporalitatea evenimentului] (BEFORE / AFTER Operaţie (INSERT, DELETE sau UPDATE) ON tabel)

[granularitatea evenimentului] (FOR EACH ROW / STATEMENT)

[WHEN condiţie] (OLD / NEW.nume_atr)

BEGIN

corpul declanşatorului

END;

Exemplu:

CREATE TRIGGER Exemplu-tuplu

AFTER DELETE OF codul ON tabel1

FOR EACH ROW

WHEN ((OLD.nume=’petru’) OR (OLD.varsta > 35))

BEGIN

DELETE FROM tabel2 WHERE

tabel2.cod=:OLD.cod;

END Exemplu-tuplu; 
Fiecare utilizator poate formula cereri calculatorului central oricand, iar calculatorul central va trebui sa raspunda in timp accepatabil. Multe persoane pot lucra concomitent, e posibil ca calculatorul saprimeasca cereri de acces la date formulate simultan, adica este cazul unui acces concurent. Pentru a oferi senzatia ca fiecare utilizator este tratat la timp se foloseste regimul de timp partajat cand orice minut al timpului se divizeaza in parti egale  foarte mici oferite pe rand fiecarui user. Conceptul de tranzactie – multime de operatii asupra datelor care e tratata ca o operatie unica; foloseste copiile inregistrarilor, originalul ramanand intact pana la sfarsirea tranzactiei. Tranzactia trebuie sa fie finalizata inainte ca alta sa inceapa. Tranzactiile nefinalizate sunt anulate automat. Proprietati: atomicitate (toate operatiile sa fie realizate sau niciuna); consistenta (modificarea datelor conform constangerilor); izolarea (in timp ce o tranzactie actualizeaza date partajate, datele pot fi inconsistente si nu trebuie puse la dispozitia altor tranzactii); durabilitate (modificarile realizate de o tranzactie validata sunt conservate). Tranzactia termina cu COMMIT, se anuleaza cu ROLLBACK. Dupa COMMIT modificarile devin validepentru celelalte tranzactii. Puncte de salvare – puncte de control – posibilitatea de anulare a modificarilor efectuate de la un savepoint: SAVEPOINT nume; ROLLBACK nume;

1. SIF - ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor unităţii. SI este un ansamblu structurat de elemente interconectate funcţional pentru automatizarea procesului de obţinere a informaţiilor şi pentru fundamentarea deciziilor. SI este parte componentă a SIF şi are ca obiect de activitate, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare automată a datelor.

2. Criterii, categorii SI: structura economiei nationale: macro (SI pt conducerea unor ramuri a economiei, unor activitati in economie, functionale, teritoriale), micro (SI pt conducerea proceselor tehnologice, activitatilor economice); mod de organizare a datelor (fisiere, fisiere SGBD, BD cu SGBD, BD sau fisiere distribuite); grad de interconectare (aplicatii independente care comunica direct sau indirect, comune); grad de distribuire (centralizate cu / fara teleprelucrare, cu distributie speciala sau totala); tehnologie de prelucrare (culegerea si validarea datelor, administrarea datelor, exploatare si obtinere a rezultatelor).

3. Structura generala: Componenete generale: intrari (din tranzactii externe, interne reprezintă datele obţinute în rezultatul unor prelucrări automate, desfăşurate în cadrul SI care conduc la modificări structurale în cadrul colecţiilor de date), prelucrari (crearea, actualizarea, exploatarea, reorganizarea, salvarea, restaurarea BD), iesiri (rapoarte, indicatori sintetici – redau starea fenomenelor şi proceselor economice, inclusiv rezultatele activităţii economico-financiare, grafice - dinamica indicatorilor sintetici şi analitici, iesiri pentru alte sisteme).

4. Aspect organizatoric: infoware, hardware, software, baza stiintifico-metodologica, humanware, orgware. Prin baza informaţională se subînţelege atât datele de intrare supuse prelucrării, cât şi fluxurile informaţionale, sistemele şi nomenclatoarele de coduri. Baza tehnică (hardware)  este constituită din echipamentele de culegere, transmitere, stocare, prelucrare şi prezentare a rezultatelor. Sistemul de programe (software) include totalitatea programelor care asigură buna funcţionare a sistemului informatic şi presupune atât soft-ul de bază (sistemele de operare, sistemele de gestiune a datelor), cât şi soft-ul aplicativ (programe utilizator). Baza ştiinţifico-metodologică este constituită din metodologii, metode şi tehnici de realizare a sistemelor informatice, algoritmi, modele matematice ale proceselor şi fenomenelor economice. Resursele umane reprezintă atât personalul de specialitate (analişti, proiectanţi, programatori, ingineri de sistem, operatori etc.), cât şi beneficiarii sistemului, adică reprezentanţii conducerii unităţii beneficiare şi reprezentanţii compartimentelor funcţionale incluse  în aria de cuprindere a viitorului sistem. Cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii în care funcţionează sistemul informatic.

5. Aspect functional: producere, cercetare si dezvoltare, financiar contabil, marketing, personal.

6. Obiectiv General: constituie asigurarea selectivă şi în timp util a tuturor nivelurilor de conducere cu informaţii necesare şi reale pentru fundamentarea şi elaborarea operativă a deciziilor cu privire la desfăşurarea cât mai eficientă a întregii activităţi din USE. Manageriale, se determină în funcţie de aspectele globale de conducere şi afectează activităţile de bază din cadrul unităţilor economice (aprovizionare, producţie, desfacere etc.) cum ar fi: sporirea gradului de încărcare a capacităţilor existente şi reducerea duratei ciclului de fabricaţie; sporirea volumului producţiei; reducerea consumurilor specifice de materii prime şi materiale; sporirea productivităţii muncii; sporirea profitului şi a rentabilităţii etc. Funcţionale - se determină în conformitate cu anumite funcţii privind problema abordată. De exemplu, pentru un sistem realizat pentru activitatea de marketing, acestea pot fi: studierea caracteristicilor tehnico-economice, inclusiv a tehnicilor de comercializare a produselor concurente, furnizate de alte unităţi comerciale din ţară sau străinătate; studierea caracteristicilor specifice ale pieţelor de desfacere în vederea realizării relaţiilor valutar-financiare şi de distribuire a produselor proprii; primirea şi centralizarea comenzilor de la clienţi; livrarea către clienţii interni şi externi a producţiei contractate; urmărirea ritmicităţii livrărilor în scopul onorării contractelor, etc. Tehnologice – asigură funcţionarea eficientă a întregului SI, cum ar fi: abordarea unor soluţii performante de realizare a procedurilor de exploatare a colecţiilor de date în vederea obţinerii la videoterminale a tuturor ieşirilor noului sistem; asigurarea securităţii şi confidenţialităţii colecţiilor de date şi a utilizatorilor; sporirea vitezei de răspuns a sistemului la solicitările beneficiarului; sporirea exactităţii şi preciziei în procesul de prelucrare a datelor şi informare a conducerii; reducerea costului prelucrării informaţiilor; raţionalizarea fluxurilor şi circuitelor informaţionale etc.

7. Funcţiile de bază ale unui sistem informatic rezultă din activităţile incluse în aria de cuprindere a acestuia. Alte funcţii: decizională  care asigură elementele necesare sprijinirii şi luării deciziilor; operaţională (de acţiune)  care realizează obiectivele cuprinse în strategia de conducere prin asigurarea şi operaţionalizarea deciziilor, metodelor manageriale, etc.; documentare care se exprimă printr-o permanentă şi continuă cunoaştere a mediului înconjurător, pe baza căreia se înregistrează toate informaţiile ce îmbogăţesc tezaurul personalului şi care ulterior pot fi utilizate în luarea deciziilor sau pentru realizarea anumitor acţiuni.

8. Principii de proiectare recomandate: Criteriul eficienţei economice - evaluarea  cheltuielilor  necesare  pentru  conceperea,  realizarea,  implementarea  şi exploatarea  curentă  a  SI  şi  compararea  acestora  cu  efectele economice  directe  şi indirecte obţinute de unitatea beneficiară; Orientarea spre utilizatori - cerinţele  şi  preferinţele  utilizatorilor; Utilizarea de soluţii performante - aplicarea celor mai eficiente metode şi tehnici de proiectare şi specificare a unor caracteristici de calitate are să fie validate şi controlate; Abordarea globală modular - legătura  acestuia  cu  lumea  exterioara; Asigurarea unicităţii introducerii datelor - datele să se poată introduce o singură dată; Soluţie generală, independenta de configuraţia actuală a sistemului informatizat. Posibilitatea de dezvoltare ulterioara.

9. În funcţie de rolul SI în cadrul USE se disting 3 categorii de strategii: strategia ameliorative (automatizarea activităţilor şi operaţiilor care au caracter  repetitiv  sau  de  rutină.  Sistemele  informatice,  elaborate  după  asemenea strategie, nu impun modificări în sistemul unităţii, au un grad redus de complexitate, sunt lipsite de flexibilitate, nu folosesc personal numeros, iar timpul de implementare este scurt.); strategia inovatoare (implementarea SI trebuie însoţită de schimbări importante în organizarea şi funcţionarea sistemului USE. Aceste strategii presupun un timp mai mare pentru realizarea noului sistem, mai multe cheltuieli, personal de înaltă calificare, dar care asigură valorificarea facilităţilor oferite de calculator.); strategia adaptive (se bazează pe principiul invariaţiei sau modificărilor lente impuse  de  existenţa  proceselor  şi  structurilor  de  bază  ale  unităţilor  economice. Elementele informaţionale invariante sunt surprinse în baza informaţională (BI) care ocupă locul central în cadrul SI. Strategia adaptivă asigură flexibilităţi sporite datorită utilizării conceptului de bază informaţională care se transpune în colecţii de date şi care împreună cu procedurile de creare, actualizare şi exploatare constituie nucleul SI.). În funcţie de modalitatea de abordare şi realizare a SI se disting 2 categorii strategia ascendentă – evolutivă (botton – up, se bazează pe principiul definirii şi asamblării  componentelor  de  nivel  inferior  în  cadrul  celor  de  nivel  superior,  cu precizarea  că  integrarea  componentelor  să  fie  făcută  succesiv,  pe  măsură  ce  sunt definitivate.); strategia descendentă (top – down, este opusa celei ascendente, abordând problema de la general la particular, de sus în jos. Are principiul divizării unui sistem complex pe niveluri  succesive  de  detaliere  până  la  obţinerea  unor  componente  simple  şi independente abordate şi dezvoltate separat).

10. ciclu de viaţă începe când sistemul este  conceput  pentru  realizarea  obiectivelor  şi  cerinţelor  funcţionale  ale USE  şi  se termină  când  el  nu  mai  corespunde  cerinţelor  actuale. etapizarea ciclului de viaţă al unui sistem informatic poate fi următoarea:studiul şi analiza sistemului informaţional existent; proiectarea generală (conceptuală) a SI; proiectarea de detaliu (fizică) a SI; implementarea SI; exploatarea curentă şi menţinerea în funcţiune a sistemului informatic. Fiecare etapă, la rândul ei, are obiectivele proprii şi este formată dintr-o gamă de activităţi  urmărite  pe  subetape,  faze  sau  subfaze,  abordate  în  raport  de  complexitatea sistemului.

11. Analiza sistemului informaţional existent reprezintă prima etapă a ciclului de viaţă a unui sistem informatic. Această etapă este realizată, de regulă, de către o echipă constituită din analişti de sisteme şi beneficiari (utilizatori); presupune efectuarea unui studiu complex asupra activităţii informaţionale a unităţii beneficiare (UB), a resurselor  informaţionale  de  care  dispune  unitatea,  precum  şi  a  fluxurilor informaţionale existente. Faze: Preliminară (Investigaţia iniţială) presupune următoarele activităţi: pregătirea condiţiilor necesare analizei SIF;constituirea colectivului pentru analiza SIF; elaborarea programului de realizare. De bază, (realizarea propriu zise a analizei SIF) include: documentarea pentru analiza SIF; alegerea procedeelor de analiză a SIF; studiul componentelor SIF existent; evaluarea critică a SIF existent;elaborarea variantelor de realizare a SI; Finală, include:definitivarea documentaţiei analizei SIF; avizarea analizei SIF de către conducerea UB.

12. Etapa de PG a unui SI are ca obiectiv elaborarea concepţiei logice a SI, adică defineşte SI atât structural, cât şi funcţional. Cu alte cuvinte, proiectarea generală asigură modelarea conceptuală a noului sistem, inclusiv  stabilirea  componentelor  de  sistem  (subsisteme  şi  unităţi funcţionale), a legăturilor dintre acestea şi a funcţionalităţii structurii sale în aşa fel, încât întregul sistem să acţioneze ca un tot unitar. Astfel, la etapa de proiectare generală  sunt  definite  obiectivele  noului  SI,  se  determină  structura  bazei informaţionale,  se  asigură  formalizarea  atributelor  de  intrare  şi  se  proiectează organigrama noului sistem.Altfel spus, la etapa PG se stabileşte arhitectura viitorului sistem informatic şi interacţiunile între componentele sale, se face o primă schiţă legată de viitoarea baza de date operand pe un nivel de abstractizare foarte mare şi o prezentare a prelucrărilor la nivel general. Organizarea  şi  conducerea  proiectării  generale  presupune  stabilirea  unui colectiv pentru realizarea proiectării generale şi elaborarea unui plan de realizare a acestei etape. Managerul de proiect asigură planificarea, organizarea, coordonarea şi  urmărirea  întregii  activităţi,  elaborează  graficul  de  desfăşurare  a  fazelor proiectării  generale,  stabileşte,  pentru  fiecare  fază,  termenul  de  realizare, obiectivele specifice şi personalul implicat. principii, şi anume:IEŞIRI – INTRĂRI;INTRĂRI – IEŞIRI;MIXTĂ.

13. Obiectivul proiectării de detaliu (PD) presupune transformarea modelului conceptual  al  noului  sistem  într-un  model  operaţional  (tehnic,  de  detaliu),  în concordanţă cu un sistem de gestiune a datelor şi un sistem electronic de calcu; presupune organizarea  colectivelor  de  specialişti  şi  repartizarea  sarcinilor,  atribuţiilor  şi responsabilităţilor, supravegherea activităţilor de proiectare de detaliu a unităţilor funcţionale  şi  unităţilor  de  prelucrare,  supravegherea  termenelor, respectării metodologiilor de elaborare, evaluarea soluţiei optime de gestiune a datelor şi a sistemului  electronic  de  calcul,  validarea  rezultatelor  obţinute  în  raport  cu cerinţele, normativele şi standardele prestabilite.

Astfel, printre activităţile etapei de PD pot fi enumerate următoarele:Proiectarea ieşirilor şi intrărilor SI;Proiectarea BI;Definirea sistemului de fişiere şi / sau bazei de date;Realizarea programelor;Organizarea procesului tehnologic de prelucrare a datelor.

14. Implementare: include multe aspecte specifice care impun deosebite activităţi manageriale,  materializate  prin  planificarea  implementării  şi  prin  asigurarea condiţiilor  organizatorice,  financiare,  materiale,  informaţionale  şi  informatice necesare  implementării,  inclusiv  asigurarea  operativităţii,  calităţii  şi  acurateţei datelor  de  intrare.  De  asemenea,  aceste  activităţi  includ  şi  verificarea performanţelor  sistemului  informatic  proiectat.  Elaborarea  planului  de implementare  asigură  repartizarea  în  timp  a  lucrărilor,  resurselor  şi  sarcinilor personalului  care  realizează  punerea  în  funcţiune  a  sistemului  proiectat.  De asemenea,  se  stabileşte  succesiunea  procedurilor  şi  activităţilor  presupunând realizarea implementării şi conversiei în condiţii de maximă eficienţă şi minime de timp. Exploatare - include  activităţile  vizând utilizarea propriu-zisă a sistemului informatic din unitatea beneficiară şi activităţile de perfecţionare şi menţinere în stare funcţională şi operaţională a acestuia, până la înlocuirea sa cu un alt sistem informatic mai performant, adică până la finele ciclului de viaţă al sistemului.De asemenea, la această etapă SI poate fi dezvoltat, adică  dezvoltarea sistemului informatic subînţelege realizarea si integrarea de noi componente care sa îmbunătăţească şi/ sau dezvolte funcţionalitatea şi performanţele sistemului.

15. Proiectarea iesirilor: Criteriile de structurare a  L/S de ieşire sunt:Specificul funcationarii generale aleUSE; Destinaţia   L/S; Gradul   de   sintetizare   a   indicatorilor   economico-financiari inclusi in L/S; Momentul generării listelor/situaţiilor;Referinţa în timp; Modul de obţinere  a L/S.Definirea fiecărei liste-situaţie de ieşire presupune precizarea următoarelor elemente:Titlul situaţiei ;Naturii şi lungimii maxime a fiecărui indicator;precizarea gradele de total şi subtotal;Estimarea indicatorilor ; Numărul de exemplare;Destinaţia fiecărui exemplar; Frecvenţa şi termenele de obţinere.Cerinţele atribuite proiectării L/S de ieşire :Valorificarea cât mai deplină    a posibilităţilor hardware si software oferite SEC;Prezentarea într-o formă cât mai simplă, inteligibile; Concizie; prezentarea legendei; corelarea datelor;asigurarea siccesiunii logice. Legenda unei L/S de ieşire: Element obligatoriu al proectarii l/s de iesire ; Indicatori pentru beneficiari ; Rezultatul ieisrilor. Elemente compementare ale unui grafic : Titlul şi subtitlul graficului, Legende privind reprezentarea indicatorilor din graphic, Grile pentru redarea graficului prin linii orizontale sau vertical, Reprezentarea cromatică a graficulu, Definirea unor formate corespunzătoare pentru valorile indicatorilor. categorii de ieşiri către alte SI există: directe, indirecte.

16. Codificarea atributelor presupune acordarea de coduri pentru:Atributele componente ale B.I. de intrare;Documente de intrare,indicatori sintetici, liste/situaþii de ieşire,grafice,entitãţile structurii B.I.

Compartimente structurale ale SI proiectat. cerinţele de codificare: unicitate, stabilitate, comoditate, concizie; Funcţiile codificării: caracterizare, identificare, control, manipulare. Criteriile de structurare a codurilor: Structura simbolului, Lungime, Modul de detectare şi corectare a erorilor, Modul de elaborare, Natura atributelor. După structura simbolului se disting următoarele clase mari de coduri elementare si complexe. Elementare sunt secventiale, Secvenţiale pe grupe sau clase, Cu semnificaţie mnemonică, Cu semnificaţie descriptive. Complexe: ierarhizate, juxtapose.

17. Criteriile de structurare a documentelor de intrare sunt: Sfera de utilizare; Frecvenţa de utilizare şi ponderea   informaţiilor  fixe ;  Regimul de gestionare;     Tipurile tranzacţiilor externe; Formatul de prezentare, etc.Adaptarea documentelor de intrare la cerinţele unui SI presupune:Modificările de conţinut, Modificari de format ale documentelor primare.Modificările de conţinut a documentelor de intrare sunt:Adăugarea în documente a rubricilor, Eliminarea atributelor ce se obţin prin calculi, Regruparea şi modificarea rubricilor aferente atributelor .Modificările de format a documentelor de intrare sunt:Gruparea atributelor care urmeaza a fi introduse de la videoterminal, evitarea intercalarii diferitelor mod de obtinere. Evidentierea in cadrul documentului a num max de caract specificat fiecarui atribut, ordonarea atributelor, evidentierea zonelor pentru atributelor care vor fi preluate in colectiile de date.

18. Proiectarea BI presupune:Determinarea   atributelor   bazei   informaţionale, Determinarea  categoriilor  de  attribute,Structurarea   bazei   informaţionale   în   entităţi.

19. Standardul ISO/IEC  grupează activităţile care pot fi executate în timpul ciclului de viaţă în  cinci procese  primare (achizitie, furnizare, dezvoltare, operare, intretinere), opt procese  ajutătoare (documentare, gestiune a configuratiei, asigurare a calitatii, tesatre, validare, analiza comuna, auditare, rezolvare a problemei) şi patru procese organizatorice (management, infrastructura, imbunatatirea, formarea personalului).

20.  Metodele de abordare  a SI se clasifică în următoarele grupe: metode orientate spre funcții, fluxuri de date (diagramele fluxurilor de date se întrebuinţează pentru descrierea proceselor), informatii sau date, orentate-obiect. analiză a metodelor   precedente   şi   aceasta   va   fi   făcută   sub  trei   aspecte  specifice   sistemelor   informatice   (sau   prin   trei dimensiuni): date; funcţii; comportament. Datele  sunt surprinse, (din punct de vedere structural), sub formă de atribute şi înseamnă, de fapt, ceea ce sistemul are stocat şi oricând îşi poate „reaminti” despre fenomenele sau procesele studiate. Ele reflectă structura statică a SI.Funcţiile  scot în evidenţă, în mod limitat, ceea ce face sistemul. Ele pot fi văzute şi ca  procese, întrucât elementele sistemului despre care se păstrează datele de rigoare sunt supuse unor transformări funcţionale, prin intermediul proceselor.Comportamentul surprinde starea comportamentală prin care trece sistemul, adică scoate în evidenţă influenţa evenimentelor sau dinamica sistemului. Avantajele metodei orientate spre funcţii sunt: Simplitate; obţinerea destul    de lejera a cerintelor utilizatorului ;  generarea de soluţii  pe diferite niveluri de abstractizare.

21. Printre modelele CVDSI pot fi menţionate:cascada, incremental, spirala, evolutiv, V, X, tridim, piramida, minge de baseball, pinball, fantana arteziana. Avantajele modelului "Cascadă" sunt:Un control   total  asupra etapelor; Este uşor de însuşit de către membrii echipelor de analiză şi proiectare; Fiecare etapă este însoţită de o documentaţie perfect structurată (controlată). Printre dezavantajele modelului „Cascadă” pot fi enumerate: Sistemul se predă doar după parcurgerea etapelor anterioare, ceea ce înseamnă o lungă perioadă de timp; Nu  reprezintă o abordare dinamică a sistemelor; Nu este deschis schimbărilor ce pot interveni pe parcurs.În modelul "V" utilizatorul este implicat: doar în fazele din partea superioară a V-ului. Ce face ineficient modelul "V" ? Lasă validarea prea tîrziu. Printre avantajele modelului incremental pot fi numite:Se  încadrează  în principiul  arhicunoscut  ”imparte si vei stapini” prin Posibilitatea abordării unor părţi ale intregului; Sistemul poate fi livrat şi pe componente realizate la perioade scurte de timp;proiectul  sau  sistemul   final  poate  fi   realizat  de mai  multe echipe  sau persoane datorită modularizării lui. Printre dezavantajele modelului incremental pot fi numite:Imposibilitatea   aplicării   lui   în  toate   cazurile; Componentele pot  fi  realizate numai  după ce  întregului  sistem  i  se defineşte arhitectura; Fiind posibil de realizat pe părţi, eforturile de integrare a acestora în întreg sunt destul de mari. Filosofia de bază a modelului incremental este: Descompunerea proiectului în subproiecte. Avantajele modelului "spirală" sunt: Posibilitatea evaluării riscurilor în diferite momente; Simplificarea operaţiunilor  de evaluare. Printre elementele ce condiţionează folosirea modelului spirală pot fi numite: Profesionalismul echipei de dezvoltare; Flexibilitate  în acţiune. Modelul evolutiv are un puternic impact asupra: mediul utilizatorilor. Reuşita utilizării modelului  evolutiv constă în: crearea unei  arhitecturi  deschise,  flexibile. Modelul tridimensional surprinde:dezvoltarea sistemelor  printr-o redare grafică bazată pe trei axe.Originalitatea modelului tridimensional constă în:axele ciclului  de viaţă al sistemului, ciclului  abstractizării.Modelul X exprimă:extindere a performanţelor  obţinute prin modelele cascadă.

22. efortul   necesar   realizării   şi   exploatări   SI   se   concretizează   în     următoarele categorii de cheltuieli:a) cheltuieli de realizare;b) cheltuieli de exploatare. Cheltuielile de realizare a SI se constituie din cheltuielile de investiţii necesare pentru elaborarea şi implementarea SI şi anume: cheltuieli pentru analiza, proiectarea şi implementarea SI;cheltuieli pentru pregătirea şi specializarea personalului (şedinţe, demonstraţii etc.);cheltuieli pentru procurarea şi adaptarea de elemente tipizate; cheltuieli pentru achiziţionarea TC;cheltuieli pentru amenajarea spaţiilor necesare. În  cheltuielile de exploatare  se includ cele necesare pentru întreţinerea SI în scopul creşterii performanţelor acestuia şi anume:cheltuieli pentru retribuirea personalului de informatică;cheltuieli pentru perfecţionarea pregătirii cadrelor;cheltuieli   pentru   materialele   consumabile   şi   cheltuieli   pentru   amortizarea uzurii TC;cheltuieli pentru întreţinerea curentă şi reparaţii capitale a TC; cheltuieli de întreţinere a SIE constând în revizuirea produselor - program şi a circuitului informaţional;alte cheltuieli.

23. Eficienţa economică a unui SI este redată de raportul dintre rezultatul util (efectul SI în procesul de conducere şi execuţie) şi cheltuielile avansate pentru realizarea efectului dorit.Eficienţa economică a unui SI este dependentă de îndeplinirea următoarelor condiţii: conducerea   unităţii   beneficiare   primeşte   informaţii   adecvate,   reale corespunzătoare   cantitativ   şi   calitativ,   utilizate   pentru   fundamentarea   deciziilor tactice, strategice şi curente; asigurarea   unui   optim   de   informaţii   pentru   conducerea   compartimentelor funcţionale implicate, inclusiv pentru organismele economice externe unităţii; utilizarea unui volum minim de resurse financiare, umane şi materiale pentru atingerea parametrilor sistemului proiectat. Printre factorii calitativi de bază privind eficienţa funcţionării unui sistem informatic pot fi: sporirea calităţii prelucrării informaţiei în urma sistematizării şi generalizării ei şi micşorarea cheltuielilor de muncă; excluderea dublării şi denaturării informaţiilor; organizarea raţională a fluxurilor informaţionale; orientarea personalului din compartimentele funcţionale de la activităţi de rutină spre activităţi de concepţie (analiză, pregătirea propunerilor noi privind luarea deciziilor …); îmbunătăţirea controlului gestiunii economice; transmiterea operativă a informaţiilor complete şi necesare pentru sistemul de conducere, etc.SI pot fi caracterizate printr-un ansamblu de caracteristici funcţionale şi economice care să ateste eficienţa şi utilizarea lor.Caracteristicile funcţionale redau capacitatea SI de a răspunde rapid şi eficient la cerinţele informaţionale necesare deciziilor în vederea asigurării optimului economic.Caracteristicile   economice  reflectă  efecte   rezultate   din   funcţionarea   SI   nou (proiectat).   Aceste   caracteristici   sunt   influenţate   de   factori   organizatorici,   tehnici   şi informaţionali specifici unităţilor beneficiare. Eficienţa unui  SIE  se  bazează  pe:  indicatorii  efectelor  economice  şi  indicatorii sintetici. Indicatorii efectelor economice  se caracterizează în rezultate directe şi indirecte apărute   în   activitatea   curentă   a   unităţii   beneficiare.   Efectele  economice   directe  se datorează influenţei exercitate de către SI asupra sistemului economic al UE şi se reflectă practic prin intermediul indicatorilor economico-financiari. Efectele economice indirecte reflectă sporul fizic şi valoric de producţie, reducerea costurilor, încasările şi economiile valutare obţinute prin introducerea, implementarea şi exploatarea curentă a noului sistem etc.Indicatorii sintetici cuantifică eficienţa economică obţinută prin exploatarea SI ca o instituţie a unităţii economice beneficiare.

24. căi de crestere a eficientei: Aplicarea proiectelor tip şi a programelor existente, în Biblioteca Naţională de Programe; Perfecţionarea metodelor şi tehnicilor de elaborare a programelor (programare structurată, programare modulară, etc.); Realizarea de sisteme informatice ierarhizate, capabile să satisfacă cerinţele tuturor utilizatorilor; Dimensionarea   şi   utilizarea   raţională   a   mijloacelor   de   prelucrare   şi   a suporturilor purtători de informaţii ca urmare a prelucrării distribuite a datelor; Eliminarea   operaţiilor   de   pregătire   a   purtătorilor   tehnici   prin   culegerea informaţiilor la locul de generare a acestora, direct pe purtătorii tehnici; Reducerea diferitelor tipuri de erori (de introducere a datelor, de programare, de operare la calculator, de sisteme de calcul, etc.); Elaborarea, punerea în funcţiune şi dezvoltarea eşalonată a componentelor sistemului informatic; Raţionalizarea   circuitelor   informaţionale   şi   simplificarea   sistemului   de evidenţă; Proiectarea şi cercetarea asistată de calculator a sistemelor informatice; Alegerea celor mai eficiente forme, metode, tehnici, proceduri şi mijloace de organizare a datelor şi proceselor de prelucrare; Dotarea cu echipament de calcul în structura adecvată şi cu caracteristici tehnico - economice care să permită execuţia întregii game de operaţii, ca unul dintre factorii cei mai importanţi pentru creşterea eficienţei economice a sistemelor informatice, deoarece nivelul de dotare tehnica  determină în bună măsură utilizarea celor   mai   eficiente   metode   şi   tehnici   de   organizare   a   datelor   şi   proceselor   de prelucrare; Realizarea   unui   echilibru   optim   între   efectele   sistemului   informatic   şi valoarea resurselor alocate.