Proiectarea Sistemelor Informatice Test 1

Evidenţiaţi aspectele care definesc un sistem:

Sistemul  reprezintă  un  ansamblu  de  elemente  (componente)  interdependente,  între  care  se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, pentru atingerea  unui scop comun. Un sistem este definit prin relaţiile dintre elementele sale, care pot fi modularizate pe părţi. Orice  sistem  este  format  din intrări,  prelucrări  şi  ieşiri.

Sistemele unei USE sunt:

sistemul de decizie (conducere sau decizional), care realizează o activitate de conducere şi control şi se ocupă de analiza informaţiilor în vederea elaborării deciziilor; sistemul condus (de execuţie sau operaţional), care realizează activităţile fizice şi transformă deciziile în acţiuni; sistemul  de  informare  (informaţional),  care asigură  legătura  bilaterală  între  celelalte  două  sisteme, realizând  activităţile  de  informare,  având  ca obiective  colectarea,  înregistrarea,  prelucrarea  şi transmiterea informaţiilor şi a deciziilor.

Raportul dintre SIF şi SI:

SI este parte  componentă a SIF şi “...are ca obiect de activitate, în general  procesul  de  culegere, verificare,  transmitere,  stocare  şi  prelucrare  automată  a  datelor...”

Care sunt criteriile de clasificare a SI?

Structura economiei naționale (micro, macro); Modul de organizare a datelor; Gradul de interconectare; Gradul de distribuire; Tehnologia de prelucrare utilizată.

Conform structurii EN sistemele informatice reprezintă următoarele clase:

Micro, macro;

Categoriile de sisteme informatice macroeconomice sunt:

Conducerea activității unei ramuri  ale  economiei  naţionale, la nivelul economiei naționale, funcționale, teritoriale.

Categoriile de sisteme informatice microeconomice sunt:

Conducerea  proceselor  tehnologice, conducerea activităţilor economice.

Structura unui sistem informatic poate fi determinată sub următoarele aspecte:

Sub aspect general, organizatoric,  funcţional.

Sub aspect general, un SI este compus din:

Intrări, prelucrări, ieșiri.

Sub aspect organizatoric un SI este compus din:

baza informaţională (inforware); baza tehnică (hardware); sistemul de programe (software); baza ştiinţifico-metodologică; resurse umane (humanware); cadrul organizatoric (orgware).

Subsistemele Informatice funcţionale ale unei USE pot fi:

Producere, cercetare – dezvoltare, personal, marketing, financiar – contabil.

Intrările unui SI pot fi clasificate în următoarele categorii:

Obţinute în urma tranzacţiilor externe, interne.

Prelucrările unui SI reprezintă următoarele proceduri automate:

Crearea iniţială şi actualizarea BD; Exploatarea BD; Reorganizarea BD; Salvarea/restaurarea BD.

Sub aspect tipologic, Ieşirile unui SI pot fi:

Indicatori sintetici, Liste/situaţii de ieşire (rapoarte), Grafice, Ieşiri destinate altor sisteme  informatice.

Obiectivul general al unui SI urmăreşte:

constituie asigurarea selectivă şi in timp util a tuturor nivelurilor de conducere cu informaţii necesare şi reale pentru fundamentarea şi elaborarea operativă a deciziilor cu privire la desfăşurarea cat mai eficientă a întregii activităţi din USE.

Printre obiectivele secundare ale unui SIE pot fi numite:

Manageriale, Funcționale, tehnologice.

Funcţiile de bază ale unui SI:

Funcţiile de bază ale unui sistem informatic rezultă din activităţile incluse în aria de cuprindere a acestuia.  Aşa  de  exemplu,  pentru  sistemul  informatic  privind  activitatea  financiar-contabilă,  sunt caracteristice următoarele funcţii: contabilitatea cronologică, contabilitatea sistematică, operaţii şi lucrări contabile de sfârşit de lună, etc.

Printre funcţiile cumulative ale unui SI se includ:

Decizională, operaţională (de acţiune), documentare.

Principiile recomandate la realizarea unui SIE sunt:

Criteriul eficienţei economice; Orientarea spre utilizatori; Utilizarea de soluţii performante; Abordarea globală modulară; Asigurarea unicităţii introducerii datelor; Soluţie generală, independenta de configuraţia actuală a sistemului informatizat. Posibilitatea de dezvoltare ulterioara. Alte principii.

Strategiile de realizare a SIE se clasifică în funcţie de:

În funcţie de rolul SI în cadrul USE. În funcţie de modalitatea de abordare şi realizare a SI

În funcţie de rolul SI în cadrul USE se disting următoarele categorii de strategii de elaborare a SI:

strategia ameliorativă; strategia inovatoare; strategia adaptivă.

În funcţie de modalitatea de abordare şi realizare a SI se disting strategiile:

strategia ascendentă – evolutivă (botton – up); strategia descendentă (top – down).

Managementul activităţilor de realizare a SI include următoarele acţiuni:

planificarea; organizarea generala; urmarirea; controlul; luarea deciziilor.

Etape în ciclul de viaţă a unui SI sunt:

studiul şi analiza sistemului informaţional existent; proiectarea generală (conceptuală) a SI; proiectarea de detaliu (fizică) a SI; implementarea SI; exploatarea curentă şi menţinerea în funcţiune a sistemului informatic.

Obiectivul de bază al analizei SIF include:

Obiectivul de bază al etapei de analiză a SIF existent presupune efectuarea

unui studiu complex asupra activităţii informaţionale a unităţii beneficiare (UB), a

resurselor informaţionale de care dispune unitatea, precum şi a fluxurilor

informaţionale existente. Analiza este necesară pentru a scoate în evidenţă, atât

aspectele negative ale SIF existent, cât şi cele pozitive în vederea realizării unui

nou SI care să satisfacă cerinţele informaţionale ale UB şi, implicit, să sporească

performanţele acesteia.

Analiza SIF include următoarele faze:

Preliminară (Investigaţia iniţială); De bază (realizarea propriu zise a analizei SIF); Finală

Faza preliminară (Investigaţia iniţială)   a analizei SIF presupune următoarele activităţi:

pregătirea condiţiilor necesare analizei SIF; constituirea colectivului pentru analiza SIF; elaborarea programului de realizare.

Faza de realizare propriu-zisă a analizei SIF presupune activităţile:

documentarea pentru analiza SIF; alegerea procedeelor de analiză a SIF; studiul componentelor SIF existent; evaluarea critică a SIF existent; elaborarea variantelor de realizare a SI.

Printre procedeele de analizã a SIF pot fi numite:

observarea direct; studierea documentaţiei existente; participarea la executarea activităţilor; inventarierea documentelor; chestionarul; interviul.

Finalizarea analizei SIF include:

Scopul, domeniul şi restricţiile proiectului; Legătura proiectului cu planul strategic al întregului SIF; Aprecierile critice faţă de sistem; Recomandări privind îmbunătăţirea SIF existent şi pentru proiectarea unui nou SI; Descrierea informaţiilor necesare luării deciziilor ulterioare, etc.